«Quel homme sage et emblématique, le colonel Baud est l’un des rares personnages avec le Colonel Delawarde, le colonel Hogard , la colonel Galactéros et MR Asselineau qui ont la stature pour discuter de la paix, d’égal à égal avec un personnage aussi prestigieux et aussi adulé par la planète entière, que le Président Poutine. Merci au journaliste, de laisser cet admirable personnage, s’exprimer sans l’interrompre…» Opinia unuia dintre privitorii acestei emisiuni. Opinia lui este și a mea.
Vă rog să această emisiune selectată de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Mircea Eliade – Strania Mentalitate Masonică
Vă oferim în cele ce urmează un articol edificator al lui MIRCEA ELIADE în ceea ce priveşte mentalitatea FRANCMASONICĂ.
Nu cunosc nici un francmason şi din toate cărţile pe care le-am citit
n-am înteles mai nimic asupra francmasoneriei, pentru că în realitate
nici nu ai ce să întelegi în cazul aşa-zisei doctrine a ei. Nu ştiu ce
vor de fapt aceşti oameni, cine le-a băgat în cap că-şi trag doctrinele
de la Solomon şi de la Piramide şi de ce sunt atât de misterioşi cu
“secretele” lor, pe care le publică totuşi în sute de cărţi de
propagandă.
Dar un lucru am învăţat totuşi din comerţul meu cu literatura aceasta aiurită: am învăţat să cunosc mentalitatea francmasonică.
Vă veţi mira, poate, aflând că acord o mentalitate francmasonică
chiar şi unor oameni care nu au nimic de-a face cu această societate
secretă. Într-adevăr este uimitor cât de mulţi intelectuali judecă
lumea, spiritul şi istoria cu asemenea mentalitate francmasonică. Pe
care aş putea-o rezuma astfel: fel simplist de a vedea lucrurile,
criterii abstracte şi vădit greşite în judecarea istoriei.
Un marxist, de pildă, exemplifică de minune mentalitatea aceasta
francmasonică. Pentru marxist, toate lucrurile sunt clare, toată istoria
este un joc de forţe economice, rigide, simpliste până la absurd,
abstracte până la confuzie. Cu un marxist nu poţi discuta. Cu nici un
intelectual de formaţie “francmasonică” nu poţi discuta. În capul lui e
prea multă “lumină”, sunt prea multe “certitudini”; problemele se
rezolvă, toate, cu aceeaşi ecuaţie, necunoscutele sunt, toate, de
acelaşi grad, pe acelaşi plan.
Am început să mă gândesc serios că paradoxul acesta – mentalitate
francmasonică – nu este un simplu paradox, după ce am cunoscut mai
îndeaproape mentalitatea marxistă. Un marxist este de fapt un om cu o
mie de certitudini şi care acceptă un singur miracol: opera lui Karl
Marx. Pentru el istoria se rezolvă în câteva formule simple, care
explică tot, satisfac orice curiozitate, preîntampină orice controversă.
Iraţionalul, ireductibilul – toate acele forţe obscure şi peste putinţă
de anticipat, care fac ca istoria unei ţări să se deosebească net de
istoria altei ţări – pentru un fericit marxist cu mentalitate
francmasonică nici macar nu există.
Ceea ce caracterizează această mentalitate francmasonică este strania
conjugare a abstractului şi a grosolanului. Într-adevar un spirit
francmason judecă lumea şi istoria într-un mod abstract (adică fără
atingere directă cu realităţile, fără experienţa timpului, fără priză
asupra prezentului).
Un francmason pur sânge ar spune, de pildă cam aşa: ”Mihai Viteazul a
reprezentat cutare forţă şi a jignit cutare simbol; din această cauză,
lipsindu-i ajutorul Maestrului Trei Stele, şi-a găsit moartea aşa cum
era de aşteptat.” (Am pe masă, acum când scriu, o serie întreagă de
cărţi ale “magistrului” Ragon. Dacă cineva se îndoieşte de felul cum am
rezumat judecata masonică asupra istoriei, pot cita din Ragon. Şi jocul
acesta straniu poate continua…).
Aţi observat cât de “abstract” şi cât de grosolan totuşi judecă un
mason – sau un marxist, unul cu mentalitate masonică – istoria, lumea,
viaţa. Nu există concret pentru ei; nu există de asemeni fapte, pur şi
simplu fapte, adică evenimente imprevizibile, ireductibile, iraţionale.
Ei posedă o bizară schemă simplistă – adică semidoctă,
pseudoraţională, lipsită de o reală patrundere filosofică şi în acelaşi
timp lipsită de intuiţia directă a faptelor, a realităţilor – şi cu
această schemă ei rezolvă totdeauna totul.
Pentru un “fericit” participant la mentalitatea masonică – care îşi
are originea în mentalitatea evreiască – nu există enigmă, după cum nu
există destin. Toate care există se pot prevedea, toate se pot explica;
toate se explică şi pentru oricine. (Freud şi psihanaliza care işi are
originea tot în mentalitatea evreiască alcătuiesc încă un admirabil
exemplu de ceea ce eu numesc mentalitate francmasonică.
Freud laicizează Absolutul, adica pune la îndemâna oricui o cheie
care în aparenţă este unică, prin care, crede el, se explică toate cele
sufleteşti. De unde înainte înţelegerea Absolutului (adică a sensului
existenţei, sulfetului, a realităţii suprafireşti) presupunea efort,
asceză, inteligenţă – deci inegalitate – psihalnaliza oferă oricui
această înţelegere în schimbul a trei sau patru cărti, accesibile
oricui, costând aproximativ 1000 lei. Freud este un grav exemplu de
trădare a spiritualităţii iudaice – adică de monovalenţă transferată şi
de laicizare a Absolutului.
De altfel ar fi interesant de studiat apariţia elementului dramatic
în spiritualitatea iudaică (unde nu a existat niciodată, unde liturghia
era singurul dinamism acceptat în experienţa spiritului) – care, după
părerea noastră, coincide cu această laicizare a Absolutului). Nu mai e
nevoie de efort, de inegalitate, de inteligenţă deci – căci schema e la
îndemâna oricui. Învaţă un simbol în plus şi ai înţeles Evul Mediu.
Citeşte un volum din “Capitalul” lui Marx şi ai inţeles feudalismul.
Plăteşti încă o taxă la o Lojă francmasonică şi înveţi un al doilea
simbol; înţelegi atunci misterul secolului al XVIII-lea. Citeşti un al
doilea volum din “Capitalul” şi înţelegi Revoluţia Franceză.
Poate că ceea ce scriu acum par vorbe glumeţe. Şi n-aş vrea să pară
aşa. Lucrurile în această direcţie sunt prea serioase şi prea triste. Nu
ştiu ce este acea stranie societate sau lojă masonică, dar mi se pare
că spiritul complet greşit al masoneriei – simplism, anti-istorie,
abstracţiune versus grosolănie – a pătruns periculos de mult şi a
răscolit întreaga mentalitate europeană.
Sunt clase întregi de oameni care sunt atât de siguri că posedă cheia
cea supremă a universului, clavis abs conditorum, încât nu mai poţi sta
de vorbă cu ei. Şi observaţi că această bizară certitudine nu se referă
la principii, la esenţa lucrurilor, la un domeniu propriu filosofiei
sau religiei, ci se referă la un domeniu de realităţi fenomenologice, în
veşnică prefacere, în evanescentă revenire: viaţa, istoria, omul de
toate zilele şi omul faptelor mari.
Nu ştiu daca aţi întâlnit şi Dvs. asemenea “intelectuali” de formaţie
masonică, oameni cu care nu poţi sta de vorba asupra lucrurilor de
toate zilele, ci cu care trebuie să te întâlneşti doar pe un teren
neutru de discuţii. Priviţi cu o mai mare atenţie şi luciditate asemenea
oameni.
Veţi observa că ei toţi acceptă un miracol în centrul întelegerii lor
universale. Ei admit că, în cursul istoriei, a intervenit la o anumită
dată un eveniment unic, singular, ireversibil prin care se explică totul
şi pentru toată lumea.
Este în realitate aici un proces invers – am putea spune satanic – de
degradare, a ceea ce am putea numi mentalitatea creştină, dacă
creştinismul ar fi ceva abstract şi nu s-ar contopi, în toate cazurile
sale autentice, cu însăşi firea omului, cu omenia. Şi un creştin admite
că prin faptul istoric al venirii Mântuitorului pe pământ, lumea s-a
transformat. Şi acest fapt este ireversibil şi este totodată un mare
miracol. Dar observaţi câte deosebiri de mentalitate laică modernă
există în mentalitatea francmasonică.
În primul rând creştinul religios în general, filosoful, moralistul
acceptă harul, mântuirea, destinul, istoria, acceptă o economie
spirituală care este paralelă cu economia, să mi se ierte expresia,
“economică”. Continuaţi acum Dvs. şi veţi găsi câte deosebiri veţi voi.
Există un lucru pe care întotdeauna realitatea masonică îl refuză
îndârjit: subtilitatea, disocierea planurilor. Un socialist ştie una şi
bună, un teozof ştie trei şi bune. Dar numai Una sau numai Trei.
Niciodata altceva, niciodata altfel.
Veţi spune: “Bine, dar acesta este însuşi scopul raţiunii (al
gândirii ştiinţifice sau filosofice), de a găsi numai o lege, numai un
criteriu de înţelegere al lumii.”
Foarte just. Numai că raţiunea caută o Lege care să se refere la
principii, la esenţă. Unitatea raţiunii constă de fapt în coerenţa, nu
în monovalenţă.
Mentalitatea masonică, dimpotrivă, ignoră totdeauna orice coerenţă,
ocupându-se numai de monovalenţă. Adică în loc de a judeca lumea organic
(într-un mod coerent) , o judecă simplist (constrâns, monovalent).
Nu ştiu şi nu interesează orientarea acestor note, dacă există vreo
legatură istorică între feluritele manifestări ale mentalităţii masonice
în lumea modernă (iluminism, marxism, teozofism, anti-istorism, etc).
De altfel mentalitatea masonică se manifestă şi în afara cadrelor ce au
fost menţionate mai sus.
Am un excelent prieten care judeca lumea masonic fără a fi nici
marxist, nici teozof. Este numai simplist şi puţin cam semidoct. Cu cât
ştii şi totodată eşti mai convins numai de “una şi bună”, cu atât te
apropii mai mult de mentalitatea masonică.
Iată, de pildă, istoria politicii româneşti de la paşoptism la 1933.
Peste tot nu întâlneşti decât legi abstracte, fapte iluministe, gândire
grosolană. Lipseşte cu desăvârşire acolo simţul realului, al
concretului, al omeniei, intuiţia de toate zilele. Şi lista exemplelor
noastre ar putea continua …la nesfârşit.
În ultimii ani am scris câteva serii de articole, aproape de
dimensiunea unor cărți, despre transformarea prin care trecem cu toții.
În mod curent, această trecere spre o nouă ordine mondială a primit
numele de „Marea Resetare”. Suntem prea aproape de
acest fenomen în desfășurare, să îl putem înțelege sau descrie deplin.
Încă nu îi cunoaștem deznodământul sau dacă va fi considerat un preambul
pentru un război mondial, ori pentru vremurile din urmă. Cert e că e
cel mai important fenomen cu care suntem contemporani.
Unghiurile din care poate fi înțeles sunt foarte diverse și
complementare: e un fenomen spiritual, politic, economic, cu implicații
sociale în ce privesc mentalitățile și demografia. Pentru punerea în
perspectivă, sunt necesare cunoștințe istorice, filosofice, medicale,
militare, geopolitice. Nu pretind că stăpânesc aceste domenii. Nici nu
știu cine ar putea pretinde asta. Dar fac un efort de înțelegere, după
puterile mele, înarmat cu bun simț și bună credință. Și pun aceste
materiale la dispoziția oricui împărtășește aceeași curiozitate și
preocupare pentru adevăr.
Chiar dacă unele articole din seriale sunt puțin mai lungi decât
formatul unui blog, și pe alocuri dificile, aveți în vedere că ele
sintetizează cărți voluminoase și autori cu operă vastă. Deci cei care
vor avea răbdarea să le parcurgă sper că vor considera la final că nu au
pierdut timp citindu-le, ci au câștigat. Întrucât suntem bombardați din
toate direcțiile cu știri aparent fără legătură (unele alarmiste,
altele manipulatoare) și pentru că postările unui blog pot intra și ele
în siajul acestui haos, voi încerca să pun în această pagină un fel de
Cuprins al resurselor de lămurire, pe care le ofer.
Un serial despre originile curentului de gândire, care domină politic
lumea actuală. Acoperă perioada premergătoare Revoluției Franceze, până
spre sfârșitul secolului XIX. E vorba de precursori importanți ai
globalismului, prezentați prin sinteze ale cărților lor. Foarte utile
sunt prezentările despre Karl Marx și membrii Fabian Society. Include
episoade despre Charles Darwin, Giuseppe Mazzini, Bertrand Russell, HG
Wells, George Bernard Shaw și alții.
(Serialul a fost temporar întrerupt, dar într-un fel se continuă cu
următorul serial de pe listă. Mai lipsește o perioadă de circa o
jumătate de secol, pe care aș putea-o completa ulterior, dacă ar fi
timp, susținere și interes din partea cititorilor.) Deocamdată sunt 16 capitole.
Un foileton despre: neo-marxism, neo-liberalism și
neo-conservatorism. Sunt noțiuni pe care le auzim frecvent, uneori
folosite impropriu și vag explicate. Am încercat și aici să merg la
sursele primare, pentru o prezentare mai în profunzime a felului cum au
apărut aceste ideologii, ce le unește și ce le aseamănă, făcându-le
convergente.
Deocamdată, am reușit să termin doar segmentul despre neo-marxism. Sunt în total 20 de episoade,
cu două „bonus”, despre post-modernism și autori ca Jacques Derrida și
Michel Foucault. Cea mai mare parte e dedicată „Școlii de la Frankfurt”,
mai ales: Max Horkheimer, Theodor Adorno și Herbert Marcuse. Dar pentru
punere în perspectivă, am fost nevoit să merg mai în urmă, cu un episod
despre iluminism și Immanuel Kant sau altele despre revoluțiile sexuale
din secolul XX și precursori ca Wilhelm Reich.
E un proiect în lucru, continuarea celui anterior. Va fi despre
sectorul bancar, economie în sens mai larg. În funcție de cum se va
scrie, va fi ori un preambul necesar pentru un serial despre
neo-liberalism sau chiar o parte importantă a aceluia.
E un serial economic scris chiar la declanșarea operațiunii pandemice. Avea subtitlul: „Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei.”Cuprinde
o teorie explicativă despre motivațiile financiare ale declanșării
respectivei farse medicale. În el am prezentat apariția sistemului
monetar global al eurodolarului. (Sau ceea ce am numit „Imperiul
Offshore”, al unei entități cu așezare volatilă.) Practic va fi inclus,
sub altă formă, în serialul „Schimbarea banilor”, dar voi păstra din el
episoadele despre istoricul apariției noului sistem bancar și despre
Bretton Woods, pe care nu le mai rescriu. Ulterior, a fost urmat și de
alte articole economice, pe care le găsiți cu hashtagul economie. (Voi încerca să încorporez unele din ele în serialul despre schimbare, pomenit deja.) (10 episoade)
O recenzie – foileton cu nu mai puțin de 42 de episoade,
despre capodopera lui Oswald Spengler. E una din marile cărți ale
omenirii, care m-a marcat și de-asta i-am alocat un spațiu atât de vast.
Ce a rezultat nu e doar o sinteză, ci un fel de dialog, din care se pot
afla foarte multe lucruri despre istoria europeană și despre lumea
contemporană. Cuprinde inclusiv un rezumat al lui Faust și numeroase
alte referiri despre istoria artei și politică.
În timpul pandemiei, am scris numeroase articole pe teme medicale,
despre virus, vaccin, restricții, dictatura medicală și premeditarea
evenimentului. Unele dintre ele au fost preluate de publicații
alternative, pentru că atunci erau mai puține redutele, care se opuneau
cenzurii și minciunii cu titlul de „versiune oficială”. Între timp, „s-a
dat voie” și se pot auzi în mai multe locuri astfel de dezvăluiri.
Unele au devenit banale, poate. Chiar dacă subiectul nu mai are aceeași
actualitate și articolele nu au o organizare sistematică între ele,
merită păstrate aici ca o mărturie a acelor vremuri.
„Pe ce se bat marile puteri când se bat”.
Am început acest mini-serial la ceva vreme după declanșarea războiului
din Ucraina. Îmi doream să fac un tablou pragmatic al raporturilor de
forțe între emisferele geopolitice, spre care s-ar putea întinde
conflagrația, fie și doar sub forma unui război economic. Ideea era să
depășim abundentele manipulări emoționale și să vedem cum arată tabla de
șah în ce privesc resursele – demografice, energetice, militare,
tehnologice, financiare – în așa fel încât să deslușim mai bine mizele
din spatele proclamațiilor. Din păcate, l-am întrerupt după doar 4
episoade, pentru că mi s-a părut că nu stârnește un interes pe măsura
efortului. Apoi au venit alte evenimente și efectiv am uitat de el. Mea
culpa! Poate n-ar fi rău să-l reiau…
The recent statement by Russian foreign minister Sergey Lavrov (https://archive.is/XanqG), made on December 28, aroused the most vivid reactions in the international press, but at the same time it surprised and even confused several observers of international topicality. This experienced statesman could not improvise on such an explosive subject as Israel's total war against the Palestinians in the Gaza Strip. Clearly, every sentence in this official statement has been prepared in advance with the utmost thoroughness. It cannot be the result of a spur-of-the-moment improvisation of this Russian dignitary.
Sergey Lavrov
I will confront the English version exhibited on the RT website with the original in Russian, pubicated by the state-run RIA Novosti agency (https://ria.ru/20231228/lavrov-1918732609.html). Additionnaly I will make some assessments on the very nature of political power in Moscow. This is because usually the official Kremlin (Collective power) is either demonized by Western officials and mainstream media, or divinized by the alternative, antiglobalist press. I, however, propose another perspective that does not share any of the two dominant narratives.
Let's move on to the thorough analysis of the key theses of this seemingly strange statement, made by the infatigable, irremovable and monumental head of Russian diplomacy.
The title of this bomb news is as eloquent as possible: ”Israel pursuing similar goals to Russia – Lavrov”. Really? If so, we have to ask how long is working this similarity or goals between Russia and Israel? From ”the moment Gorbachev”? From ”era Yeltsin”? From ”the age Putin”? Or maybe since 1917? We have to keep in mind one significant coincidence: The Balfour Declaration and the Bolshevik coup happened in the same fateful year 1917.
These kinds of questions are not easy at all and deserve a much more in-depth study. The subtitle of this statement quoted by RT is also surprising: ”The fight against Nazism is what historically unites Russia and the Middle Eastern country, the foreign minister said”. In fact, if we take into account the official chronology, WWII ended in 1945, and the State of Israel appeared only in 1948. Although the symbolic charge of this figure of speech is quite remarkable. The version of subtitle in RIA Novosti is interesting too: ”Lavrov: the goals of the operation in Gaza are similar to demilitarization and denazification„
This statement continues as follows: ”Israel's declared goals of its ongoing operation against Hamas militants in Gaza seem nearly identical to Moscow's in its campaign against the Ukrainian government, Russian Foreign Minister Sergey Lavrov has said in an interview with RIA Novosti on Thursday”. To declare that the genocide and crimes against humanity committed by the Israeli authorities in Gaza are ”nearly identical” to those of the Russian SMO in Ukraine actually means recognizing that Russia commit the same kind of crimes of huge gravity against Ukrainians: mass killings of the civilian population in order to ”cleaning of the territory in question by the domestic population”. That is, it is about the total discredit of the Russian military operation in Ukraine.
Basically in this way Lavrov offered Russia's strategic opponents a formidable asset that plays at the expense of this country. And this happends precisely at the time when millions of people around the world are taking part in mass protests against the criminal atrocities committed by the Zionist regime of Netanyahu against the Palestinians. Beying under the pressure of public opinion, even American leaders, Europeans and even globalist Pope Francis are forced to call on the Israeli government to end the violence. But in Russia such street demonstrations in support of the Palestinians did not take place, because in this country, the freedom of meetings is valid only when the authorities organize a political show to make their own image.
A possible interpretation of Lavrov's claims that the goals of the Zionist Netanyahu government in the Gaza Strip and those of the Russian government in Ukraine are similar or even identical could be the following. Israel expands its territory by killing the Palestinian population, just as Russia expands its territory through the SMO in Ukraine, which causes hundreds of thousands of deaths (including peaceful population!) and about 15 million refugees. The only substantial difference is that Israel is expanding its territory for its own interest, and Russia is apparently waging war in Ukraine to free up territory for the purpose of creating the so-called Israel 2.0. See in this regard the multitude of videos with Ihor Berkut this strategy (https://www.youtube.com/watch?v=AI0DktrE7aw) or Zelensky's statement directly declaring that the country he leads will become a new Israel (https://www.aljazeera.com/news/2022/4/5/zelenskyy-says-wants-ukraine-to-become-a-big-israel).
By the way, in order to understand the nature of power in Russia and to decipher who dominates it, it is enough to recapitulate the propaganda clichés that are used in Moscow's official discourse to characterize the regime in Kiev. These are the following: "Nazi regime", "fascist regime", "Banderovist regime", "nationalist regime" or ”ukro-junta”. Here is the litmus paper that brings to light the way in which the identity profile of the leadership of Ukraine is distorted. Its correct name is "Zionist regime from Kiev”, moreover, for the second time. After the 2014 coup supported by the USA (a country subjugated by the Zionist networks!) the gang of "sons of Zion" led by Petro Poroshenko was brought to power, who was succeeded by the team of the same Khazarian mafia headed by finds the sinister clown Zelensky, all key positions in the state are under the control of this anti-Ukrainian, anti-Russian and anti-Orthodox group.
Lavrov's statement comes precisely when the Netanyahu regime is in a maximum crisis of image, both in the world and in front of its own citizens. In addition, such statements are flaming the entire Muslim world, they generate mistrust in the respective countries towards the authorities of Moscow. Kremlin team must choose at some point, either with Iran or with Israel. Putin will have to find it increasingly difficult to wink with one eye at Israel and the other at Iran.
”Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu has stated that the end goal of the IDF is the complete destruction of the Hamas movement in all its forms, as well as the elimination of all extremism in Gaza.
Lavrov, however, noted that these goals seem similar to “demilitarization” and “denazification,” which Moscow has been pursuing in Ukraine since it launched its offensive in February 2022”. (RT)
So, once again, state terrorism, the total destruction of localities and peaceful population committed by war criminals at the head of the Israeli government equals Russian military intervention in Ukraine. Following the logic of Lavrov's assertions, would it appear that the International Criminal Court has rightly issued an arrest warrant for Putin and that we should expect an arrest warrant from the same court for Netanyahu? Sounds absurd, doesn't it? We knew that Russia intervened in Ukraine being in self-defense in the face of the NATO offensive and state terrorism practiced against the civilian population of Donbass by the regime in Kiev. Lavrov's statements, however, sparked the entire argumentative scaffolding of the Moscow authorities, assimilating Israel's criminal, expansionist and genocidal policy against Palestine with Russia's policy towards Ukraine.
We cannot refrain from quoting the next fragment of the political thought of the Russian diplomacy head through which he brings praise to the most monstrous political figure in the world:
”The diplomat noted the hypocrisy demonstrated by Israel’s former government under Prime Minister Yair Lapid, who condemned Russia’s military operation and accused Moscow of attacking the civilian population and annexing parts of Ukraine. “This was unfair,” said Lavrov.
At the same time, the minister pointed out that the current Israeli PM Benjamin Netanyahu – who entered his sixth term in December 2022 – has not allowed himself to make any statements regarding Russia, despite international criticism and finding himself in “a difficult situation.”
After such declarations of love and maximum appreciation to the tyrant at the head of the government of Israel, whom he detests his own population, made by a Moscow official, the Kremlin would only have to undertake another gesture of admiration and solidarity with Israel's ”right cause”, taking the example of Western countries. Namely, to project the Israeli flag on the buildings of the main state institutions and to keep them so until ”final victory” of Israel in Gaza.
I present to you another brilliant quote from the thought of the same statesman Lavrov:
“Therefore, we need to be very careful about our common history with Israel and, above all, the history of the fight against Nazism. This is the main thing that unites us historically,” Lavrov said.
Such propaganda clichés represent the mandatory elements of presentation as the absolute historical evil Nazism, but to avoid altogether the mention of Zionism which is an ideology no less criminal and therefore reprehensible than Nazism.
Therefore, in a normal country after such aberrant statements or perhaps treacherous to national interests an official of the rank of Lavrov should resign. But in Russia, this is unimaginable. For at least two reasons. First of all, because in this authoritarian country the exercise of freedom of expression by criticizing the authorities can have very serious consequences. Dissidents are of several kinds: dead, imprisoned, silenced or escaped abroad.
Putin's Godfathers
But the cause that explains Lavrov's apparently aberrant statement is not the stupidity of this dignitary. It is hidden in the very origin and nature of the current regime in Moscow. Let us not forget that Putin himself is the direct product of a powerful Israeli/Zionist lobby. Among Putin's political godparents are Henry Kissinger (who he has always venerated as his master), the Jewish oligarch Boris Berezovsky (https://en.wikipedia.org/wiki/Boris_Berezovsky_businessman), former deputy prime minister and economic hitman no. 1 of Russia Anatoly Chubais (who had always been in important state positions until he left Putin's climate change advisor in Israel,https://en.wikipedia.org/wiki/Anatoly_Chubais ) and Sergey Kiriyenko (with his real name of Israitel), ex-PM in 1998 who destroyed the Russian economy causing the country's financial crash. Namely he promoted Putin as a head of the FSB and was nicknamed for it the man who made Putin. See: https://www.france24.com/en/europe/20221002-sergey-kiriyenko-so-called-viceroy-of-the-donbas-helped-launch-putin-s-career. By the way, this Sergey Kiriyenko held important leadership positions for over 20 years under the mandate of Putin, among which the leader of the state mega-coropration ”Rosatom”. Currently this individual is the deputy head of the Presentational Administration and responsible for internal policy, including ”the liberated territories” of Ukraine (https://en.wikipedia.org/wiki/Sergey_Kiriyenko).
Kider surpise of Russian politics
It is extremely important to know the family lineage of this Sergey Kiriyenko-Israitel. His grandfather Yakov Israitel was one of the Bolshevik commissars personally decorated by Lenin with a pistol for special merits during the "red terror". His father's name was Vladilen, which comes from the name Vladimir Lenin.
Another dark side of Sergey "Kiriyenko" is his affiliation with the American fundamentalist sect Scientology. The revelation was made by the German newspaper "Berliner Zeitung". See: https://www.compromat.ru/page_25798.htm. and https://en.wikipedia.org/wiki/Scientology. The first site cited above states that “Today, Scientology is recognized as a totalitarian structure that threatens the foundations of statehood in dozens of countries around the world. Rapidly losing ground in the West, the sect undertook a real expansion into Russia in the early 90s, receiving official permission from the authorities to open its branches. Currently, training “Dianetics centers” operate in 50 Russian cities, tens of thousands of people have passed through them - scientists, police officers, military-industrial complex engineers, government officials”. (This information was published at 07.04.1998)
Another dubious organization that trained Sergey Kiriyenko is one very special school of social engineering called Methodology or methodologists. See: https://meduza.io/feature/2016/10/26/schedrovityane-kto-formiroval-mirovozzrenie-sergeya-kirienko. This site shows that „Sergei Kiriyenko is a follower of the Russian philosopher Georgy Shchedrovitsky, founder of the Moscow Methodological Circle. Shchedrovitsky began his work in the late 1950s and continued it throughout the Khrushchev Thaw, Brezhnev's stagnation and Gorbachev's perestroika”. This is what this source reports:
„A person seemed to methodologists to be a kind of machine that can and should be programmed for certain functions. This was called “social engineering.”
And the same source further states:
”They did not hide their desire to influence the decisions of the authorities. The circle was completely open; on the other hand, the special language (the program on which he worked) was understood only by initiates - in some ways, the followers of Georgy Shchedrovitsky resembled a secret society (sometimes direct discussions about the “conceptual elite” appear in their works)”.
It seems that the founder of this organization with progressist and transformist obsessions, Georgy Shchedrovitsky, had the same ethnic origins. See below the source which specifies: ” Shchedrovitsky (Shchedrovitskaya) is a toponymic surname common among Jews.”
(https//ru.wikipedia.org./wiki/Щедровицкий)
One more descendant of the Bolsheviks leads the presidential administration
One of Kiriyenko's closest collaborators is Anton Vaino. Since 2012, he has held the position of deputy head of the President's administration, and in 2016, Anton Vaino becomes head of the Putin Administration. Not coincidentally, Vaino and Kiriyenko were schooled within the same sect/lodge of methodologists. As political analyst Evgeny Volkov wrote in 2016, ”Methodologists are totalitarian technocracy.„ In 2016, the opposition press in Russia wrote that the presidential administration was completely seized by the Methodologist sect and this state of affairs is still valid to this day.
Here are some biographical elements of Anton Vaino:
”Anton Vaino was born on February 17, 1972 in Tallinn, Estonian SSR, USSR.
Comes from a family of Soviet party and Russian economic leaders. Anton’s great-grandfather, Heinrich (Heinrich) Vaino, one of the leaders of the Tomsk regional party committee, was an active participant in the struggle for the establishment of Soviet power in Siberia. In particular, he took part in the suppression of the uprising of the Czechoslovak Corps, as well as in the suppression of the anti-Soviet peasant uprising in the Tomsk province[2]. Heinrich's son, Karl Genrikhovich Vaino (1923-2022) was a leading party figure: in 1978-1988 he served as First Secretary of the Central Committee of the Communist Party of Estonia”. See: https://ru.wikipedia.org/wiki/Вайно,_Антон_Эдуардович.
So, we see that Anton Vaino just like his comrade Kirienko comes from a Bolshevik family that established communism by imposing a totalitarian, xenocratic and anti-Russian regime.
By the way, among the key people in Putin's entourage known to be part of the same sect/lodge of methodologists is Vladislav Surkov, who until 2020 worked as an adviser to the Russian president. Russia's failures in Donbass after 2014 and other delicate issues related to this region are also related to him. He is among the most hated figures by Russian patriots. They blame him for the betrayal of the "Russian Spring" and the abandonment of Donbas, which, unlike Crimea, was refused to join Russia in 2014. And the one who took over Surkov's responsibilities, becoming responsible for the "liberated territories" of Ukraine, is none other than the old "kinder suprise" of Russian politics Kirienko. By the way, several sources from the alternative media claim that Surkov also comes from the same "chosen people", being one of the emblematic figures of the invisible and all-powerful Khazar Khaganate in Russia. According to a well-informed website, “He’s a Chechen on his father’s side, a Jew on his mother’s side. Or vice versa. It’s not known for sure.” (https://www.compromat.ru/page_16688.htm)
To draw a conclusion on the identity profile of Putin's entourage, I will quote a well-known philosopher and ideologue from Moscow who told me in August 2018 with reference to this topic the following: "There are only liberals and Jews around Putin. Well, in fact, you know it's the same thing." I do not mention his name here, because this intellectual preferred to migrate to the loyalist camp and become one of the propagandists of Putin's regime. It is these "neoconservatives"à la russe who control the decision-making process in Russia and the official discourse of this country.
”Putin's wallet” as a basic political player
Another key figure in the power system in Moscow is the Jewish oligarch settled in London Roman Abramovich (https://ro.wikipedia.org/wiki/Roman_Abramovic), nicknamed ”Putin's wallet”. He always commutes between London and Moscow, having regular secret meetings with President Putin. Everyone is wondering, for example, what this guy was looking for at ALL the negotiations in recent years between Russia and Ukraine, in Belarus and in Turkey. The Russians wonder, which of the two sides did he represent, the Russians or Ukrainians? The answer is: most likely he represented the third party, the Rothschild clan, City of London. This part is always over any conflict. As a rule, it generates them and profits from them.
”Putin's rabbi”, another major political gamer
Putin and the rabbi Berel Lazar
Another important gamer in Russian politics today is Berel Lazar (his full name is Shlomo Dov Pinchas Lazar). This rabbi was parachuted into Russia directly from the headquarters of fundamentalist sect in New York Chabad-Lubavitch(https://en.wikipedia.org/wiki/Chabad)directly to Moscow in 1990, becoming an intimate friend of Putin. That is why it is nicknamed ”Putin's rabbi”. (https://en.wikipedia.org/wiki/Berel_Lazar). About the influence of this Putin's spiritual guide circulates a lot of legends, which find their confirmation every time. Wishing to deepen the subject could consult the books, articles and broadcasts of the writer and publicist Edurard Hodos, a former chief rabbi in the Kharkov region (https://wikispooks.com/wiki/Eduard_Hodos).
Russia's brainwashing machine and ”A Trinity of Evil”
The influence of Zionist lobbying in Russia is equally exercised over state power and the media, both instruments of domination and control being indispensable. I will quote only three emblematic names for the exercise of Zionist propaganda and control over the dominant narrative ubiquitous on Russian state television. I dubbed them ” A Trinity of Evil”:
· Yaakov Kedmi (https://en.wikipedia.org/wiki/Yaakov_Kedmi), who is former Head of Israeli Intelligence Agency – NATIV, high-ranking military and diplomat. Born in Moscow.
Shaping public opinion, including Russian perception of the war in Ukraine, is largely the work of this very strong team. But they only represent the tip of the iceberg in the public space of Russia, where such characters are overrepresented. It is true, recently Evgeny Satanovsky was formally kicked out of television by Vladimir Soloviev. The cause was that Satanovsky said a few offensive words against Maria Zakharova, a spokeswoman for the Foreign Ministry. This lady launched some moderate criticism against Israel's military intervention in Gaza when the regime in Moscow was trying to create the illusion of solidarity with the victims of the Zionist geocide. Appearances must be kept, that's the rule of the game.
And about the colossal influence of the same strongly colored ethnic and religious network in the Russian business world should be written a whole book. The same is true in showbiz, as the cultural war against Russians is just as devastating as in other countries of the world.
Decision makers and political puppets
It is known that true political power is invisible, and we often confuse decision makers with the actors at the forefront of the political scene. Believing that Sergey Lavrov or Vladimir Putin are ruling Russia is as naive as believing that Biden is running the United States, Macron is running France, and Trudeau is running Canada. It seems incredible to many antiglobalist dissidents form the West who are traditionally traped by the official Kremlin propganda. But here we are dealing only with an error of perspective, many political analysts in the alternative media don't apply the same reading grid to Russia that they use to examine Western politics.
Putin and Netanyahu
Unfortunately, the formula often repeated by the famous Russian economist Valentin Katasonov to define the nature of the current Kremlin power. He calls it ”occupation administration”. That is, people who occupy key functions in the state are manipulated by some power centers from abroad and by the networks of influence from within, which we usually call ”the fifth column”. This ”unseen hand” of power is equally felt in the economic policy of the country and in the strange manner in which SMO is carried out in Ukraine.
P.S.: The American professors John Mearsheimer and Stephen M. Walt published the famous book in 2007 ”The Israel Lobby and U.S. Foreign Policy” I think the time has come to appear a solid academic paper bearing a similar title: ” The Israel Lobby in the politics of Russia”. Such work would be much broader and more complex than this modest article, which is, which, however, could serve as a suggestion for researchers who would lean on such work.
P.P.S.: The author of these lines makes a clear distinction between today's Russian state and the Russian people. He clearly distinguishes the violent conflict that exists between the oppressive state, which disregards national interests, and the oppressed people who suffer the consequences of this regime. My perspective is conservative, Orthodox and nationalist. That is why I cannot ignore the fact that the Kremlin administration is terrorizing its own people through totalitarian measures such as those applied with a sanitary pretext (Covid-19) or by building a digital GULAG under the baton globalists (UN Agenda 2030 for Sustainable Development). The Moscow administration keeps up with the ”civilized world” including by imposing insects as a food for humans. See: https://ria.ru/20210322/nasekomye-1602249478.html; https://ria.ru/20231229/produkty-1918897275.html.
And then what's the difference between ”Collective West” and Russia. The only substantial distinction is official rhetoric. But the same occult circles lead the show in both areas of globalist control.
