„Obama, primul preşedinte evreu”
Pe coperta ultimului număr al hebdomadarului american "New York" - ceafa lui Barack Obama, care poartă pe cap o kippa albă, şi explicaţia, cu litere de-o şchioapă: "Primul preşedinte evreu". Revista conţine o amplă analiză, în cheie quasi- ironică, a relaţiilor americano-israeliene din mandatul actualului preşedinte. Autorul, John Heilemann, aminteşte că şocanta formulă aparţine profesorului Abner J. Mikva, care ii asigura pe alegători că, odată ce se va instala în Casa Albă, Obama va fi atat de favorabil Israelului încat va fi perceput ca primul preşedinte evreu. (Mikva merită o paranteză. Fost consilier al lui Clinton, implicat în campania lui Obama, el i-a dat acestuia un sfat pe care prezidentiabilul l-a urmat cu succes: ascultă cu atenţie inflexiunile predicatorilor . In timp ce se bătea cu Hillary Clinton pentru a obţine nominalizarea în propriul partid, Obama a tinut un speech în Manning (Carolina de Sud), în faţa unei adunări de democraţi de culoare. Nu le-a transmis decât o idee: candidez, fiindcă sunt sigur că voi câstiga. Însă a repetat fraza ritmat, cadenţat, precum preoţii afro-americani. Rezultatul a fost spectaculos - mulţimea, hipnotizată, a strigat: Amin!).Dar profesorul Abner J.Mikva a fost, în entuziasmul său, bine temperat. In editorialul "Obama si evreii", Chicago Jewish News, încă din 24 octombrie 2008, scria fără echivoc despre cel de-a 44-lea preşedinte, citând o sursă irefutabilă care însă dorea să-şi păstreze anonimatul: "Evreii l-au creat. Oriunde te-ai uita, găseşti o prezenţă evreiască". Mă întreb ce-o fi scris Chicago News la alegerea lui Clinton sau a juniorului Bush. Fiindcă - până la Adunarea Generală AIPAC si discursul în Congres de a doua zi al lui Netanyahu, Barack Obama si echipa sa de consilieri au încercat să se păstreze cât s-a putut mai echidistanţi în acţiunile de mediere ale negocierilor iraeliano-palestiniene.
Astăzi însă (19, ora Bucureştilor), în faţa Adunării Generale a ONU,
Mahmoud Abbas va rosti un discurs în care va cere statelor membre să-l
susţină în efortul de a obţine pentru Palestina - (adică Gaza şi
Cisiordania, cu capitala preconizată în Ierusalimul de Est) - statutul
de membru cu drepturi depline, convins fiind că de partea lui are 126
din cei 193 de membri. Deşi a încercat, până în ultimul moment, să-l
convingă să renunţe la cererea sa şi să se întoarcă la masa tratativelor
cu Israelul, preşedintele Obama n-a avut succes.Ar fi fost şi greu, ţinând cont de faptul că, în fulminantul discurs în faţa Congresului american, la sfârşitul lui mai, premierul israelian a identificat inflexibil - inacceptabil pentru partea palestiniană - premisele oricărui dialog: 1) recunoaşterea statului Israel, ca o condiţie obligatorie, preliminară; 2) excluderea Hamas de la masa tratativelor; 3) Ierusalimul - nedivizat, capitală a Israelului; 4) nici o şansă întoarcerii refugiaţilor.
Şi Bibi Netanyahu va susţine astăzi un speech la ONU. Ce va spune e uşor de anticipat - cât va fi de patetic depinde de ultimele înţelegeri cu Franţa şi Marea Britanie. Cele două, alături de SUA, Rusia şi China sunt membri permanenţi ai Consiliului de Securitate. Sarkozy a apucat să-si afirme un punct de vedere: Palestina să capete, deocamdată, statutul de observator, iar într-o lună să fie reluate negocierile (îngheţate vara trecută), urmând ca, într-un an de zile, să se finalizeze proiectul vizând două state. Ultimele declaraţii ale Marii Britanii au fost de-a dreptul rabinice: nu vor obstrucţiona cererea de admitere în ONU a Palestinei, dar nici nu o vor susţine. În fine, Obama a apucat să declare că, la rigoare, SUA se va folosi de dreptul de veto în Consiliul de Securitate ca să împiedice Palestina de a deveni acum al 194-lea stat ONU.
Pentru Orientul Mijlociu, dar şi pentru lumea întreagă, ziua de astăzi este hotărâtoare. Poate marca, adică, hotarul dintre pace şi război. Palestina nu va fi recunoscută ca membru în Organizaţia Naţiunilor Unite. Primăvara arabă nu s-a încheiat, Israelul e din ce în ce mai izolat în zonă şi mai are, în plus, o pacoste de şef al diplomaţiei - Avigdor Lieberman (născut la Chişinău, în treacăt fie zis).
Preşedintele Obama a fost obligat - de la soluţia pe care o exprima în mai (revenirea la graniţele din 1967 - de neapărat, în viziunea israeliană) - să se replieze, dacă îşi mai doreşte un al doilea mandat. Cu toate aceste fandari diplomatice, relaţiile lui cu evreii americani sunt în continuare reci. Doar 14 la sută dintre ortodocşi l-ar mai vota, iar numărul lor scade sensibil, cu fiecare sondaj de opinie. In ce priveşte marii sponsori, aceştia au motive de nemulţumire în plus: pe lângă faptul că şi-a permis sa-i ia peste picior pe bancherii de pe Wall Street, numindu-i "pisici îmbuibate", viziunile lui economice îi exaspereaza la culme.
… În incinta Consiliul de Securitate al ONU, pictată pe un perete, e o imensă pasăre Phoenix. Silueta ei pare astăzi mai degrabă ameninţătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu