Ienişii (în germană Jenische, în franceză Yéniche, în engleză Yenish) sunt o etnie migratoare cu origini necunoscute.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Familie de ienişi din Elveţia (1928)

Ienişii (în germană Jenische, în franceză Yéniche, în engleză Yenish) sunt o etnie migratoare cu origini necunoscute. O parte a Limbii ienişe denota un trecut foarte vechi, de origini europene. Deseori ei sunt numiţi "ţiganii albi", datorită faptului că, altfel decât romii, au tenul de culoare deschisă. Această populaţie nu are origini indiene, ci europene (foarte probabil este faptul că se trag din celţi). Cu toate acestea, ei sunt numiţi "ţigani", ca şi romii, datorită stilului lor de viaţă nomad, precum şi a profesiilor exercitate de ei cu care corespund într-o anumită măsură: ascuţitul cuţitelor, împletitul coşurilor, tâlhăria (astăzi însă foarte rar).
Cuprins
[ascunde]

* 1 Răspândire
* 2 Origini
* 3 Ienişi şi gabori în România
* 4 Imagini
* 5 Legături externe
* 6 Bibliografie
* 7 Vezi şi

[modifică] Răspândire

Cea mai mare populaţie de ienişi trăieşte în Germania (200.000, mai ales în partea de sud-vest a ţării: Renania-Palatinat, Baden-Württemberg şi Bavaria). Totuşi, dintre aceştia doar 29.000 mai duc o viaţă nomadă, călătorind în rulote tractate de un automobil. În Elveţia, singurul stat în li s-a acordat statutul de minoritate naţională, trăiesc 50.000, din care doar 3.500 nu au renunţat la nomadism. În Austria (Tirol, Burgenland şi la nord de Dunăre) trăiesc 35.000 de ienişi, aproximativ 3.500 practicând nomadismul. Atât în Ungaria (60.000), cât şi în Belarus(11.000) nu este cunoscut numărul celor care au rămas nomazi. În Belgia fost număraţi după 1990 aproximativ 7.000 de "călători", numărul ienişilor sedentari nefiind totuşi cunoscut. În Franţa, Olanda şi Luxemburg nu există date despre această populaţie. Alain Reyniers scria în 1991 într-un articol din revista „Etudes Tsiganes” (N°2/91): ils constituent, aujourd'hui en France, sans doute le groupe le plus volumineux.
[modifică] Origini

Originea ienişilor este necunoscută.

Ienişii se consideră ca fiind urmaşi ai celţilor însă argumentele în favoarea acestei origini sunt din punct de vedere ştiinţific la fel de controversate, ca de altfel şi alte teorii, speculaţii, mituri legate de formarea acestei populaţii.

O altă teorie consideră că ei sunt descendenţi din evrei care erau de profesie vânzători ambulanţi. Această teorie se bazează pe faptul ca în limba ienişă se întâlnesc anumite cuvinte de origine ebraică şi idiş, precum şi multe nume de familie, comune cu evreii. Această teorie ignoră însă elementele lingvistice mai vechi ale limbii ienişe (de ex. elemente celtice şi romanice). Cea mai plauzibilă explicaţie pentru prezenţa cuvintelor de origine evreiască în vocabularul ieniş este aceea că evreii ambulanţi înoptau deseori în taberele ienişilor si astfel s-au format anumite contacte sociale şi lingvistice. Unul din numele de clan cele mai răspândite în rândurile ienişilor est-europeni este Gabor, nume care duce în ultimă instanţă la Kobor, cu sensul de nomad, hoinar, vagabond (pe română cobârlău = hoţ, tâlhar, nomad, vagabond), respectiv la Kavar, neam turcic care a adoptat în Evul mediu religia mozaismului.

Altă teorie îi consideră pe ienişi ca fiind urmaşi ai dezertorilor din Războiul de Treizeci de ani (1618-1648) sau din Războiul ţărănesc german (1524-1526) originari din Elveţia. Această teorie este însă neverosimilă datorită faptului că toţi ienişii din Vestul şi Centrul Europei sunt de confesiune catolică, aceasta fiind o dovadă că acest popor s-a format înainte de Reformă. De asemenea, toţi refugiaţi elveţieni din acele timpuri erau protestanţi. De asemenea trebuie luat în considerare că prima menţiune documentară a ienişilor datează din secolul XIII.
[modifică] Ienişi şi gabori în România

Pe teritoriul de azi al României, ienişii au fost identificaţi (printre alţii de autorul Walter Starkie) ca supravieţuind azi în rândurile aşa-zişilor "ţigani ardeleni" (fehér bőrű cigányok / ţigani "albi") de limbă maghiară numiţi şi "gabori" ("Gabor" în maghiara se traduce prin Gabriel/Gavriil). Aceştia au o vestimentaţie distinctivă, extrem de conservatoare, asemănătoare cu cea a evreilor habotnici şi rabinilor acestora, purtând pălării negre tip "fedora" cu boruri largi, cămăşi albe, pantaloni negri de catifea. Vestimentaţia de zi a femeilor este însa foarte diferită: ea se aseamană cu cea a restului ţiganilor: fuste largi si înflorate, lungi până la glezne, capul acoperit cu batic. În zile cu semnificaţie religioasa, femeile adoptă şi ele o vestimentaţie sobră, preferând culori mai închise la culoare (vezi foto). Bărbaţii nu îşi rad în mod normal mustăţiile. În unele cazuri, aidoma evreilor ortodocşi, ei îşi lasă bărbile şi perciunii netunşi. Un ziarist orădean l-a intervievat recent pe unul din liderii locali gaborilor concluzionând:

Românii le zic "gabori" ori "ciotârnari", iar ungurii "badogoşi". Nu se amestecă nici cu populaţia majoritară, nici cu alţi ţigani. Pentru respectabilitate, bărbaţii au pălării uriaşe şi pieptare de piele sau din stofă, în care îşi ţin ceasurile de buzunar. Poartă pantaloni largi, ca să nu li se rupă la lucru, când se întind ori se apleacă. Femeile au fuste înflorate, colorate viu, iar cele măritate poartă baticuri. Fetele îşi prind părul în cozi împletite în funde roşii. Când se mărită, se acoperă şi ele cu baticul. Înaintând în vârstă, îşi schimbă fustele alb sau roz în altele roşii şi albastre, iar la bătrâneţe în verzi şi negre.


Centrul spiritual al gaborilor ienişi se găseşte în comuna Crăciuneşti pe Valea Nirajului, în judeţul Mureş, dar şi în suburbiile oraşului Târgu Mures pe la Sângeorz, Pănet, Sântana, Livezeni, Hărţău etc. unde ei profesează adesea ca tinichigii şi ciotârnari. După 1990 s-au specializat în împrumut de bani şi cămătărie. Mai nou sunt foarte activi în tranzacţii imobiliare. Unul din numele de clan cele mai raspândite ale acestora este "Rupi" (Rupert). În afara judeţului Mures (unde traiesc 80% dintre gabori) aceştia se mai pot intâlni in special la Oradea, Arad sau Huedin. Majoritatea gaborilor sunt de religie "sâmbotişti" (adventisti de ziua a şaptea), iar sâmbăta e ziua nelucrătoare, detaliu care întăreşte speculaţiile potrivit cărora gaborii -respectiv ienişii- ar fi o ramură deznaţionalizată a evreilor.
[modifică] Imagini

* Fotografie a unui bărbat gabor ieniş din Timişoara 2007
* Fotografie a doi Gabori din Ungaria
* Fotografii cu gaborii din Odorhei
* Grup de bărbaţi gabori din România (I)
* Grup de bărbaţi gabori din România (II)
* Grup de bărbaţi gabori din România (III)
* Familie de gabori fotografiaţi de Luiza Puiu
* Gabori din Văleni, Mureş
* Gabor din Ungaria la un târg de vechituri

[modifică] Legături externe

* Scurtă prezentare a istoriei ienişe (în limba germană)
* Cerasela Voiculescu - CONSTRUCŢII IDENTITARE LA RROMII DIN SÂNGEORGIU DE MUREŞ
* Ţiganii Bihorului: Gaborii neam ales
* Gaborii cu pălărie din Hărman, Braşov

[modifică] Bibliografie

* Heinrich von Wlislocki, Asupra vieţii şi obiceiurilor ţiganilor transilvăneni, Editura Kriterion, Bucureşti, 1998
* Gabriel Sala - Neamul tiganilor gabori. Istorie, mentalitati, tradiţii, Cluj 2007

[modifică] Vezi şi

* Ţigani
* Saracaciani
* Mocani

Calusar.jpg Acest articol despre c