Rromii: între integrare şi ilegalitate
de Marina Nicolaev (1-8-2010)Miercuri 28 iulie 2010, la Palatul Elysée, a avut loc reuniunea ministerială privind nomazii şi Rromii din Franţa, urmare a violenţelor care au fost în 17 si 18 iulie la Saint-Aignan (Loir-et-Cher) şi atacului împotriva unei jandarmerii din localitate. Au fost decise o serie de măsuri împotriva „actelor iresponsabile” comise pe teritoriul ţării astfel încât evenimente precum cele din Saint-Aignan „să fie sever sanctionate şi să nu se poată repeta niciodată” întrucat „nomazii (les gens du voyage) au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca orice cetăţean francez”. La solicitarea preşedintelui Franţei, poliţia şi jandarmeria vor desfiinţa în trei luni cele peste 200 de tabere ilegale – şi recunoscute astfel de justiţie – instalate de către Nomazi si Rromi. în plus, a precizat ministrul de Interne Brice Hortefeux, se va proceda la expulzarea „cvasi imediată” în România şi Bulgaria a Rromilor care au comis infracţiuni împotriva ordinii publice. În paralel, în taberele ilegale existente se vor deplasa agenţi de fisc pentru „a controla situaţia ocupanţilor” , urmând a fi conduşi la frontiera cetăţenii din Europa de Est şi iniţierea unei „convenţii” între România şi Franţa pentru reîntoarcerea în ţară a minorilor români veniţi fără părinţii lor.
Preşedintele Nicolas Sarkozy a solicitat „aplicarea efectivă a legii privind zonele de recepţie” a Nomazilor şi Rromilor, referindu-se la Legea Besson din 1990 actualizată în 2000 prin care localitatile cu mai mult de 5000 de locuitori au obligaţia să creeze „zone de recepţie” pentru această categorie a populaţiei.
Statutul nomazilor a fost creat de administraţia franceză în 1969 şi reprezintă acea populaţie de naţionalitate franceză care locuieşte în adăposturi mobile (caravane, mobile-home) şi care dispune de un titlu de circulaţie. Rromii nu intră în această categorie administrativă. Pentru comisia naţională consultativă condusă de senatorul Pierre Herisson, Rromii sunt „străini, cetăţeni ai Uniunii Europene” care vin cu precădere din România şi Bulgaria.
Noţiunea de „nomazi (gens du voyage) se utilizează numai în Belgia şi Franţa, pentru evitarea „etnicizării”. Celelalte state ale Uniunii şi instituţiilor europene utilizează cuvântul „Rrom” pentru a desemna ansamblul populaţiilor lor de ţigani. Acest termen preluat din limba rromani şi având sensul de „om” s-a răspândit în Europa prin anii 70 .
Termenul de Rrom a fost oficializat în România în perioada guvernării Adrian Năstase, creându-se permanent confuzia atât de regretabilă cu termenul de „români”, ce desemnează cetăţenii României.
Comunităţile nomade sunt foarte diverse. În Andaluzia şi regiunea Camargue se vorbeşte „gitana” care provine de la primii nomazi sosiţi in Europa occidentală, originari din „micul Egipt” (Grecia bizantină).
Cei care au trăit in ţările germanofone sunt numiţi „manuşi” fiind prezenţi şi în Franţa începând cu secolul al XV-lea. Se mai menţionează ca termeni şi „boemi”, „kalo”, „sinti” sau „ţigani” (din limba greacă athyinganis, „cei care nu se ating” întrucât se salutau iniţial ţinând mâinile împreunate).
Cifrele statistice oficiale franceze indică la ora actuală 400.000-500.000 de Nomazi şi 15.000-20.000 de Rromi. O parte din aceştia sunt în continuare migratori, nomazi, o altă parte este semi-sedentară şi altă parte călătoresc doar într-o anumită perioadă a anului: vara. De cele maimulte ori , îi veţi întâlni ca vânzători ambulanţi, artizani sau sezonieri. Mulţi dintre ei trăiesc după cutume mai vechi de 200 de ani.
În Franţa, începând cu vârsta de 16 ani, un membru al acestei comunităţi trebuie să fie afiliat administrativ într-o localitate şi să fie titularul unui titlu de circulaţie, solicitat în urma unei cereri motivate şi pe care primăria şi prefectul le aprobă pentru minim doi ani. Pentru a avea drept de vot, persoana trebuie să aducă dovada unei afilieri de minim trei ani neintrerupţi în aceeaşi localitate.
Există mai multe tipuri de titluri de circulaţie: „livret special” pentru cei care exercită o profesie ambulantă şi pentru familii, „livret” pentru pensionari, salariaţi şi şomeri şi „carnet de circulaţie” pentru cei care nu au surse regulate. „Livretul special” nu necesită nicio viza în timp ce „livretul” trebuie vizat o dată pe an de către poliţie sau jandarmerie. „Carnetul” necesită obligaţii mult mai stricte fiind necesar să fie ştampilate o dată la trei luni, în caz de nerespectare, contravenientul riscând închisoare de la trei luni la un an.
Nomazii din Franţa sunt clasaţi ca „fără reşedinţă fixă”, caravana în care circulă şi locuiesc, neputând fi considerată o locuinţă.
În conformitate cu Legea Besson care reglementează „zonele de recepţie” pentru această comunitate este necesară solicitarea unui amplasament printr-o cerere la primăria localităţii respective, cu posibilitatea păstrării pentru o perioadă de la trei la nouă luni.
„Zonele de recepţie” sunt platforme care au prevăzute racorduri la utilităţile publice (apă, canal, electricitate, internet). Există programe speciale pentru şcolarizarea copiilor, prin intermediul internetului, cursurilor la distanţă.
Terenurile particulare trebuie să solicite la primărie o autorizaţie pentru staţionare dacă durata anuală este superioară de trei luni. Permisul este valabil trei ani şi poate fi reactualizat.
La ora actuală, în Franţa există tabere de nomazi şi rromi care ocup ilegal spaţii private si publice. La Paris pot fi văzute astfel de tabere în zona Stade de France, pe sub poduri pe malul apei. Sunt zone în care nu se mai circulă.
Acum câţiva ani au fost câteva tabere în Bois-de-Boulogne, care între timp s-au dezafectat cu ajutorul forţelor de ordine, cei aflaţi în stare de nelegalitate fiind transportaţi la aeroport destinaţia România oferindu-li-se chiar o sumă de bani. După o vreme, aceştia s-au întors.
Am urmărit acum câţiva ani filmul documentar realizat de Evelyne Ragot „Qui a peur des Tziganes roumains?” (1996) în care grupul de rromi instalat în Nanterre, expulzat de autorităţi a fost însoţit de Médecins sans frontières şi echipa de filmare până în România, undeva în regiunea Sibiului. Aceştia aveau locuinţe în România puse la dispoziţie de Stat în casele abandonate ale saşilor emigraţi în Germania…
Situaţia acestor comunităţi dă din ce în ce mai mult de gândit populaţiei autohtone, iar cerşitul, agresiunile stradale, cântecele îndoielnice de prin metrouri par la ordinea zilei. Aceste evenimente cotidiene ce eludează legile şi sfidează un anumit grad de civilizaţie al francezilor pot duce implacabil la stigmatizări etnice, xenofobii şi mai ales, prejudecăţi.
Cine îşi mai aminteşte de Brâncuşi şi Cioran că sunt români geniali şi universali cand văd indivizi fără ocupaţie cerşind pe străzi, metrouri, furând, agresând ş.a.m.d. cetăţenii? Cine mai poate circula seara în preajma cocioabelor improvizate unde aceşti Rromi locuiesc? Cine mai respectă ceilalţi români care doresc să muncească şi să trăiască în diaspora dacă semenii lor din România creează atâtea probleme altora? Cine îşi mai doreşte să fie în Comuniunea europeană în aceste condiţii?
O serie de asociaţii privind drepturile omului printre care şi Amnesty International precum şi partidele de stânga au reacţionat imediat împotriva măsurilor dispuse de reuniunea ministerială denunţând un „amalgam periculos” privind statutul acestor persoane. Chiar dacă „există delicvenţi printre Rromi, există delicvenţi printre nomazi şi există delicvenţi la Neuilly-sur-Seine” (cum afirma recent în toată mass-media reprezentantul Partidului Socialist), problema rămâne delicată atât pentru România cât şi pentru cei care vor fi trimişi înapoi în ţările de Est, în cazul în care vor fi găsiţi cu o situaţie nelegală sau care au comis infracţiuni. De subliniat, vor fi expulzaţi doar în aceste cazuri.
În ceea ce priveşte Rromii din România, aflaţi din ce în ce mai numeroşi în spaţiul european, este absolut necesară crearea unei convenţii între România şi Franţa care să stipuleze anumite aspecte privitoare la cetăţenii care circulă prin Europa.
Interdicţia persoanelor care au comis infracţiuni pe teritoriile statelor europene de a reveni nestingherite în Franţa dupa ce au fost extrădate sau expulzate ar trebui să fie absolut asumată şi de celelalte state europene, cel puţin, în egală măsură.
Acest fapt se poate realiza simplu, prin aplicarea legislaţiei privind obligativitatea introducerii cipurilor biometrice în toate documentele de identitate, care pot astfel, practic să permită un control real al situaţiei.
Integrarea noastră europeană şi implicit a acestor etnii trebuie să pornească întâi prin legi respectate de către toată lumea. Legi clare acceptate de toată lumea, indiscutabil.
Deocamdată până la finalizarea concretă a acestor reglementări, alături de persoanele certate cu legea, indiferent dacă sunt Rromi proveniţi din România sau din alte ţări din Est, vor avea de suferit mai mult sau mai puţin şi alţi cetăţeni doar pentru simplu motiv că sunt nativi români.
(surse: http://www.lefigaro.fr/politique/2010/07/28/01002-20100728ARTFIG00570-roms-sarkozy-ne-plie-pas-face-a-la-gauche.php
http://www.lefigaro.fr/actualite-france/2010/07/21/01016-20100721ARTFIG00512-gens-du-voyage-roms-une-realite-meconnue.php
http://prep-cncfr.seevia.com/idc/data/Recherche/fiche2.asp?idf=2238)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu