Ioan Drăgan. Opţiuni reformatoare în arhivele româneşti la începutul anului 1990

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Ioan Drăgan
Opţiuni reformatoare în arhivele româneşti la începutul anului 1990
Extras din Revista Arhivelor

Evenimentele din decembrie 1989 au generat şi în rândul arhiviştilor români speranţa unei schimbări radicale, menite a duce instituţia Arhivelor Statului de atunci şi condiţia lor profesională pe coordonate democratice europene. Între speranţe şi realitate s-a dovedit a fi însă o cale nebănuit de lungă şi grea, pe măsura denaturării sistemului arhivistic în deceniile de comunism.
Dependenţa de fostul Minister de Interne, demolat şi victimizat în lunile imediat următoare, era de natură să facă dificilă renaşterea democratică a instituţiei şi, mai ales, refacerea imaginii publice a Arhivelor şi a arhiviştilor, consideraţi aproape univoc - şi nu chiar fără temei - unelte ale regimului totalitar abia înlăturat, alături de securişti şi miliţieni. În plus, stilul cazon şi strict ierarhizat de organizare şi comandă din cadrul ministerului şi cenzura multiplă din anii comunismului, practicate vreme de aproape patru decenii, paralizaseră iniţiativa individuală sau colectivă şi constituiau frâne în afirmarea unor opţiuni reformatoare, menite a distruge sistemul existent în Arhive.
Cu toate acestea, cea mai mare parte a arhiviştilor români a considerat schimbarea din decembrie 1989 ca o eliberare a instituţiei şi a profesiunii lor din chingile unui sistem opresiv şi o premisă decisivă pentru o reformă generală a sistemului. Deformările obediente impuse de epoca anterioară şi iluziile momentului, ca şi slăbiciunea internă a breslei profesionale au făcut însă ca schimbarea să fie nu provocată prin acţiuni decise şi coordonate, ci mai degrabă aşteptată, ca şi înainte, de sus, la ordin, fapt ce s-a dovedit, evident, o mare eroare. Cu atât mai puţin era agreată, în general, ieşirea în public, în presă, cu problemele interne ale arhivisticii româneşti, într-o perioadă de adevărată "beţie" a libertăţii cuvântului în România.
Din documentele interne ale Arhivelor Naţionale din acea perioadă: rapoarte, informări, mesaje, memorii, procese-verbale ale şedinţelor cu factorii de conducere, ca şi din eventualele luări de poziţie în presă, se poate contura cu siguranţă o imagine completă a aspiraţiilor de reformare a lumii arhivistice româneşti la începutul tranziţiei postcomuniste, atâtea câte au fost. Ele merită a fi relevate nu atât dintr-un interes pur istoric sau pentru etalarea unor întâietăţi, adesea iluzorii, cât mai cu seamă pentru a pune în evidenţă întârziere a acumulată în reformarea arhivelor româneşti şi a sublinia mai apăsat necesitatea şi principalele direcţii ale reformei în curs în Arhivele Naţionale.
Vom prezenta în continuare două documente sintetizând aspiraţiile arhiviştilor din Transilvania chiar din primele luni de după revoluţia din decembrie

1. Drăgan, Opţiuni reformatoare în arhivele româneşti
1989. Primul este rezultatul celei dintâi reuniuni libere a obştii arhiviştilor din Transilvania, desfăşurată duminică, 28 ianuarie 1990, la sediul Arhivelor Statului din Cluj-Napoca. Nu îmi amintesc de unde a venit iniţiativa, probabil din mai multe părţi - asemenea acţiuni de afirmare liberă a diverselor grupări constitutive ale societăţii româneşti erau la ordinea zilei. Dezbaterile au fost pasionate, mai cu seamă incriminările la adresa Ministerului de Interne. 29 din cei 32 de participanţi s-au exprimat deschis pentru trecerea Arhivelor sub altă tutelă. Celelalte propuneri au întrunit unanimitate a participanţilor.
Documentul final a fost redactat a doua zi de subsemnatul, cu ajutorul colegilor clujeni, pe baza celor convenite, şi trimis filialelor participante. A fost o singură contestaţie, de la Maramureş, pe motiv că actul nu proclamă ferm opţiunea de abandonare a Ministerului de Interne. "Protocolul" a fost apoi trimis conducerii militare a Arhivelor Statului şi ministrului de Interne, gen. Chiţac.
Cel de-al doilea este oarecum consecinţa primului şi exprimă doar opţiunile angajaţilor din Filiala Cluj de atunci. În faţa manifestărilor hotărâte de reformă, care luaseră dej a aspectul unor acţiuni necontrolate, conducerea militară provizorie a Arhivelor Statului a decis consultarea colectivelor de arhivişti prin intermediul inspectori lor teritoriali şi întocmirea unor liste de revendicări, sub semnătura tuturor angajaţilor.
Ce s-a ales practic din aceste programe reformatoare poate constitui obiectul unei necesare cercetări aprofundate a evoluţiilor instituţiei Arhivelor Statului din anii următori. Cele două documente n-au primit răspuns niciodată, direct şi punctual, din partea conducerii instituţiei. Prin anumite măsuri administrative din perioada următoare, mai ales după restaurarea conducerii civile în 1991, s-a încercat timid a se da instituţiei o aparenţă democratică, mai ales sub aspectul lărgirii accesului la documente. Controlul strict al factorului militar şi politic asupra instituţiei nu a slăbit însă niciodată, ceea ce a imprimat acesteia o traiectorie profund conservatoare, în contradicţie tot mai vădită cu evoluţiile democratice ale majorităţii sectoarelor societăţii româneşti, cu deosebire cele din domeniile cultural şi ştiinţific. Menţinerea în actualitate a multora dintre opţiunile arhiviştilor din 1990 nu face decât să măsoare întârzierea istorică a Arhivelor noastre pe calea democratizării şi a modernizării.
386

1. Drăgan, Opţiuni reformatoare în arhivele româneşti
Documente
Anexa nr. 1. Programul de reformă al arhiviştilor din Transilvania - Cluj, 28 ianuarie 1990
Filiala Arhivelor Statului din Cluj
PROTOCOL
Duminică 28 ianuarie 1990 s-a desfăşurat la Cluj, din iniţiativa liberă a participanţilor, o consfătuire la care au luat parte un număr de 32 persoane, şefi de filială, arhivişti şi personal auxiliar, din filialele judeţene Alba, Arad, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Hunedoara, Maramureş, Mureş, Sălaj, Sibiu, alte 3 filiale (Braşov, Harghita şi Timiş) exprimându-şi opiniile prin mandat.
Participanţii au exprimat hotărârea lor de a-şi aduce contribuţia la aşezarea activităţii din Arhivele Statului, în acord cu principiile democratice instaurate de Revoluţie. În acest sens au convenit asupra următoarelor propuneri:
1. Constituirea Asociaţiei Arhiviştilor din România. Aceasta va funcţiona pe baza unui statut, adoptat de adunarea generală a membrilor. Participanţii s-au angajat să alcătuiască un proiect de statut în cel mai scurt timp posibil.
2. Constituirea unui Sindicat al Lucrătorilor din Arhivele Statului, după modelul sindicatelor libere, care să promoveze şi să apere toate drepturile şi interesele membrilor săi. În acest scop se va întruni adunarea generală de constituire, care va adopta statutul. Sindicatul îşi rezervă dreptul de a se afilia unei uniuni sau federaţii, care îi reprezintă cel mai bine interesele.
3. S-a luat în discuţie problema apartenenţei Arhivelor Statului. Majoritatea absolută a opinat pentru trecerea Direcţiei Generale a Arhivelor Statului în subordinea directă a Consiliului de Miniştri. S-au exprimat şi opţiuni pentru Ministerul Culturii şi Ministerul Învăţământului, precum şi alternative între cele trei posibilităţi enumerate. Motivele invocate pentru aceste trei opţiuni au fost următoarele:
- practicile de până la Revoluţie ale Ministerului de Interne, care a impus în conducerea Arhivelor Statului militari necunoscători ai problematic ii arhivistice, raporturile de comandă de tip militar, neconforme cu specificul activităţii noastre, desconsiderarea muncii intelectuale, neglijarea intereselor materiale ale instituţiei şi personalului din filiale şi limitarea circulaţiei în interior şi interzicerea legăturilor externe.
- neîncrederea că Ministerul de Interne poate să înlăture toate neajunsurile de mai sus, şi mai cu seamă, să accepte instaurarea în Arhive a unui spirit democratic, a unei conduceri civile pe criteriile competenţei şi moralităţii, garantarea unor drepturi civile esenţiale ca: asocierea în sindicat liber şi de a călători în străinătate.
S-a exprimat şi opinia că Ministerul de Interne reprezintă locul potrivit al Arhivelor Statului având în vedere următoarele:
387

1. Drăgan, Opţiuni reformatoare în arhivele româneşti
- că este un nou Minister de Interne, care nu are a face cu cel vechi, este în proces de structurare şi a luat deja măsuri promiţătoare, care ne dau speranţa că vor fi acceptate şi celelalte doleanţe îndreptăţite ale noastre;
- că Ministerul de Interne poate asigura cel mai bine stabilitatea şi siguranţa atât a arhivelor, cât şi a locurilor de muncă şi a câştiguri lor materiale ale angajaţilor.
Toţi participanţii au fost de acord să susţină următoarele propuneri şi obiective imediate:
a) convocarea unei adunări generale a întregului personal, pentru discutarea restructurării activităţii Arhivelor Statului;
autonomia Arhivelor Statului;
conducere civilă, aleasă din interiorul sistemului, pe baza autorităţii profesionale şi morale;
d) restructurarea aparatului central şi redistribuirea posturilor la filialele care au pierdut posturi;
e) o nouă legislaţie arhivistică;
f) abrogarea anexei la ordinul ministrului de Interne nr.
S/2175/0 l.0 l.l984 privind retribuirea în acord global; reaşezarea întregii activităţi pe criteriul calităţii;
liberul acces în arhive conform uzanţelor internaţionale;
revizuirea sistemului de salarizare după principiul la muncă egală,
salarizare egală;
i) garantarea de către Ministerul de Interne a tuturor drepturilor civile, inclusiv de asociere profesională şi călătorie în străinătate;
reînfiinţarea Şcolii de Arhivistică şi
reluarea legăturilor cu instituţii şi organizaţii similare din străinătate.
Cluj-Napoca, 28 ianuarie 1990
(D.J.A.N. Cluj, fond Arhivele Statului Cluj, dosar 1/1990, f. 10.)
Anexa nr. 2. Revendicările arhiviştilor clujeni - 6 februarie 1990
Către
CONDUCEREA D.G.A.S.
BUCUREŞTI
Colectivul filialei Cluj a Arhivelor Statului, discutând problemele reorganizării activităţii, în prezenţa d-lui inspector Statie Mihai, a decis să vă înainteze următoarele:
1. În problema apartenenţei Arhivelor Statului:
1.1. Opinăm ca DGAS să devină departament autonom în subordinea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, întrucât aceasta asigură ipso facto caracterul civil, specific
388

1. Drăgan, Opţiuni reformatoare în arhivele româneşti
instituţiei noastre, asigură autonomia ei şi conferă autorizare administrativă interdepartamentală.
1.2. Ca alternativă, concepem o eventuală rămânere în Ministerul de Interne doar în condiţiile reorganizării pe baza autonomiei depline, cu aprobarea tuturor doleanţe lor noastre fundamentale aşternute mai jos.
2. În problema reorganizării activităţii în Arhivele Statului:
2.l. Convocarea unei adunări generale reprezentative (1 la 3) care să ia în discuţie toate problemele ridicate în cadrul Arhivelor Statului.
2.2. Conducerea civilă eligibilă din cadrul sistemului.
2.3. Restructurarea şi descongestionarea aparatului central şi revenirea posturilor la filialele prejudiciate.
2.4. Autonomia filialelor prin:
2.4.1. dreptul de a stabili obiectivele arhivistice şi cifrele de plan conform priorităţilor proprii.
2.4.2. stabilirea schemei de personal conform necesităţilor reale
specifice.
2.4.3. utilizarea liberă a cotei bugetare după necesităţile proprii.
2.4.4. competenţa filiale lor în aprobarea accesului la materialul
arhivistic.
2.5. O nouă legislaţie arhivistică.
2.6. Preluarea legăturilor cu instituţii şi organizaţii similare din străinătate şi fără avizul Direcţiei.
2.7. Garantarea tuturor drepturilor civile, inclusiv de asociere profesională şi călătorie în străinătate.
2.8. Renunţarea la activitatea de evaluare.' ca fiind ineficientă, subiectivă,
inoportună faţă de necesităţile prioritare ale filialei.
2.9. Accesul liber în arhive conform uzanţelor internaţionale. 2.10. Prelungirea programului în sala de studiu până la ora 20.
2.1l. Asigurarea cu echipament de protecţie: halate, pufoici [sic!], lapte antidot. 3. În problema organizării profesionale:
Constituirea unei asociaţii a arhiviştilor ca organizaţie profesională aparte sau ca parte componentă a unui sindicat al lucrătorilor din Arhivele Statului.
4. În probleme de salarizare:
4.1. Revizuirea sistemului de salarizare, după principiul "la muncă şi pregătire egală, salarizare egală", anume:
salarizare unitară între arhiviştii din teritoriu şi cei din direcţie;
ridicarea salariilor mici ale arhiviştilor în vederea eliminării disproporţiilor dintre arhivişti şi factorii de conducere.
4.2. Îndreptarea inechităţi lor flagrante provocate de vechiul sistem.
4.3. Abrogarea anexei la Ord. M.I. S/2175 din l.0l.1984 privind munca în acord global şi aşezarea întregii activităţi pe criteriul calităţii.
I Este vorba de operaţiunea de evaluare în bani a unităţilor arhivistice, introdusă la mijlocul anilor 1980.
389

1. Drăgan, Opţiuni reformatoare în arhivele româneşti
4.4. Echivalarea prin lege a funcţiilor şi gradelor din Arhive cu cele din învăţământ şi asigurarea posibilităţii schimbului de cadre între cele două sectoare.
4.5. Plata integrală a concediului de odihnă şi a sărbătorilor legale.
Cluj-Napoca, 6 febr. 1990
Colectivul Arhivelor Statului filiala Cluj
(Urmează semnăturile personalului)
(D.J.A.N. Cluj, fond Arhivele Statului Cluj, dosar 1/1990, f. 7-8)
390