vezi toate articolele de Valentin M. Ionescu
20 feb la 21:30 comenteaza acum 245 vizualizari.
În toamna anului trecut, pe tăcute, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a înregistrat la Senatul României o propunere legislativă privind modificarea Legii nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România. Pe fond, UDMR dorește reorganizarea celor 8 regiuni de dezvoltare economică în 16 regiuni și 5 macroregiuni, invocând coeziunea economică și socială. Totuși, propunerea sa nu are nicio legatură cu coeziunea economică și sociala, ci cu organizarea regiunilor și drept efect al acestei organizări, cu managementul și absorția fondurilor structurale.
UDMR a mai încercat și în 2004 să propună Coaliției D.A. reorganizarea regiunilor, venind cu argumente neserioase, ce țin de niște criterii politice valabile în sec. al XIX -lea. Nu a ținut figura. Dar, cu perseverență, UDMR a încercat și când era cu PNL la guvernare, cu sprijinul tacit al PSD. Încercarea a eșuat și atunci.
Dacă de această dată, propunerea legislativă a UDMR va trece de Parlament, efectele vor fi dezastruoase în privința absorbției fondurilor europene, din cauza reorganizării regiunilor, creșterii costurilor, precum și timpului necesar de înființare și operaționalizare a agențiilor de dezovoltare regională. Nu știu în ce masură UDMR urmărește să saboteze creșterea gradului de absorție a fondurilor structurale. Poate nici nu-i pasă de asta. UDMR are interes să controleze, ca pe propria feudă, județele cu populație maghiară. De aceea, printre noile regiuni propuse la înființare figurează într-un întreg județele Covansa – Harghita – Mureș, precum și județele Bihor – Sălaj – Satu Mare.
Propunerea legislativă este atât de idiot concepută și argumentată, încât nu știu dacă trebuie să mă amuz, ori să o iau în serios. Prefer să o iau în serios, întrucât dacă propunerea devine lege, am încurcat-o rău de tot.
Dar, mai întâi am să mai insist asupra descrierii pe scurt a acestei propuneri legislative, după care am să prezint propriile mele argumente împotriva acesteia.
UDMR dorește împărțirea teritoriului național în 5 macroregiuni, corespunzător NUTS 1 și 16 regiuni, corespunzător NUTS 2, „în concordanță cu obiectivele de coeziune economică și socială ale României”, ca să citez. UDMR nu uită să precizeze în textul propunerii legislative necesitatea mutării sediilor agențiilor de dezvoltare regională, deși aș vrea să subliniez că dacă s-ar înființa 16 regiuni, firesc, nu se mută sediile celor 8 agenții de dezvoltare regională în funcțiune, cum crede UDMR, ci pur și simplu trebuie înființate 16 asemenea agenții, cu costurile aferente de înființare, cheltuieli de capital și de personal.
Să o iau pe îndelete.
Cred că este necesar să lămuresc câteva aspecte de politică publică, precum și conceptele de bază privitor la dezvoltare regională.
Reorganizarea regiunilor, așa cum propune UDMR, ar fi trebuit bazată pe un studiu de impact privitor la efectele pozitive și negative ale organizării actuale, prin prisma disparităților de dezvoltare inter-regională, intra-regională și intra-județeană, aspecte legate de corelația dintre planurile de dezvoltare regională cu planurile de dezvoltare locală, cu efectele aplicării acestora în ultimii ani, în baza Planului Național de Dezvoltare. Evident, că nu există un asemenea studiu. Prin urmare, nu știm dacă împărțirea actuală pe regiuni este bună sau proastă, pentru a vedea de ce și cum trebuie să o schimbăm. În egală masură, nu știm dacă împărțirea în 16 regiuni va genera efecte pozitive și care vor fi cele negative. Ultimele sunt mai ușor de anticipat, cel puțin în planul costurilor și al miliardelor de euro din fonduri structurale care s-ar pierde, în condițiile în care, și așa, gradul de absorție al fondurilor structurale este scăzut. O nouă reorganizare a regiunilor presupune 16 agenții de dezvoltare. Menționez că, prin aceste agenții se derulează în prezent toate proiectele cu finanțare europeană. Asta înseamnă că toate dosarele în curs de analiză pentru obținerea de finanțări ar trebui împărțite pe 16 agenții. Dar, mai întâi, acestea trebuie înființate, reorganizate, cu transfer de personal sau angajări de personal, la care se adaugă și instruirea personalului nou angajat, în condițiile în care, legal, toate posturile sunt blocate în acest moment și nu sunt bani pentru suplimentarea cheltuielilor de personal. Totodată, reorganizarea regiunilor presupune o construcție instituțională extinsă, atât la nivel politic, ce constă în înființarea unor noi consilii regionale cu staff-ul aferent, cât și la nivel tehnic, unde este nevoie de noi structuri pe partea de colectare și prelucrare a datelor statistice de ordin economic, educațional, demografic, știință-tehnologie, mediul de afaceri, transport, piață de muncă, sănătate, audit urban. În condițiile în care organizațiile publice din România (ministere, agenții, consilii județene, prefecturi, primarii) sunt dezorganizate și subfinanțate, exact asta lipsește, adică să reorganizăm haosul.
Separat de aspectele de management instituțional și de operaționalizare, nu trebuie ignorat faptul că, procedura de reorganizare a regiunilor este reglementată la nivelul Comisiei Europene și Eurostat. Din moment ce România figurează în anexa 1 la Regulamentul CE nr. 1059/2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) cu 4 macroregiuni și 8 regiuni, înseamnă că trebuie modificat și acest regulament. Trebuie precizat că, regulamentele Consiliului European au aplicabilitate directă într-un stat membru al Uniunii Europene, spre deosebire de directive, și ca atare nu trebuie să existe conflict între legea internă și cea comunitară. Nu se poate ca în legea română să existe 16 regiuni, iar în Regulamentul CE nr. 1059/2003 să figureze 8 regiuni. Așadar, mai întâi trebuie modificat Regulamentul CE nr. 1059/2003, întrucât tot are aplicabilitate directă în România și după aceea se modifică, eventual, legea internă, dacă mai este cazul, măcar pentru măsuri de reorganizare administrativă.
Deși fiecare stat membru are drept de inițiativă în privința modificării unităților sale administrative de tip NUTS, legea internă întărește și detaliază eventual prevederile regulamentului consiliului. În plus, chiar în art. 5 și art. 7 din Regulamentul CE nr. 1059/2003 se precizează care este procedura de reorganizare a regiunilor. La acestea se adauga, art. 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare, conferite Comisiei Europene. Pe cale de consecință, procedura de reorganizare a regiunilor este inițiată de statul membru, prin ministerul de resort, care dispune de toate datele necesare ce motivează decizia statului respectiv de a modifica NUTS și care se adresează Eurostat și Comisiei Europene. Acestea, la rândul lor, declanșează o procedura legislativă. Deci, lucrurile nu sunt așa simple, pe lângă faptul că mi se pare inoperabil să reorganizăm regiunile când mai sunt 3 ani până la expirarea planificării bugetare pentru perioada 2007 – 2013. Nu spun că este interzis, dar este ineficient.
Conceptele de bază cu care s-a operat în propunerea legislativă:
A. NUTS: Nomenclatorul Unităților Teritoriale de Statistică
Nomenclatorul NUTS împarte teritoriul economic al statelor membre, astfel cum este definit în Decizia 91/450/CEE, în unități teritoriale. NUTS este un nomenclator ierarhic. în baza sa, fiecare stat membru are unități teritoriale de nivel NUTS 1, care la rândul său se subdivizează în unități teritoriale de nivel NUTS 2, care, de asemenea se subdivide în unități teritoriale de nivel NUTS 3.
Potrivit art. 2 paragraful (5) din Regulamentul CE nr. 1059/2003, fiecare stat membru poate hotărî extinderea nivelurilor ierarhice de detaliere, subdivizând nivelul NUTS 3. Cu alte cuvinte, judetțle, districtele, departamentele, provinciile, comitatele sau voievodatele, cum sunt ele denumite în fiecare țară membră a Uniunii Europene pot fi divizate în orașe și comune, ori în comune urbane și rurale, cum se mai numesc acestea în diferite state. Regulamentul CE nr. 1059/2003 prin art. 5 are în vedere, în primul rând, subdivizarea nivelului NUTS 3, nu pe cel din NUTS 2, deși nu interzice acest lucru.
În conformitate cu art. 3 paragraful (2), nivelul corespunzător NUTS în care trebuie să se înregistreze o anumită clasă de unități administrative dintr-un stat membru este determinat pe baza pragurilor demografice, astfel:
Nivel Minim Maxim
NUTS 1 3 milioane locuitori 7 milioane locuitori
NUTS 2 800 000 locuitori 3 milioane locuitori
NUTS 3 150 000 locuitori 800 000 locuitori
Și acum să iau din cele 16 regiuni propuse de UDMR, o regiune ca să văd, dacă se încadrează în clasificarea de mai sus.
De pildă, regiunea 7 – Giurgiu – Teleorman are o populație de 733.884. Ca atare, iese din schemă. Nu au nimerit-o. În cazul celorlalte 16 regiuni, calculul după numărul minim de populație a fost făcut corect, dar dacă la una s-a făcut o greșeala toate celelate trebuie din nou refăcute. Prin urmare, nu ar fi 16 regiuni, ci 15, cu refacerea impărțirii pe județe. Pe de altă parte, asocierea între unitățile NUTS 3 pentru a forma o regiune de nivel NUTS 2 nu știu după ce criterii s-a făcut, întrucât proiectul de lege nu precizează. Sigur că, Regulamentul CE nr. 1059/2003 nu face referire la asta, dar există un ghid emis de Eurostat în această privință.
B. Coeziunea economică și socială
Conceptul de coeziune economică și socială invocat în propunerea legislativă a UDMR este reglementat prin art. 174, Titlul XVIII, din textul consolidat al Tratatelor Europene și se referă la reducerea decalajelor de dezvoltare între regiuni și a „rămânerii în urmă a regiunilor defavorizate”. Poate că acest concept nu este bine reglementat în Tratatele Uniunii, întrucât se confundă definiția coeziunii sociale și economice cu scopul urmărit prin intervenția publică, dar nu are importanță, din moment ce nu putem modifica Tratatele Uniunii. Ceea ce aș dori să subliniez, în contextul analizei pe care o fac, este că nu există nicio legatură între coeziune economică sociala și reorganizarea regiunilor de dezvoltare economică. Prima ține de un scop economic și social precis, pe când divizarea regiunilor actuale în 16 se referă la organizarea, din punct de vedere managerial, analitic și politic a regiunilor, aspect care privește eficiența cu care sunt alocate resursele publice pentru dezvoltare. Oricum, în România disparitățile de dezvoltare economică nu sunt atât de mari între regiuni și nici în cadrul acestora. Disparitățile cele mai mari sunt la nivel intra-judetțan, respectiv între zonele urbane și cele rurale. De aceea, creșterea de eficiență în alocarea resurselor din fonduri structurale presupune îmbunătățirea managementului și a eficienței la nivel de primarii și consilii județene. Ori, pentru asta, nu este nevoie de reorganizarea regiunilor. De asemenea, este nevoie de o coerență de abordare în cadrul consiliilor regionale, unde în acest moment se face un troc penibil pe proiecte, indiferent de impactul acestora.
În condițiile unor deficite instituționale majore, o reorganizare a regiunilor de dezvoltare economică, numai pentru că UDMR are interese în zonele populate de maghiari, ar scoate această țara din uz, în condițiile în care și așa, singurele surse de finanțare a economiei în acest moment sunt în fonduri structurale. De aceea, ce face UDMR cu complicitatea celorlalte partide politice, ori pe fondul ignoranței și neglijenței acestora seamănă cu un sabotaj economic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu