Viorel Padina. GAndreescu si AVP

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.Cu prietenie, Dan Culcer

GAndreescu si AVP

18 august 2010 — AVP

Nu-mi fac iluzia că Gabriel Andreescu, care ne-a dat de câteva ori semne că urmăreşte saga dezbaterilor de pe forumul Ziua, nu ştie cine e AVP. Mă îndoiesc de asemenea că, io fiind unul dintre cei care i-au luat apărarea atunci când a fost atacat grobian pe forum – şi nu de către tine sau de către Moraru, care v-aţi păstrat în limitele unei contestări argumentate şi relativ decente -, nu a avut curiozitatea să meargă la adresele (linkurile) pe care le-am lăsat eu p-aci, ca să vadă ce-a făcut în fond AVP ista care îl tratează chiar şi pe el, ca şi pe Goma, n-aşa?, ca pe un coleg de Rezistenţă, ba mai mult: bătându-se cu pumnul în piept că “Apelul către Europa” e cel mai franc text anticomunist al Rezisteţei Ro… Şi atunci, deci, de ce mă ignoră domnul GA – sau chiar şi pretinu Dorin Tudoran, voila – , când e să pomenească şi despre mine în lumea-i de hârtie, un window deschis către cei mulţi, căci în hyperspa’ nu mă plâng că m-ar mai ignora careva, n-aşa…?

D-l în cauză o crede şi el – ca şi Alan de pe for – că dacă n-am făcut puşcărie sau n-am păţit caz de omor, ca Ursu, ori dacă n-a auzit nimenea – din lumea largă – de mine până acumaşa, nu exist ca rezistent anticomunist, a ? Păi, cine trebuia să audă, mey, de mine, ca să nu-mi fie bine, ca să zic aşa : ţaţa Veta, ori Securitatea…? Iar aceasta nu numai că a auzit de mine, dar la începutul anilor 80, pe când doar Goma exista, iar GA sau Doina Cornea ba, io eram deja obiectivu de filaj nr.1 al Secu, nominalizat ca atare în rapoartele informative top-secret şi chiar în buletinul informativ prezentat de conducerea DSS şefului statului de atunci. Iar dacă o să mărgeţi să vedeţi “Apelul către Europa” la http://forums.cjb.net/avpro-forum-69.html (Apelul fiind preluat – cu voia sau fără voia mea – şi la alte adrese din hyperspa’) veţi vedea că băieţii aveau şi de ce să se îngrozească, chiar aşa ; ani de zile după aia, lor nu le-a venit să creadă că un tinerel de nici 30 de ani a fost în stare să scrie “bomba”, ei vrând să afle cine m-a îndemnat s-o fac şi, mai ales, cine mi-a redactat Apelul : Manolescu ? alt mare intelectual ? oficina CIA de la “Europa Liberă” ? alţi “corifei” cu o suprafaţă intelectuală mult mai mare ca a mea, chit că “duşmănoasă” ca drea’… ?

Păi tocmai de aia, veţi zice, pentru că “Apelul către Europa” era atât de dur, nu se explică de ce n-ai făcut şi tu puşcărie, în timp ce Ursu a fost omorât pentru un jurnal anodin, în care nu exista cuvântul anticomunism, măcar, cum acest cuvânt n-a existat în nici un alt text sau manifest al altor dizidenţi mult mai faimoşi, şi care au avut totuşi mult mai mult de suferit…?

Ei bine, nu mai cred, acum, că am reuşit să scap din gheara Secu şi să nu fiu mai aspru pedepsit, atunci, datorită abilităţii mele de a mă descurca în faţa anchetatorilor şi faptului că am reuşit să mă fac simpatic acestora, n-aşa?, aşa cum am crezut  până la un moment dat şi cum am relatat în povestea lui ave… Sigur că şi “calculatorul Ave” a avut un rol în propria-mi salvare, precum şi destinu, n-aşa…?, însă, la modul serios vorbind, acum ştiu că dacă n-am fost arestat, inculpat pentru art.166 cod penal şi condamnat la ani grei de puşcărie, aceasta s-a întâmplat din cauza faptului că, eu nefiind totuşi un anonim, ci un membru al “Cenaclului de luni”, celebru încă de pe atunci, făcând deci parte din gruparea literară din jurul lui Nicolae Manolescu (a cărui posibilă dizidenţă, având în vedere notorietatea sa în lumea literară, reprezenta un adevărat coşmar pentru Secu, n.aşa?), băieţii s-au temut să mă aresteze şi să mă inculpeze spre a nu stârni “cuibul de viespi” al intelighenţiei literare… Imediat după ce a auzit că am fost reţinut, pe 10 octombrie 1980, Nicolae Manolescu s-a prezentat la George Macovescu, fost ministru de externe ceauşist, la acel moment preşedinte al Uniunii Scriitorilor, şi l-a avertizat că dacă nu va interveni pentru eliberarea mea imediată, el – coordonatorul “Cenaclului de luni” – nu răspunde pentru ceea ce va face studenţimea… “V-am avertizat că aici se va ajunge dacă nu acordaţi libertate creatorilor şi tinerilor!”… Deci iată care este explicaţia impunităţii mele ; atâta timp cât nu s-a făcut mare vâlvă în jurul meu, iar “Europa Liberă” nu a intrat pe fir, bineînţeles că Secu nu era atât de stupidă încât să facă din mine un martir şi să-şi ridice studenţimea şi intelectualitatea în cap… Securiştii s-au mulţumit să mă fileze strâns, plasându-mi o “sursă” chiar printre semnatarii Apelului meu, ca drea’ şi să-mi pună apoi capac ori de câte ori se ivea ocazia să ies şi io de subt obroc, n-aşa?, ca de exemplu atunci când cărţulia mea, “Poemul de otzel”, premiată la concursul de debut al ed. “Cartea Românească” în 1982, a fost interzisă la tipărire până în1991… Iar dacă avem în vedere că Manolescu a spus în cronica-i de întâmpinare : “Aparuta in 1982, ea – cartea mea… – l-ar fi situat pe Viorel Padina alaturi de Mircea Cartarescu, neindoielnic poetul generatiei ’80, la fel cum Nichita Stanescu a fost poetul generatiei ’60″…, ce putem concluziona de aici ? Păi, ce altceva decât că, deşi nu l-au omorât pe “Ave” ca pe Ursu şi nici nu l-au băgat în puşcărie ca pe Goma, totuşi ei l-au “ucis” pe poetul Viorel Padina, fără să ştie, ce-i drept, că acesta va învia apoi în hyperspa’ subt chipu’ lu AVP…;)

Asta e viaţa ! mi-aş fi zis, gândindu-mă că ce era să facă şi ei, săracii securişti, decât slujba pentru care erau plătiţi…? Egzact cum spune Ghica în faimoasele-i scrisori, vorbind despre pazarnicul Bârzov, crudul Calejki-Sovetnic al şi mai cruntului general Zaltuchin (de pe vremea Regulamentului Organic) : “Ia nevinovat…slujba!”, zicea Bârzov, care după ce-şi rupea victimele în bătaie, le plângea pe umeri, consolându-le cu vorba că el nu-şi face, n-aşa? decât slujba… Bun, pe securiştii care nu şi-au făcut decât “slujba”, atunci când l-au pus la index total pe poetul V.Padina, să zicem că îi înţeleg… Mai mult, îl înţeleg şi pe colegul meu de la “Cenaclul de luni”, Mircea Cărtărescu, care deunăzi scria într-un editorial din JN că “nici un scriitor n-a îndrăznit să se ridice împotriva comunismului”, ba mai mult, “TOTI scriitorii” au participat la o cină sardnapanică oferită de primul secretar de la Oneşti sau Pieleşti…, n-aşa…? Dar zău că nu-i înţeleg deloc pe colegii de Rezistenţă, care, precum GA, parcă nici ei n-au auzit de “Apelul” lui V.Padina şi parcă mă condamnă, ca drea’, la a doua moarte şi mai amară, fiidcă ea nu vine de la inamici, ci de la tovarăşii de idealuri, n-aşa…? Abia în urma insistenţelor şi ameninţărilor mele cu scandal, Doina Jela a binevoit, iată, să mă introducă într-un filmuletz de la TVR Cultural dedicat expoziţiei “Înscrisuri duşmănoase”, şi abia a catadixit “România liberă” să-mi publice în “Aldine” o replică în care le reaminteam că şi “Apelul către Europa” sau samizdatu-mi “NU!” tre’ să figureze în Retrospectiva Rezistenţei Ro, pe care o publicase RL, şi unde numele meu nu figura, în schimb figurau alte figuri ce nu rezistaseră decât cel mult în sertarul scrinului lor de acasă, poate…

Consultat de către un prieten în legătură cu oportunitatea publicării pe forumurile româneşti a unui studiu comparativ al textelor Rezistenţei Ro (plecându-se de la singurul text cunoscut şi publicat în cyberspace, deocamdată, “Apelul către Europa”), un binecunoscut istoric al arhivelor securităţii (M.Oprea?) i-ar fi zis amicului s-o lase baltă, fiindcă din punct de vedere istoric n-au relevanţă decât textele care au avut răsunet la vremea lor şi care astfel au putut să contribuie la radicalizarea anticomunistă a românilor… Cât de “radicali anticomunişti” au fost şi sunt românii – datorită faptului că l-au audiat pe Goma la vremea sa, n-aşa? -, s-a văzut : până când Securitatea nu s-a deranjat, ea, să-şi facă “Revoluţia”, spre a-l răsturna pe tyranul dement, văzând ce se întâmplă în jurul Ro şi temându-se ca nu cumva nebunu s-o tragă după el în groapă, nici poporul “radicalizat” şi nici elita n-au mişcat…:shock: În schimb, n-aşa…?, rezistenţa mea a fost tot atât de reală şi de periculoasă (pentru mine) ca şi a lui Tudoran sau GA – exempli gratia -, şi m-a costat mai mult decât pe Goma, care totuşi a fost publicat, în calitatea-i de rezistent premiat, iar dacă n-ar fi devenit antisemit cam împăiat şi manevrat de papuşarul care prin el vrea să compromită toată Rezistenţa de altădat’, astăzi poate am fi avut şi-un Nobel pe blat…:evil: (Ziua, 2005-09-22 )