REVOLUŢIA BOLŞEVICA RADIOGRAFIATĂ DE ALEXANDR SOLJENIŢÂN ÎN CARTEA SA « 200 DE ANI ÎMPREUNĂ » ŞI EVREII
Alexandr Soljenitan explica motivele
principale care l-au determinat sa scrie o asemenea carte: dorinta de a
elimina petele albe din istoria Rusiei, de a spune adevarul despre
soarta evreilor din Rusia in ideea asigurarii coexistentei armonioase si
colaborarii in continuare a popoarelor rus si evreu. Scriitorul
subliniaza ca in cercetarea sa s-a sprijinit intr-o mare masura pe
sursele si publicatiile evreiesti. Imediat dupa aparitie, cartea a
provocat reactii contradictorii. Unii au salutat-o, au laudat bogatia
materialului abordat si analiza profunda si corecta, altii l-au acuzat
pe autor de partinire si chiar de antisemitism. Volumul al doilea
trateaza o problema mai putin abordata in istoriografia sovietica si
rusa - participarea evreimii rusesti la revolutiile din februarie si
octombrie 1917 si rolul acesteia in proiectul comunist din URSS, aducand
cercetarea pana in zilele noastre.
“Comunitatea evreiasca din Rusia - arata
autorul - a obtinut de la Revolutia din Februarie absolut tot pentru ce
s-a luptat si, intr-adevar, nu mai avea nevoie deloc de lovitura din
Octombrie, cu exceptia acelui tineret evreiesc secularist cu inclinatii
maximaliste, care impreuna cu fratii lor internationalisti rusi a
acumulat un potential de ura fata de oranduirea de stat rusa si nazuia
sa aprofundeze revolutia”. Situatia economica si financiara a tarii a
fost foarte grea. Si evreii, inclusiv milionarii din strainatate,
participa activ la imprumutul “Libertatea”. Evreii se inscriu activ in
partidele de stanga si de centru. Partidul etnic Bund, aliat al
bolsevicilor si promotor al ideii de autonomie evreiasca, se bucura de
un succes deosebit. La Petrograd si Moscova creste numarul populatiei
evreiesti, aceasta ajungand la 50.000 si, respectiv, la 60 000. Se
intorc ca revolutionari numerosi evrei din America (Trotki, cu un
pasaport american) si Anglia. Multi dintre ei vor ocupa pozitii-cheie,
in administratia bolsevica - Volodarski, Uritki (fondatorul CEKA,
viitorul NKVD), Larin (artizanul economiei comunismului de razboi),
fratele lui Sverdlov, Veniamin, alti camarazi de lupta ai lui Lenin si
Trotki. Soljenitan releva ponderea foarte mare a evreilor in toate
partidele politice care in anul 1917 au fost preocupate de “aprofundarea
revolutiei” - cele ale bolsevicilor, ale mensevicilor, ale
socialist-revolutionarilor (eseri). In vara anului 1917 evreii au avut
un mare succes in alegerile locale - la Moscova, Minsk, Saratov si alte
orase ei au ajuns in conducerea dumelor locale. Creste ponderea lor in
Sovietele de Deputati ale Muncitorilor si Soldatilor (SDMS) in pofida
faptului ca in randurile lor nu se gaseau nici soldati, nici muncitori.
Prezidiul Comitetului Executiv Central al SDMS al Rusiei, principalul
organ al puterii din tara, numara noua evrei si doar un singur rus.
Potrivit surselor evreiesti, incepand cu luna mai, din cei 30 de membri
ai Comitetului Executiv al Sovietului de Deputatilor al taranilor doar
trei erau tarani, iar sapte evrei. Acest lucru batea la ochi si provoca o
reactie de nedumerire printre masele de oameni. Mai mult, evreii
continua sa poarte pseudonime rusesti: Sverdlov (Esua), Kamenev
(Rosenfeld), Zinoviev (Radomislski), Steklov (Nahamkis), Larin (Lourie)…
Oamenii se intrebau: de ce oare? Deoarece acesti revolutionari nu mai
aveau nevoie sa se ascunda de puterea tarista ca inainte. Soljenitan
subliniaza caracterul antinational si antirus al Comitetului Executiv
Central al Sovietului din Petrograd, dispretul demonstrativ al acestuia
fata de istoria rusa. Aceasta orientare este sustinuta si de Guvernul
Provizoriu, desi acesta este compus preponderent din rusi. El sustine
continuarea cu orice pret a razboiului, punand interesele aliatilor pe
primul plan.
Autorul aduce o marturie interesanta:
inaintea Revolutiei din Februarie, antisemitismul in Rusia nu se
observase, cu exceptia regiunilor cu ghetouri evreiesti. Dupa revolutie,
insa antisemitismul creste din ce in ce mai mult. Populatia este
revoltata, vazand peste tot oratori si agitatori evrei si constatand ca
ei ocupa pozitii privilegiate in viata (nu stau la coada dupa paine,
merg cu limuzinele etc). Din ce in ce mai des se aud lozinci: “Jos cu
jidanii!”. Evreii incep sa fie batuti, spre septembrie multe dintre
magazinele si dughenele lor fiind devastate. Pogromuri popriu-zise nu au
existat insa.
Evreii renegati au trecut la bolsevism
Evreii din randurile bolsevicilor,
releva Soljenitan, au fost evrei renegati, adica cei care au rupt-o cu
comunitatea si oranduiala lor traditionala. La randul lor, rusii din
bolsevism au fost renegati si ei, adica cei care au rupt-o cu traditiile
propriului popor.
Ei au fost, de fapt, antirusi si
antiortodocsi. Exemplul caracteristic, Lenin. Din intreaga literatura
rusa el n-a insusit decat pe revolutionarul Cernisevski, pe satiricul
Saltikov-Scedrin, pe liberalul Turgheniev si pe denuntatorul tarismului,
Lev Tolstoi. El a urat istoria rusa si Volga unde a crescut. In pofida
faptului ca era metis, el este un fenomen rusesc, strain insa de
spiritul rus. Dar nu putem sa ne dezicem de el, spune scriitorul. In
ceea ce priveste evrei-renegati, la Congresul Partidului Social-Democrat
din Rusia (PSDR), partid bolsevic, care s-a tinut in 1907 la Londra,
din totalul de 305 delegati, 160 erau evrei. In vara 1917, la Congresul
al Vl-lea al aceluiasi partid in CC au fost alesi 11 membri din care
cinci erau evrei - Zinoviev, Sverdlov, Uritki, Sokolnikov si Trotki.
Insa evreii nu au fost uniti. Kamenev si Zinoviev s-au pronuntat
impotriva insurectiei armate a bolsevicilor. In schimb, Trotki a fost
singurul lider atotputernic, geniul loviturii din Octombrie (Lenin se
ascundea si nu s-a manifestat nicidecum in acel moment istoric).
Imediat dupa victoria bolsevicilor,
Lenin a folosit potentialul evreilor din ghetouri, unde ei nu s-au mai
intors, substituind pe aceasta cale pe functionarii de stat rusi care
sabotau puterea bolsevicilor. Un citat a lui Lenin: evreii “au facut un
mare serviciu revolutiei”. Din primele zile bolsevicii i-au chemat pe
evrei, pe unii, pentru posturi de comanda, pe altii, pentru munca
executiva in aparatul sovietic. Si foarte multi au venit imediat. Si
multi dintre ei nu erau membri de partid. A existat si un simplu calcul
practic, “insa fenomenul a fost de masa”, remarca autorul.
Soljenitan citeaza si un autor evreu,
Sapiro: “Mii de evrei s-au indreptat spre bolsevici, vazand in acestia
pe cei mai hotarati aparatori ai revolutiei, internationalistii cei mai
de nadejde. Si evreii au fost prezenti din abundenta in straturile
inferioare ale structurilor de partid”. Inaltul grad de organizare a
comunistilor a fost asigurat in mare masura de comisarii evrei.
Puterea comunista s-a certat cu evreii
“Incepand cu finele anilor ‘40 ai
secolului XX, se arata in carte, cand puterea comunista s-a certat cu
evreimea mondiala, aceasta participare furtunoasa a evreilor la
revolutia comunista a inceput sa fie trecuta sub tacere din prudenta, sa
fie tainuita - atat de catre comunisti, cat si de catre evrei, iar
incercarile de a reaminti acest lucru au fost calificate din partea
evreimii drept un antisemitism extrem”.
In acest context, unul dintre autorii
israeleni, Tirulnikov releva: “La inceputul revolutiei evreii au servit
drept baza a noului regim”. Presedintele tarii a fost evreul Iakov
Sverdlov, ministrul de Razboi, evreul Trotki (Bronstein). Alte exemple:
Moscova era condusa de Zinoviev; Petrogradul - de Kamenev,
Internationala sindicala - de Dridzo-Lozovski, Komsomolul - de Oskar
Rivkin etc. Tot anturajul lui Trotki, un internationalist convins si un
evreu-renegat, a fost compus exclusiv din evrei. Departamentul CK pentru
combaterea speculei a fost alcatuit, de asemenea, numai din evrei.
Evreii, precum Sverdlov, Brodski, Uritki, Gordon, Drabkin au jucat un
rol activ in sabotarea si desfiintarea Adunarii Constituante (ianuarie
1918), unde bolsevicii au avut o slaba sustinere. Autorul aduce zeci de
nume ale liderilor bolsevici de la Moscova (Rozalia Zalkind-Zemliacika,
Lazar Kaganovici si altii), de la Odessa (Gamarnik), din Belorusia etc.
cu numele evreiesti. Cunoscutul scriitor rus Vladimir Korolenko a
remarcat in Administratia Kremlinului “abundenta de figuri evreiesti,
ceea ce 1-a frapat”.
Ziua
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu