Filed under: Laszlo Alexandru — Tags: Antonescu, Carol al II-lea, extrema dreapta, Goga-Cuza, legionari, Mihai Iovanel — laszlo @ 6:09 pm
Gîlceava în jurul lui Mihail Sebastian continuă. Mihai Iovănel, de la Cultura, o blagosloveşte din nou pe Marta Petreu. Pornit să-i corecteze un citat imprecis, el insistă să reafirme aiureala că, în prima jumătate a secolului XX, “…extrema dreaptă din România se suprapune aproape perfect peste doctrina legionară”.1. Ion Antonescu nu putea fi aliat cu nemții și italienii decît într-un sens absolut conjunctural, ca să asigur spatele frontului României. Poate își amintește LA că Ion Antonescu a fost chemat să conducă țara după septembrie 1940. Și că Diktatul a fost opera celor doi, Hitler și Mussolini. Antonescu a încercat o politică națională, de centru pentru epocă, de echilibru dacă s-ar fi putut înscrie în durată. Confundă LA poltica națională cu extrema dreaptă? Treaba lui.
«Trebuie spus că ipoteza lui Iovănel e, din păcate, complet neadevărată. Guvernul Goga-Cuza, pe cît de efemer ca existenţă, s-a dovedit de un extremism virulent, bunăoară în promulgarea legislaţiei antisemite. Ciudăţenia e că, pe cît îi detestau cuziştii pe evrei, la fel de mult îi urau şi pe legionari (probabil conform criteriului că, în politică, e mai important să te păzeşti nu de orientarea adversă, ci de aceea concurentă).»
Incapacitatea de analiză, lipsă de cunoștințe sau dorința de a declara antievreismul ca un fenomen anistoric, a-cauzal, de a-i ascunde pricinile sociale și demografice, duce la racursiuri prostești. L.A. nu este scutit de ele. Nu are deci decît o explicație bazată pe concurența politică, ceea ce mi se pare superficial. Pentru un specialist de nouă generație în acest domeniu la modă, LA, pare să fie puțin cunoscător al detaliilor de epocă, care oferă explicații pertinente.«Sînt cunoscute ciocnirile de stradă dintre legionari şi cuzişti, în confiscarea monopolului asupra crimelor politice. Apoi, guvernarea dictatorială a lui Carol al II-lea tot pe linia extremismului de dreapta poate fi încadrată, deşi regele a fost un neostoit duşman al legionarilor (ba a pus umărul şi la lichidarea fizică a Căpitanului şi a celorlalţi Nicadori asasini). Iar dictatura lui Antonescu, prin alianţa cu nazismul german şi fascismul italian, unde altundeva, decît de asemeni pe extrema dreaptă trebuie plasată? În prima jumătate a secolului trecut, a fost o înghesuială extremistă de dreapta, ceva de speriat! Legionarii au fost, ce-i drept, nişte exaltaţi cu spume la gură, dar erau departe de-a monopoliza imbecilitatea şi crima.»
Să încerc să-i mai explic lui Laszlo Alexandru ceva. Cuziștii îi detestau pe evrei fie pe o bază demografică, în Moldova invadată de imigranți evrei cladestini, neintegrați, fie prin ricoșeu, fiindcă erau —mai ales cei vizibili, adică cei din presă, de stînga, anti-naționaliști, internaționaliști, ulterior unii chiar agenți cominterniști.
Nu trebuie uitat că ideologia cuzistă s-a constituit, înainte de a se exprima ca politică de partid, la finele secolului al XIX-lea și începutul secolul XX, pe fondul unei situații specifice Moldovei, ținut aflat sub presiunea demografică evreiască din zona Galiției, Rusiei. Puțină demografie nu strică (de consultat baza de date cu hărți demografice constituită de Răzvan Pârâianu, dacă mai sunt accesibile, dacă nu i le pot furniza)
3 comentarii:
Laszlo Alexandru dă replica. Intr-un blog al revistei Tribuna, frecventat de el și de Ovidiu Pecican. Ultimul e un istoric profesionist. Ne e cazul lui LA, urechist și conformist cum e, în acest domeniu. Din fericire pentru dînsul, are domenii în care i se recunoaște expertiza. Nici eu nu sunt istoric profesionist, dar cînd am o părere pot să o susțin cu argumente și nu glumițe de genul practicat, în comentariul la comentariu, reprodus mai jos. Îi atrag atenția lui LA că istoria, așa cum o știe dînsul, e de nivelul unui manual școlar alternativ. Basarabenii ocupați de comuniști nu aveau și nu au aceiași părere despre motivația alianțelor lui Ion Antonescu, știu că acesta a intrat în război pentru a-i elibera de fericirea roșie. Dacă s-ar fi născut la Chișinău, LA ar ști, și mai ales ar pricepe poate mai multă istorie, din poveștile părinților. S-ar abține de la judecăți copiate pe nemestecate din cărțile noilor săi protectori.
«August 25, 2010
Un vulcan olog
Filed under: Laszlo Alexandru — Tags: Dan Culcer, dictator, extremism, Ion Antonescu — laszlo @ 11:19 am
Dan Culcer scapă şi el două vorbe năcăjîte despre opiniile mele. Cu cîteva luni în urmă, făceam pe acest blog un tur de orizont, în beneficiul lui Mihai Iovănel, despre situaţia politică din interbelic. Gazetarul din capitală avusese impresia că legionarii deţineau monopolul exclusiv al extremismului de dreapta. În luarea mea de cuvînt, i-am explicat că tot la extrema dreaptă vehementă erau şi cuziştii (cu toate că ei aveau un conflict acut cu legionarii – et pour cause, îşi disputau acelaşi domeniu de interese!), şi finalul domniei lui Carol al II-lea, şi guvernarea lui Antonescu. Era o teribilă concurenţă pe extrema dreaptă, în acele vremuri.
Dan Culcer nu pare să fie de acord cu mine. Asta este, nu intru în schema lui de beatificare sforăitoare a dictatorilor români din secolul XX, după şablonul “Partidul – Antonescu – România!”. Absolventul roşcovan de la Academia militară Saint Cyr trebuia neapărat prezentat mai cu patru perechi, în comparaţie cu ceilalţi criminali din trecutul istoriei româneşti. “Ion Antonescu nu putea fi aliat cu nemții și italienii decît într-un sens absolut conjunctural, ca să asigure spatele frontului României”, protestează acum nostalgicul expatriat.
Păi, nene Dane, spatele frontului e în funcţie de încotro îndrepţi faţa! De pildă, dacă ataci spre Est, spatele e – logic – la Vest. Iar dacă te duci invers, atunci totul se schimbă. Şi cînd Antonescu poartă un război de cîţiva ani, alături de nazişti şi fascişti, îşi plimbă trupele pînă hăt către Stalingrad şi extermină – în mod premeditat, ca politică de stat – populaţia civilă evreiască din Basarabia şi Bucovina care a avut ghinionul de a-i ieşi în cale, să vorbeşti de “sensuri absolut conjuncturale” frizează caraghioslîcul (pentru a recurge la eufemisme). E ca şi cum mi-ai spune: da, e adevărat că am două urechi şi două mîini, dar e o chestie conjuncturală, că dacă mă năşteam găină, nu le-aveam!
LA scrie :
Dan Culcer tot vîră pe internet diverse pastile trăznite, sub formă de “Jurnalul unui vulcan olog”.
Nu vîr, citez. Adesea găsesc opinii bizare, am dreptul să le citez. Jurnalul e pentru mine. Nimeni nu-l obligă pe LA să mă citească
«Măcar odată şi-a nimerit titlul. Dacă stai drept, în două picioare, şi le citeşti, vezi că bolboroselile lui resentimentare şchioapătă şi împroaşcă idei toxice.»
LA dă replica. Intr-un blog al revistei Tribuna, frecventat de el și de Ovidiu Pecican. Ultimul e un istoric profesionist. Ne e cazul lui LA, urechist și conformist cum e, în acest domeniu. Din fericire pentru dînsul, are domenii în care i se recunoaște expertiza. Nici eu nu sunt istoric profesionist, dar cînd am o părere pot să o susțin cu argumente și nu glumițe de genul practicat, în comentariul la comentariu, reprodus mai jos. Îi atrag atenția lui LA că istoria, așa cum o știe dînsul, e de nivelul unui manual școlar alternativ. Basarabenii ocupați de comuniști nu aveau și nu au aceiași părere despre motivația alianțelor lui Ion Antonescu, știu că acesta a intrat în război pentru a-i elibera de fericirea roșie. Dacă s-ar fi născut la Chișinău, LA ar ști, și mai ales ar pricepe poate mai multă istorie, din poveștile părinților. S-ar abține de la judecăți copiate pe nemestecate din cărțile noilor săi protectori.
«August 25, 2010
Un vulcan olog
Filed under: Laszlo Alexandru — Tags: Dan Culcer, dictator, extremism, Ion Antonescu — laszlo @ 11:19 am
Dan Culcer scapă şi el două vorbe năcăjîte despre opiniile mele. Cu cîteva luni în urmă, făceam pe acest blog un tur de orizont, în beneficiul lui Mihai Iovănel, despre situaţia politică din interbelic. Gazetarul din capitală avusese impresia că legionarii deţineau monopolul exclusiv al extremismului de dreapta. În luarea mea de cuvînt, i-am explicat că tot la extrema dreaptă vehementă erau şi cuziştii (cu toate că ei aveau un conflict acut cu legionarii – et pour cause, îşi disputau acelaşi domeniu de interese!), şi finalul domniei lui Carol al II-lea, şi guvernarea lui Antonescu. Era o teribilă concurenţă pe extrema dreaptă, în acele vremuri.
Dan Culcer nu pare să fie de acord cu mine. Asta este, nu intru în schema lui de beatificare sforăitoare a dictatorilor români din secolul XX, după şablonul “Partidul – Antonescu – România!”. Absolventul roşcovan de la Academia militară Saint Cyr trebuia neapărat prezentat mai cu patru perechi, în comparaţie cu ceilalţi criminali din trecutul istoriei româneşti. “Ion Antonescu nu putea fi aliat cu nemții și italienii decît într-un sens absolut conjunctural, ca să asigure spatele frontului României”, protestează acum nostalgicul expatriat.
Păi, nene Dane, spatele frontului e în funcţie de încotro îndrepţi faţa! De pildă, dacă ataci spre Est, spatele e – logic – la Vest. Iar dacă te duci invers, atunci totul se schimbă. Şi cînd Antonescu poartă un război de cîţiva ani, alături de nazişti şi fascişti, îşi plimbă trupele pînă hăt către Stalingrad şi extermină – în mod premeditat, ca politică de stat – populaţia civilă evreiască din Basarabia şi Bucovina care a avut ghinionul de a-i ieşi în cale, să vorbeşti de “sensuri absolut conjuncturale” frizează caraghioslîcul (pentru a recurge la eufemisme). E ca şi cum mi-ai spune: da, e adevărat că am două urechi şi două mîini, dar e o chestie conjuncturală, că dacă mă năşteam găină, nu le-aveam!
Superb blogul!Felicitari!
Intrati pe Blogul oficial al Maresalului Antonescu http://maresalionantonescu.blogspot.com/ si participati la sondajul de opinie despre Maresalul Antonescu.
De asemenea lasa-ti si un link pentru a putea trimite lumea la acest articol.
"Prefer să mor în mocirlă într-o Românie Mare decât să mor în paradisul unei Românii mici."
Maresal Antonescu
Trimiteți un comentariu