marți, 22 decembrie 2015

Liviu Vălenaș propune Circuitul vârfului Toroioaga, 1930 m


Creasta Toroioagai cu Varful Toroioaga la dreapta, 1930 m.

Vedere spre Valea Secu, in fundal creasta Toroioagai.

​Circuitul vârfului Toroioaga, 1930 m

Traseul este un "clasic" al Muntilor Maramuresului, care nu trebuia in niciun caz ratat! Varful Toroiaga, care atinge aproape 2000 m, prezinta un relief surprinzator de alpin, cu o creasta foarte ingusta, unica in Muntii Maramuresului. Poienile si pasunile de la poalele varfului si de pe creasta prezinta cele mai frumoase flori, din luna mai pana in septembrie. Tura permite si cunoasterea unor obiective arheologice interesante: transee si un punct de comanda pe Varful Toroioaga, din Primul Razboi Mondial si vestigiile relativ recente ale unui mare combinat minier, inchis definitiv in anul 2000.

Punct de plecare: Pensiunea "Laura" (str. Independentei, nr. 139, Baia Borsa, Tel: 0742 699 553, E-mail: dutudutuu@yahoo.com /pensiunea.laura@yahoo.ro) din Baia Borsa. Baia Borsa este accesibila usor din centrul orașului Borsa, microbuze din doua in doua ore.
Diferenta de nivel: 1200 m la urcare, 1200 m la coborare.
Dificultate: Traseu dificil, lung, cu o mare diferenta de nivel. In prima parte tura necesita si un bun simt de orientare si este complet lipsita de resurse de apa. Total contraindicat pe timp nefavorabil!
Durata: Minimum 8 ore.
Cel mai bun anotimp: Iulie-Octombrie
Aprovizionare: Fara.



Varianta: Traseul poate fi abordat direct din centrul Baii Borsa, de la capatul liniei de microbuze. De aici se urca la stanga pe langa cimitirul localitatii pe un drum de caruta. Inainte de prima casa se coteste la dreapta, sarind peste doua garduri de lemn. Fie ca se urmeaza creasta in continuare, fie ca se urmeaza o poteca suspendata in versantul impadurit, se ajunge la o sa, marginita de cateva sure de lemn. De aici se continua inainte in urcus continuu pe un drum larg si dupa cateva serpentine, langa o paiana plina de flori, cu alte doua sure de lemn la stanga, se intersecteaza poteca care vine de la pensiunea "Laura". Daca se urmeaza aceasta varianta, trebuie sa mai adaugam la durata traseului inca 45 de minute.
Marcaj: Marcat partial in partea a doua a traseului cu triunghi rosu.

De la pensiunea "Laura", 840 m alt., se merge amonte pe Valea Secu, pe o sosea neasfaltata. Dupa cateva sute de metri si dupa ce trecem de un mic pod, urcam la stanga in versantul impadurit pe o poteca bine conturata, care ne scoate in cateva minute la Paraul Murgu, pe care-l traversam pe un baraj de piatra. Continuam la stanga pe aceasi poteca clara, in serpentine stranse, trecand si pe sub o linie de inalta tensiune. Drumul ajunge intr-o poiana marginita de doua sure de lemn, din care una aproape putrezita, la altitudinea de 1090 m. De aici, in urcus moderat, ajungem la larga alee, 1240 m alt., care vine din centrul Baii Borsa, unde se sfarseste si varianta descrisa la inceput. Din acest punct avem o prima perspectiva asupra masivului vecin, Muntii Rodnei, cu impresionantul perete aproape vertical al Varfului Pietrosul, 2303 m.



Tura continua la dreapta, pe aceasi alee mărginită de garduri de lemn, si reintra in pădurea de molid si dupa ce trecem pe langa o casă de cărămidă in ruina ieșim printr-o alta serpentina în gol alpin, într-o poiana orizontala, 1510 m alt. De aici se urca in panta accentuata printre ienuperi si atingem un prim varf, la 1810 m. Poteca, foarte ingusta, tot timpul printre ienuperi, urca si coboară varfuri si sei secundare. Un urcus mai abrupt ne scoate pe creasta principala a Toroioagei, la altitudinea de 1902 m. In cateva minute, urmand creasta la stânga se ajunge pe Varful Toroioaga, 1930, al treilea varf ca inaltime din Muntii Maramureșului. De aici avem o perspectiva vasta asupra intregii grupe nordice Carpatilor Orientali, până in Ucraina.

Revenim inapoi la saua de la cota de 1902 m si continuam inainte pe o creasta ingusta, cu aspect surprinzator de alpin la un munte sub 2000 m altitudine si inaintea unei coboras aproape vertical trebuie sa fim atenti la faptul ca poteca nu mai urmeaza creasta, ci continua la dreapta, in versantul sudic al crestei. Dupa un parcurs descendent moderat interceptam o frumoasa alee orizontala care ne conduce la o sa, cu un lac nival, la 1660 m alt., unde exista un refugiu de lemn, in prezent folosit numai de cai, care pe toata perioada verii traiesc liberi la munte.



Din șaua cu refugiu coboram la dreapta pe un drum de tractor, marcat rar cu triunghi rosu, care nu ne va fi de niciun folos. La prima intersectie urmam la stanga un drum carosabil, avand la dreapta-jos gigantica cladire a fostului combinat minier, in prezent abandonata, odata cu inchiderea lucrarilor miniere acum mai bine de un deceniu - un vestigiu de arheologie industriala. Din acest punct se poata cobori extrem de abrupt pe halda de steril (risc major de alunecare severa) direct in Valea Secu si astfel, numai intr-o ora, se revine la punctul de plecare. Recomandam insa continuarea pe soseaua betonata (in prezent lasata in parasire), cu unele portiuni pline cu stanci prabusite si dupa 12 km traversam pe un pod Valea Secu si ajungem astfel la pensiunea "Laura". Atentie: pe ultimii 13 km apar niste parauri, insa toate au apa poluata de la fostele lucrari miniere.

Text si fotografii: LIVIU VALENAS, 2015


​Cladirea abandonata a fostului combinat minier Baia Borșa de la izvoarele Văii Secu.

vineri, 18 decembrie 2015

Francois Asselineau. L'union du peuple pour rétablir la démocratie. UPR : Les raisons de la censure

Vă rog să citiți și priviți această emisiune selectată de mine, în speranța că vă poate interesa. Un discurs foarte asemănător cu acela al Partidului Poporului-Constantin Cojocaru. 
Cu prietenie, Dan Culcer

http://www.upr.fr/ L'union du peuple pour rétablir la démocratie

En France, en 2014, les citoyens sont privés par les grands médias de l'accès à une information vitale. Vous voulez savoir pourquoi ??? Les réponses sont dans cette courte vidéo.

A visionner également :
"Les 10 raisons qui nous imposent de sortir de l'Europe"
http://www.upr.fr/videos/conferences-...
"Qui gouverne réellement la France et l'Europe"
http://www.upr.fr/videos/conferences-...
"La tragédie de l'euro"
http://www.upr.fr/videos/conferences-...
"L'Europe c'est la guerre"
http://www.upr.fr/videos/conferences-...

Nouvelle venue dans le débat politique, l’Union Populaire Républicaine (UPR) rassemble des Français, de droite et de gauche, dont les rangs grossissent rapidement. Notre point commun à tous, c’est que nous refusons l’asservissement de la France, et que nous posons la question fondamentale qu’aucun parti ni aucun média ne veut poser : Avons-nous oui ou non intérêt à rester encore dans l’Union européenne ?

En exigeant que ce débat ait lieu, l’UPR ouvre ainsi la voie du vrai changement que tout le monde attend. Allant au fond des choses, nos analyses prouvent que la crise politique, économique, sociale et morale de la société française trouve justement son origine dans cette Union européenne qui nous asphyxie mais dont on nous prétend faussement qu’elle serait irréversible et non sujette à débat. Notre programme en tire la conséquence : La France doit sortir de l’Union européenne.

L’UPR n’est pas un parti de politiciens-caméléons qui multiplient les promesses vagues et contradictoires afin de plaire à tous les publics, juste avant les élections. Les Français en sont écœurés et ils ont raison ! Nos propositions sont très réfléchies, adéquates, précises, et sans ambiguïté. Voilà qui change tout. Elles sont aussi parfaitement applicables, il faut seulement du courage politique pour en décider.

Abonnez-vous à ma chaine pour ne rien rater :
https://www.youtube.com/channel/UCLjv...
http://youtu.be/E5FesD-Xtzg

(cette vidéo a été publiée originellement ici : http://youtu.be/1XfRhCKv6QE)

11:01 / 27:28


UPR : Les raisons de la censure

Sebastien Chaumet Abonează-te 89

joi, 17 decembrie 2015

Cartea pusă la index. Radu Portocală, Un președinte împotriva României (Blogograme),


Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
joi, 17 decembrie 2015

Flori Bălănescu. Despre cum trecem oamenii la index în democrație

Nu aș vrea să se încheie anul 2015 fără să spun câteva cuvinte despre o carte și un autor care, nu se știe exact din ce raționamente și interese, au fost puși (carte&autor) la index.
„sindromul tragic al neseriozității colective”

Radu Portocală, Un președinte împotriva României (Blogograme), Editura Cartier, Chișinău, 2015, 150 p.

...Cartea care a provocat la ultimul Gaudeamus fierea unui personaj masculin, aflat în standul editurii. Nu știu cine este, știu doar că editura nu s-a delimitat până acum de el, dimpotrivă, a continuat să jignească fiecare cumpărător care a întrebat de carte. Cu mine a avut un „dialog” mai amplu. Mă duc la stand, mă uit pe mese, pe pereți, nu văd nicăieri vreo copertă cu numele lui Radu Portocală. Firesc, întreb: Fiți amabil, cartea lui RP? Îmi răspunde întâi printr-o privire directă și oarecum uimită, se uită spre altcineva, care se uită înspre sub-o masă. Asta era vineri (20 noiembrie 2015), cu o zi înainte se petrecuse ceva asemănător cu Dna Ana Țuțuianu. Dimineața mă rugase o prietenă de la Paris să caut cartea pentru că se aude (deja!) că nu e la vedere și este sabotată de editură. Exact așa era! Domnul X îmi întinde în scârbă un exemplar, întreb cât costă și mai întreb: De ce nu o expuneți? Puteam să trec fără să o cumpăr, după ce am căutat-o din priviri? Moment în care (de-abia aștepta!) începe să ridice tonul: Dar ce doamnă, eu vă spun Dvs. ce să faceți, fac ce vreau, afișez ce vreau. Îi spun că nu are nicio cădere să îmi spună ce să fac, de vreme ce el vinde cărți, nu eu, deci datoria lui de editor (sau de ce este) îi impune să se poarte frumos cu clienții. Urmează un torent de invective: Dar, ce, ăsta e scriitor! Ăsta e evenimentul zilei, e ziarist, cum își permite el să își bată joc de tot ce are mai de preț cultura română, de Pleșu, de Patapievici... Numele astea două le-a pronunțat. Eu nu afișez cozi de topor. Si dă-i si luptă... Stupefiată, îi răspund (e un fel de a spune, el controla tot, iar colegii de stand tăceau mâlc, parcă se înălța în timp ce vitupera): Domnule, dar nu pricep de ce l-ați publicat (repet, credeam că e editor), dacă e răul pe pământ! Răspuns de o sută de puncte: Păi, dacă și-a plătit cartea... Nici acum nu știu situația exactă. Dar i-am spus: I-ați luat banii și acum îl îngropați!? Cum vă permiteți să vorbiți astfel despre Radu Portocală, un om integru, un om cult, rasat. Eram oripilată de ceea ce mi se întâmpla. I-am întins 25 de lei (nu vreau să trec peste acest detaliu: cartea – de format mic şi cu pagini puţine – are un preţ oripilant de piperat!), mi-a dat rest 2 lei. L-am întrebat: Dar cartea nu este 22 de lei? Se uita la mine tâmp. Atunci, dați-mi restul corect: 3 lei! M-am adresat de foarte departe (așa simțeam) Dlui Galaicu-Păun (care chiar nu mă cunoștea? să admitem că nu, poate că nu am o figură demnă de reținut, mai ales în contextul „baricadei Goma”, pe care credeam că este și Dsa, măcar cu un deget):
– Domnule Galaicu-Păun, îmi permiteți să mă prezint... și m-am prezentat. A fost un soi de gest de frondă de-a-ndoaselea, în stilul meu: să nu se creadă că sunt fraieră, chiar dacă așa mă cred unii.  Pe Galaicu-Păun nu te poți supăra, are o figură de Isus. Dar revolta rămâne. Că nu a găsit de cuviință să spună nimic, în calitate de lector al cărții.
I-am mai spus personajului, repet – crezând că este membru al echipei Cartier (nu mai știu cine a spus că de fapt era distribuitorul, că este băsist!!???, și? asta presupune că el impune politica Editurii???): Domnule, aici, în dreapta Prutului, unora dintre noi încă ne mai pasă de libertatea de expresie.
Până la finalul târgului de carte, mai mulți cunoscuți mi-au spus că au întâmpinat același tip de piedică, unora li s-a oferit un răspuns în doi peri: că s-a epuizat, deși, în funcție de cine era la vânzare în clipa respectivă, cartea tot apărea de sub tejghea. Cât am stat „de vorbă” cu respectivul s-au vândut 4 exemplare, în afară de al meu. Oamenii veneau, întrebau, cartea era scoasă de sub obroc, plătită. Încât i-am comunicat indigestului ins: Dacă v-ați cunoaște interesul comercial, ați pune cartea pe masă. De când stau eu aici s-au vândut 5 exemplare din cartea lui Portocală și nici măcar un exemplar din alt titlu!
Să vedem: De ce este boicotat Radu Portocală? Simplu: pentru că oricâte texte de atitudine ai scrie și le-ai publica prin diverse locuri, efectul este aproape zero. Când le strângi între două coperte ele devin armă, împreună spun o poveste articulată, despre ceva sau cineva. Despre un individ, un grup de interese, despre o epocă. Strânse laolaltă pot fi citite și citate, dând seama nu doar de relevanța tematic-ideologică, dar și de rectitudinea autorului. Prin această carte, Radu Portocală devine persona non grata pentru comunitatea de interese și presiune care joacă, veghează și vânează la polul corectitudinii politice din România și nu numai. 
Vrei să îi găsești nod în papură, să exclami: Stai domne, că nu e el buricul pământului, că nu e chiar așa!? N-ai decât. Constituția e mama noastră a tuturor, de ce să fie pentru unii bună, pentru alții vitregă. Securismo-comunismul de tranziție a împărțit românii în trei categorii „politice” mai vizibile: 1. pesediști; 2. băsiști; 3. (ăia puțini) nici-pesediști, nici-băsiști. Cea de a treia categorie este respinsă cu vehemență de primele două, pentru care nu există decât alb sau negru, mă rog: roșu ori portocaliu. Manihesimul carpato-danubiano-marxist-leninist urlă prin toți plămânii în campaniile electorale: Votați răul cel mai mic! Or, vine unul ca Radu P. și spune (dându-și foc la valiză): Fraților, răul e rău și trebuie rupt! Și eu am spus asta și m-am umplut de bube, am devenit ciumată. Veți spune, stai domle, că mai sunt și liberalii, de exemplu. Sunt, la număr. Cele trei categorii, pe care le-am denumit simplificând, reprezintă tipuri de apucături (elegant spus: mentalități sau curente ideologice).
Ce deranjează cu adevărat din ce scrie RP în această carte? Nu sunt noutăți absolute, au mai scris și alții, inclusiv eu (motiv pentru care mă și regăsesc solidară cu Dsa), dar, insist, spusele sale concentrate într-o carte dobândesc greutate și vizibilitate.
Să vedem câteva exemple despre „Paradoxul Băsescu”:
„Îndoielnica lustrație”: „Lucrurile au mers atît de departe încât, când au fost făcute primele dezvăluiri, când au fost puse sub ochii publicului primele biografii scandaloase, reacția a fost pe măsura confuziei în care ne bălăceam: o clipă de indignare, apoi înțelegerea, iertarea și uitarea. În cele din urmă, o nouă respectabilitate a fost acordată celor cărora ar fi trebuit măcar să le fie întors spatele. România e mărinimoasă cu gunoaiele ei. După 20 de ani de imoralitate ridicată la rangul de sistem socio-politic, pare-se că va fi votată o lege edulcorată a lustrației. Firește, vestea stârnește entuziasmul, când, de fapt, n-ar trebui să provoace decât o întrebare: la ce bun după atâta vreme? Răul e făcut. Răul a cuprins societatea, care, chiar dacă mai discerne, nu mai reacționează. Orice revelație o lasă indiferentă pentru că s-a obișnuit cu lipsa de consecințe a revelațiilor. Lustrația – dacă va avea loc! – se va petrece în indiferența generală.”
Dar ea nu a avut loc, nu-i așa? Nici măcar cât să ne fie suflat un văl de praf în ochi!
„Dacă nu el, cine?...”:
„Această nenorocită întrebare, formulată cu o voce în care tremură lacrimile resemnării angoasate, s-a instalat de 15 ani în centrul așa-ziselor dezbateri politice românești. Și face ravagii. (...) ea subînțelege situația cea mai nedemocratică în care se poate găsi o țară: aceea de a nu avea niciodată alternative. (...) Dacă în lumea noastră politică varietatea specimenelor ar fi fost mai mare, dl Băsescu n-ar fi devenit niciodată președinte, iar adepții săi n-ar mai putea să șantajeze o țară întreagă cu încercarea de a-i demonstra unicitatea binefăcătoare. Asurzit de vocile care, împrejurul lui, scandează obsesional acest neadevăr, dl Băsescu a sfârșit prin a se lua drept Mesia. Confuzie jenantă, firește, dacă-i cercetăm bilanțul. Dar din care, la vremea cuvenită, se va ieși abil cu ajutorul altui slogan tocit: «A încercat, ar fi putut să reușească, dar nu l-au lăsat».”
Păi, nu? Păi, cam da! Și oare de cine amintește ipostaza de salvator al neamului? Nu de Ion Iliescu, apărându-ne de pericolul (inexistent) al extremei drepte (prin răposatul Vadim)?
„Periculoasa tăcere a arhivelor”:
„Adevărații conducători ai României sunt deținătorii memoriei. Aceia care, după 1990, au fărâmițat Securitatea în 9 servicii secrete (lamentabilul nostru record!), și-au împărțit arhivele și le-au pus sub obroc. Paznicii dosarelor. Cerberii trecutului.”
Or fi aceiași care în februarie 1989 îl supravegheau operativ pe autorul cărții de față, postați în fața blocului în care locuia, la... Paris!?
„Tot ei, în funcție de faptele pe care vor să le ascundă, stabilesc și limitele siguranței naționale, adică limitele neștiinței noastre”.
„Întâiul ignorant al țării”:
„La începutul lui 2005, aflându-se în vizită la Washington, dl Băsescu a lăcrimat în timp ce străbătea sălile Memorialului Victimelor Holocaustului. Era cam în perioada când nici nu se gândea să condamne comunismul (între altele, tocmai declarase că el personal o dusese bine pe vremea lui Ceaușescu!), și cerea fie cu inconștiență, fie cu neobrăzare să-i fie făcută proba nocivității acestui sistem suportabil pentru tagma din care el însuși provenea. Tot atunci, declarațiile pe care le-a făcut cu diverse ocazii îl arătau mai degrabă hotărât să condamne ceea ce fusese deja condamnat, adică dictatura antonesciană. (...) În realitate, cred că se poate spune că dlui Băsescu puțin îi pasă de toți cei pe care diverșii călăi ai secolului trecut – comuniști sau naziști – i-au torturat sau omorât. El a lăcrimat la Memorialul de la Washington tot așa cum a lăcrimat când s-a retras Stolojan din cursa electorală”.
„Referendum pentru ùmbrele președintelui”:
„Există anumite disocieri care nu pot fi făcute decât cu prețul unei contorsiuni morale numite în mod curent necinste. Dl Băsescu nu este o apariție spontană, singuratecă și fără genealogie în peisajul politic românesc. El are un trecut contestabil, s-a afirmat public în împrejurări contestabile și e înconjurat de prieteni contestabili. Își asumă oare cei care-l sprijină «necondiționat» întregul său parcurs și toate relațiile sale cunoscute și necunoscute? Toți se feresc s-o afirme. (...) Dar toți, în declarațiile lor înflăcărate, lasă să se întrevadă un raționament fals: Traian Băsescu în versiunea 2007 nu are nicio legătură cu Traian Băsescu din perioada pre-89, nici cu cel din anii 1990-2000. Orbită de mirajul portocaliu, prezumția lor e simplă: Traian Băsescu a evoluat, s-a schimbat, a devenit «de-al nostru». Se prea poate. Dar atunci, un dram de onestitate ar trebui să-i împingă să aplice şi altora această prezumţie de metamorfoză benefică (...) în apeluri și manifestații, dl Băsescu e scos din contextul inevitabilelor sale anexe umbros-politice: Theodor Stolojan, Ioan Talpeș, Elena Udrea etc. etc. Dl Băsescu nu se poate lipsi de ei, iar votul în favoarea sa la referendum va fi, explicit, un vot și în favoarea lor. Iată ce evită intelectualii mobilizați să mărturisească celor ce îi urmează cu încredere”.
Și un articol care îmi place în mod deosebit:
„Poporul bun și poporul rău”:
„Toată agitația din ultimele săptămâni a intelectualilor peri-politicieni pornește de la un postulat aberant: ei afirmă subliminal că președintele ales de popor este mai legitim decât Parlamentul ales de același popor. Pornind de aici, concluzia pe care o impun ei este că președintele are dreptul moral – și ar trebui să aibă dezlegarea constituțională – de a dizolva Parlamentul, dar că, în schimb, Parlamentul a acționat totodată imoral și anticonstituțional suspendându-l pe președinte.
Construcția e nu numai juridic inacceptabilă, ci și complet lipsită de onestitate, din moment ce putem fi siguri că, în circumstanțe diferite, promotorii ei n-ar ezita să inverseze termenii ecuației. Or o regulă juridică nu poate fi nici variabilă, nici negociabilă în funcție de inconvenientele sau de interesele politice ale unei conjuncturi date. (...)”
Dar, mai bine citiți întregul text, pe care l-am fotografiat. Ar fi păcat să îi ciuntesc tensiunea logică și argumentativă prin citare.



Să vedem și de ce era atât de revoltat domnul-de-la-stand, care consideră că icoanele culturale ale neamului nu pot fi atinse nici cu un cuvânt, darmite cu o carte. (Mi-am amintit brusc și de această replică a mea, provocată de strigătul său cu cozile de topor care-i critică pe cei mai străluciți dintre noi, nu-mi venea să cred că un om de la standul unei edituri țipă împotriva cumpărătorilor-cititori, așa că i-am întors-o: Pleșu sau Patapievici nu pot fi criticați? Dar și Isus a fost și este criticat!)
Câteva „spicuiri”: în articolul „Nedemnii văzuți prin lentilă”, RP analizează un paragraf dintr-un text public al lui HR-P, în care spune, pe scurt, că toți cei care îl critică sau luptă împotriva lui TB au interese oculte, în concluzie, „Singurul fapt cert este că toți cei care îl vor ieșit din joc sunt ei înșiși nedemni să ia parte la joc”. RP crede că HR-P „vrea să ne spună că toți cei care vor vota împotriva lui Băsescu sunt nedemni să voteze”. Și, încheie, cu un P.S. ironic (meritat): „Mă gândesc uneori că dl Patapievici – ca și dl Mihăieș – ar fi fericit și și-ar trăi în sfârșit împlinirea spirituală dacă l-ar avea, vreme de 20 de ani, pe Traian Băsescu drept singur interlocutor. Sau, poate, mă înșel. Poate ar fi pedeapsa pe care ar merita-o.”
Eu aș spune chiar mai mult: intelectualii care l-au cultivat asiduu pe Băsescu, după ce l-au pupat pe șapca bolșevică pe Iliescu, ar merita (așa, într-o buclă specială, spațio-temporală, numai pentru ei) 20 de ani de monolog al căpitanului, în care ei, figuranții, să se îmbete cu apa sărată de pe puntea vasului, spunându-și că sunt martorii unui Dialog cum nu s-a mai scris.
Ce l-a mai deranjat pe insul-de-la-ghișeu, poate articolul intitulat „Fecioarele politicii dâmbovițene”. Cine-s ele? „Dnii Liiceanu, Patapievici și Tismăneanu s-au plâns de tratamentul prost ce li se aplică de către presă și o parte din opinia publică – preț nejustificat, ni se dă să-nțelegem, pentru angajarea lor în tabăra Băsescu-PDL (...) Ceea ce însă mi se pare complet ridicol în această răbufnire de delicatețe ultragiată, este că autorii protestului – poate mai puțin dl Tismăneanu – nu se sfiesc, ei înșiși, să târască în noroi pe oricine nu e de acord cu ei, adică pe oricine nu-l venerează pe Traian Băsescu. Ridicol și, în special, profund necinstit. Logica lor e simplă: noi putem înjura pe oricine și e chiar de datoria noastră s-o facem; de noi însă n-are nimeni dreptul să se lege. Cam tot așa gândea și partidul comunist.”
Dar de ce domnilor? E politică de stat să nu te legi de oamenii președinților? În timp ce tații unora dintre ei au fost „savanți tăcuți”, ai altora – recte, tatăl lui RP, victimă a ideologiei susținute și practicate de „savanții tăcuți” – nu au dreptul la memorie? Ce deranjează atât de mult la această carte și la autorul ei? Întrevedem o explicație în textul „Când victimele își pierd utilitatea”. Pe scurt: „Se spune despre Băsescu: «O fi cum o fi, dar el e cel care a condamnat comunismul». Până în 1989 se spunea despre Ceaușescu: «O fi cum o fi, dar e bun român». Suntem în aceeași minciună: unul înșela iubirea de țară a românilor, celălalt le înșală memoria”.
RP marchează și disparițiile din motive de bătrânețe ale unor personaje precum criminalii Enoiu și Pleșiță, care au fost, nu-i așa, inocentizați de gargara anticomunistă a comunistului Băsescu (a se citi: a regimului Băse, incluzând aici pe toți susținătorii lui! Își mai amintește careva discursul inacceptabil în orice timp și regim politic pe care l-a avut Liiceanu când a fost decorat? Nu? Căutați pe internet!)
Dacă vreți detaliile, argumentele lui RP, n-aveți decât să-i citiți cartea! Dacă o găsiți! Autorul se teme că nu mai vrea nici un editor să aibă de a face cu dumnealui. Nu m-ar mira. Dar deloc.
Asta e țara în care intelectualitatea culturnică a zorilor noștri democratici îl sabotează cu nesaț pe Goma, de ce s-ar împiedica de alți critici acerbi...

Flori Bălănescu.


joi, 3 decembrie 2015

Fost agent CIA: Occidentul a plătit politicieni pentru a întreține URA și a declanșa războiul din Iugoslavia. Mesaj pentru Balcani: "Cei care au incitat la război, acum dețin companiile care vă exploatează resursele. Au făcut SCLAVI din voi"

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Fost agent CIA: Occidentul a plătit politicieni pentru a întreține URA și a declanșa războiul din Iugoslavia. Mesaj pentru Balcani: "Cei care au incitat la război, acum dețin companiile care vă exploatează resursele. Au făcut SCLAVI din voi"

DE ANDREI NICOLAE / EXTERNE / Publicat: Joi, 03 decembrie 2015, 12:53 / Actualizat: Joi, 03 decembrie 2015, 14:00 / 1 comentarii
Sursa http://www.activenews.ro/externe/Fost-agent-CIA-Occidentul-a-platit-politicieni-pentru-a-intretine-URA-si-a-declansa-razboiul-din-Iugoslavia.-Mesaj-pentru-Balcani-Cei-care-au-incitat-la-razboi-acum-detin-companiile-care-va-exploateaza-resursele.-Au-facut-SCLAVI-din-voi-127459

ARTICOLE RELAȚIONATE
”Moștenirea” lăsată de NATO la 16 ani de la bombardarea Iugoslaviei: Zone nelocuite din cauza gradului ridicat al radioactivității și explozia cancerului
Regizor sârb despre alternativa la Vest și la Est: O federaţie a ţărilor balcanice ar fi o soluţie pentru statele din zonă, inclusiv România și Serbia
Drama Balcanilor și a Greciei, într-o singură frază: De ce să ajung sclav, ca ai mei copii și copiii copiilor mei să fie tot sclavi? Pot să fiu sclav pentru ŢARA mea, DOAR dacă asta va aduce un viitor mai bun!
Alexandru Paleologu: Fundamentele Europei sunt de origine Balcanică. Ideea că poţi construi o Europă numai pe principii economice şi monetare este o barbarie

Robert Baer este un fost agent CIA, jurnalist și editorialist al revistei Time, laThe Wall Street Journal și Washington Post.


Este autorul cărții "See No Evil", pe baza căreia a fost scris scenariul filmului"Syriana", în urma căruia actorul George clooney a primit premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar. De asemenea, scenariul a fost nominalizat la Oscar.


Presa din Serbia a publicat un interviu cu Robert Baer în timpul turneului de promovare a ultimei sale cărți, "Secretele Casei Albe". Fostul agent american discută despre războiul din fosta Iugoslavie, încheiat acum 20 de ani, cu acordul de la Dayton. În urma războaielor din fosta Iugoslavie, peste 140.000 de oameni au murit și peste 4.000.000 au fost nevoiți să-și părăsească locuințele.


Baer spune fără menajamente, că SUA a finanțat mișcarea de independență din Slovenia, dar și diferiți politicieni care să inflameze ura dintre popoarele Iugoslaviei.


"Am primit instrucțiuni că Slovenia este gata să-și declare independența. Am primit bani, câteva milioane de dolari, pentru a finanța câteva ONG-uri, partide de opoziție și politicieni care să întrețină o atmosferă de ură", a spus Baer.


Acesta mai spune că agenții CIA din regiune erau responsabili de propaganda pe care părțile beligerante o împrăștiau prin mass- media și Serbia a fost aleasă drept "țapul ispășitor" pentru toate crimele din fosta Iugoslavie.


"Scopul propagandei a fost dividă republicile astfel încât să se separe de Iugoslavia. A trebuit să alegem un țap ișpășitor care putea fi acuzat pentru tot. Cineva trebuia să fie responsabil pentru război și violență. Serbia a fost aleasă pentru că în anumite feluri este succesoarea Iugoslaviei", a zis el.


Mai mult, acesta afirmă că liderii Croației și Bosniei, dar și fostul lider al sârbilor bosniaci, Radovan Karadzici, au fost plătiți de CIA.


"Stie pan Mesici (ultimul președinte al Iugoslaviei, primul premier al Croației independente, fost președinte al Croației -n.r.), Franjo Tudjman (primul președinte al Croației independente, n.r,), Alija Izetbegovici ( primul președinte al Bosniei Herzegovina n.r.), mai mulți consilieri și membri ai Guvernului Iugoslaviei au fost plătiți. La fel și câțiva generali sârbi, jurnaliști și chiar unități militare. Radovan Karadzici a fost plătit o perioadă, dar a apoi a refuzat când a realizat că va fi sacrificat și acuzat de crime de război. Totul a fost regizat de administrația americană", a declarat Baer.


În ceea ce privește evenimentele cunoscute drept "masacrul de la Srebrenica", Baer afirmă că este vorba despre marketing politic.


"Srebrenica este o poveste exagerată și din păcate, mulți oameni au fost manipulați. Numărul victimelor este la același ca și numărul sârbilor uciși în alte părți, dar Srebrenica este marketing politic. Șeful meu, fost senator american, mi-a repetat de mai multe ori că o înșelătorie trebuie să se petreacă în Bosnia. Cu o lună înainte așa-zisul Genocid de la Srebrenica, mi-a spus că acest oraș va fi pe prima pagină a tuturor ziarelor și ne-a ordonat să chemăm presa. Noua armată bosniacă primise ordinul să atace casele civililor din oraș. Aceștia erau cetățenii Srebrenicei(majoritari bosniaci musulmani -n.r.). În același moment, sârbii au atacat din partea opusă. Cineva, probabil, i-a plătit și i-a incitat", afirmă Baer.


De asemenea, era nevoie de Srebrenica pentru a da motiv americanilor să-i atace pe sârbii bosniaci.


"Pentru Srebrenica de vină sunt bosniacii, sârbii și americanii, adică noi! Un prieten de-al meu, fost agent CIA care lucrează la FMI, a spus că Srebrenica este rezultatul înțelegerii dintre Guvernul SUA și politicienii bosniaci. Orașul a fost sacrificat pentru ca America să aibă un motiv pentru a-i ataca pe sârbi", a spus americanul.


În ceea ce privește căderea Iugoslaviei, Robert Baer a fost foarte franc.


"Este foarte clar: cei care au incitat la război și au dictat termenii păcii acum dețin companiile care exploatează resursele din zonă. Au făcut sclavi din voi: oamenii voștri muncesc pentru mai nimic și ce produc ajunge în Germania sau America...aceștia sunt învingătorii! Voi ajungeți să importați ceea ce ați produs chiar voi și, neavând bani, trebuie să vă împrumutați. Asta e, pe scurt, povestea Balcanilor", a zis Baer.


În ceea ce privește Kosovo, fostul agent spune că motivele sunt pur economice și strategice.


"Kosovo a fost luat pentru două motive: din cauza resurselor minerale și naturale și pentru că acolo e cea mai mare bază NATO din Europa, chiar în mijlocul continentului".


Mesajul pentru popoarele din Balcani este simplu:


"Uitați trecutul, a fost aranjat și e fals. V-au manipulat, au primit ce-au dorit și e o prostie ca voi să vă urâți din cauza asta. Trebuie să arătați că sunteți mai puternici și că ați înțeles cine a creat totul. Îmi cer iertare, sincer. De-aceea am început mai demult să dezvălui din secretele CIA și ale Casei Albe", a încheiat el.