Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

La doi ani de la începutul crizei financiare, România nu găseşte drumul către redresare. De ce?

ieri, 23:59 Autor: Cristian Hostiuc

Marile state şi-au salvat instituţiile financiare. În România executivul nu a reuşit salveze economia.

Căderea băncii americane Lehman Brothers în urmă cu doi ani de zile, cel mai mare dezastru financiar din istorie, a însemnat începutul oficial al unei crize financiare şi economice care a răscolit întreaga lume de business şi a trimis la pământ multe companii şi bănci. Efectele eşecului Lehman Brothers se simt şi acum, când economiile lumii încearcă să îşi găsească din nou drumul spre creşterea economică.
Adevăraţi titani de pe Wall Street şi nu numai, văzuţi ca fiind infailibili, s-au prăbuşit.

A fost nevoie de intervenţia statelor, cu banii contribuabililor, pentru a ţine în viaţă mari grupuri financiare, ai căror conducători au jucat banii deponenţilor intrând în afaceri riscante unde nu se crea valoare fizică, tangibilă, totul fiind numai un pariu. Chiar dacă la început criza de pe Wall Street era considerată un eveniment îndepărtat, efectele ei s-au propagat repede spre România, care în numai câteva luni a fost trimisă la pământ şi a aflat de la FMI că trebuie să ia un ajutor financiar de 20 de miliarde de euro pentru a supravieţui şi a nu intra în faliment.
Cu toate că a luat cel mai mare împrumut din istorie, România, condusă de preşedintele Traian Băsescu, premierul Emil Boc şi guvernatorul BNR Mugur Isărescu, nu şi-a revenit nici acum şi este la un pas de a face un nou împrumut.
În toamna lui 2008 şi începutul lui 2009 toate oficialităţile şi toţi analiştii de top susţineau că România nu va fi afectată prea mult de evenimentele de afară. Realitatea avea să îi contrazică. În 2009 am avut o cădere economică de 7%, anul acesta economia se îndreaptă spre o scădere de încă 2%, iar previziunile pentru anul viitor, cu toate că sunt pe creştere, sunt deja puse sub semnul întrebării.
După căderea Lehman Brothers, România a aflat că are un sistem social putred, care nu poate fi susţinut din veniturile mici colectate la buget. Pentru că s-au majorat foarte mult pensiile în 2007, s-au angajat foarte mulţi oameni în administraţia centrală şi locală, guvernul este nevoit acum să se împrumute săptămână de săptămână pentru a-şi plăti obligaţiile.
Dar cel mai dureros lucru a fost că această criză a lovit puternic în mediul privat, care începuse să se pună pe picioare după 2004 şi a avut creşteri susţinute până în 2008. Afaceri private în valoare de 10 miliarde de euro au intrat în insolvenţă, iar mulţi afacerişti români se tem mai mult ca niciodată că ar putea intra în faliment pentru că nu mai au bani să îşi susţină businessurile. Băncile, care altă-dată dădeau credite pe bandă rulantă şi au susţinut boom-ul din consum, au trecut la extrema cealaltă. În plină criză au impus restricţii dure de acordare a creditelor şi au majorat dobânzile în special la persoanele fizice. Fiind confruntaţi cu probleme zilnice, inclusiv cu riscul pierderii locului de muncă şi cu necesitatea plăţii facturilor, în special a celor către bănci, fiind puternic îndatoraţi, românii au început să taie puternic din propriul consum. De aici a început o întreagă spirală de tăieri care nu s-au oprit nici acum. Afacerile tuturor companiilor au scăzut, schimburile comerciale s-au redus şi statul s-a confruntat cu o pierdere dramatică de venituri, dar cu o factură mai mare la cheltuieli. Cu toate că nimeni nu credea că este posibil, în luna mai preşedintele Băsescu a anunţat tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi începutul unui program de disponibilizări. Pentru că pensiile nu au putut fi tăiate, Guvernul a fost nevoit să majoreze TVA de la 19 la 24%, ceea ce a dus din nou la creşterea inflaţiei şi la un nou val de reduceri în consum.
România a pierdut în numai doi ani 30 de miliarde de euro din economie, cam atât cât era PIB-ul pe un an întreg în 1999. După această criză care încă nu s-a terminat, rămân multe întrebări la care nu există răspunsuri. De ce România a pierdut atât de mult? De ce nu reuşim să ne revenim? Cum arată de fapt economia românească şi cât de competitivă este ea dacă o criză pe care majoritatea ţărilor au reuşit să o stăpânească, a pus-o la pământ atât de uşor?