Inundatiile de la Galati si solutiile celor de la Partidul Verde pentru evitarea lor pe viitor

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa.Cu prietenie, Dan Culcer

Consideratii privind inundatiile de la Galati si solutiile celor de la Partidul Verde pentru evitarea lor pe viitor
Scris de Jr. Dr. Pompiliu Comsa
Sâmbătă, 17 Iulie 2010 19:22

comsaUn motiv pentru care Galatiul a ajuns sa fie inundat este faptul ca Nicolae Ceausescu a ridicat diguri pe un singur mal al Dunarii, iar de amenajarea celui de-al doilea a uitat. Astfel, avand in vedere ca o singura latura a cursului fluviului este indiguita, apa se revarsa pe malul opus si provoaca inundatii in cartierele aflate langa Port.

Ceausescu avea obsesia sa imprejmuiasca toate apele pentru a oferi cat mai multe terenuri agriculturii.

Un astfel de caz s-a inregistrat cu malul tulcean din localitatea IC Bratianu, situat pe partea opusa municipiului. Astfel, s-a ridicat un dig cu o inaltime de 7,58 metri pe partea tulceana a fluviului, in timp ce pe malul galatean indiguirile au ramas la 6,50 metri. Lunca Dunarii a fost taiata de aceasta indiguire, fluviul nu avea unde sa se mai reverse si era nevoit sa se inalte in propria albie.

Digul de la IC Bratianu a fost finalizat la mijlocul anilor ’80, insa atat regimul Ceausescu, cat si cele care i-au urmat, au uitat sa inalte digul de pe malul galatean, pentru ca apa sa nu intre in municipiu. A fost o mare prostie. Repetam: pe malul tulcean digul a fost ridicat la aproape 7,58 metri, iar la Galati a fost uitat la 6,50 metri. Normal ca Dunarea se revarsa in oras.

Timp de opt ani primarul Durbaca si zece ani primarul Dumitru Nicolae nu au fost in stare sa-i apere de inundatii pe locuitorii din Valea Orasului. O parte din vina pare s-o aiba si inginerul Aristide Tanasescu, fostul director al SC Apaterm, cum se numea societatea in octombrie 1998, care nu stia cota cea mai joasa a terenului din Valea Orasului si din aceasta cauza locuitorii au fost inundati in noaptea de 4 spre 5 octombrie 1998.

Motiv pentru care s-a invocat nivelul mai ridicat al Dunarii decat al cartierului, deci imposibilitatea de a evacua apa adunata in cartier. La acea data zona cea mai coborata din Valea Orasului se situase in realitate nu sub nivelul Dunarii, ci cu 99 cm deasupra, deci s-ar fi putut deschide stavilarul si valvele fara sa existe pericolul ca apele fluviului sa intre in zona.

Pentru galateni, marile inundatii, asa cum au fost ele caracterizate obiectiv, dar si cu tenta sugestiva, s-au petrecut in 1970. Jurnalistii de atunci scriau ca maximul atins de Dunare, la Galati, sau culminatia cum au spus ei, era de 590 de cm. In timp ce la Galati, acum, Dunarea ajunsese chiar la 678 cm, ba chiar 680. Atunci nu s-a inundat insa Valea Orasului, acum da. Pe atunci insa nu era indiguirea de la Cotul Pisicii, nu erau desecate cele 22.000 de hectare de teren. Pe atunci, Dunarea curgea de la localitatea 23 August, pe toata zona aceea, care a fost ulterior desecata. Cum Dunarea nu isi mai urmeaza cursul firesc, este normal sa se inregistreze cote atat de mari.

In opinia Partidului Verde doar o minte criminala a decis indiguirea de la Cotul Pisicii si acolo ar trebui de urgenta luata decizia renaturarii. Desertul sau semidesertul de vizavi ar putea redeveni fosta zona umeda, ce era un adevarat paradis al apelor.

De 12 ani, Valea Orasului Galati a continuat sa fie inundata, desi numai la un volum al Dunarii cat la inundatiile catastrofale din 1977 ar trebui sa se intample acest lucru. Inundatiile din 17 iunie 2010, in opinia specialistilor, parere cu care suntem total de acord, au fost provocate de faptul ca nu exista decat o singura pompa de mare capacitate si pentru ca galatenii arunca lemne, PET-uri si gunoaie in canalizare, unde au mai ajuns noroi si dulapuri de lemn de pana la doi metri, de la lucrarile ISPA. Cerem in consecinta edililor sa faca zilnic curatenie in zona canalizata, sa verifice daca exista gratare de retinere functionale la statia de pompe, sa se foloseasca o pompa de 5400 mc/ora si alte doua pompe de rezerva de aceeasi capacitate.

Noroc ca pe 1 iulie, in taran din satul Sendreni i-a spus premierului in timp ce acesta umplea, de ochii presei, roaba cu nisip, ca Galatiul ar putea fi salvat de la inundatie daca se ridica ecluzele de la Canalul Dunare-Marea Neagra.

Ipoteza de sorginte rurala a fost verificata la Ministerul Mediului, a trecut testul de logica si a fost aplicata cu succes pe 5 iulie. Dunarea a scazut, in doar 24 de ore, cu vreo 30 centimetri, iar Galatiul n-a mai fost inundat. Taranul ingenios, pe nume Sandu Gheorghiu, a primit o scrisoare de multumire din partea Guvernului si i s-a promis ca va fi recompensat. Apoi, lumea a uitat de el. Imediat insa au intrat in scena politicienii, care s-au luat la harta, ca sacalii, pe tema paternitatii ideii. Un subprefect de Galati s-a batut iute cu caramida-n piept ca el i-a zis lui Boc sa deschida canalul. Apoi a aparut un secretar de stat care a revendicat patentul. Apoi un director din Apele Romane. Si tot asa. Un furt intelectual tipic, pe care l-am vazut de sute de ori in ultimii ani.

Dupa potop, ca si dupa razboi, multi viteji se arata. De ce n-a gast ministrul Mediului si specialistii lui de la ape, mediu, imbunatatiri funciare, solutiile salvatoare, ci taranul galatean, asta este alta mancare de peste. De ce n-au conceput acestia, majoritatea numiti politic, fara tangenta profesionala cu domeniul, vreun proiect de pespectiva care sa nu ne mai aduca in astfel de situatii dramatice, iar nu stim, cum nu putem sa va raspundem de ce mai sunt atunci platiti. Cand ii intrebi de sanatate, ridica din umeri si-ti spun ca nu sunt fonduri, ca tara e saraca, dar se gandesc doar la profitul personal.

La ultimele inundatii, sa nu uitam ca valoarea totala a lucrarilor incredintate direct, fara licitatie, cu incalcarea legislatiei, este de 5.734.920 lei noi, respectiv peste 57 miliarde de lei vechi, jaful petrecandu-se in perioada in care la putere se afla Partidul National Liberal, iar baronul de Iasi Relu Fenechiu taia si spanzura si controla orice leu, dirijat de la centru catre Iasi, inclusiv banii alocati pentru refacerea digului de pe Prut.

La Galati, este bine sa amintim si faptul ca in zona in care s-a produs inundatia, firma VEGA 93, a lucrat mai bine de un an la canalul colector, chiar la cel din fata Spitalului CFR, restul comentariilor lasandu-le pe seama dvs..

Acum s-a inaltat cu pistolul la tampla un dig in graba, de nevoie, prin efortul a peste 1500 oameni veniti din toate colturile tarii, dar care, cel putin pentru partea de jos a Galatiului, a reprezentat una dintre ultimele solutii. Observam ca inundatiile au ajuns sa fie combatute cel mai abitir exact in momentele cand apele, in cel mai natural mod posibil, isi ies din matca. Asa s-a intamplat si la viiturile din 2006 si asa se va intampla, probabil, si in anii ce vor veni. Nici acum, la atata timp de la iminenta amenintare cu inundatiile, nu intelegem de ce digurile de pe strazile Pacii si Moruzzi, ridicate cu atata greutate, au fost stranse cu doua zile inainte de venirea viiturii, situatie care a starnit multe semne de intrebare vizavi de posibilele tepe ale guvernantilor.

In opinia specialistilor, dar si a Partidului Verde, pentru aceasta problema sunt doua solutii: fie inaltarea digului din dreptul municipiului Galati pana la 7,50 metri, fie reamenajarea luncii Dunarii, care sa devina locul unde fluviul sa se reverse. Pentru primul se cuvine facut de urgenta un studiu de fezabilitate, plus ca trebuie luata o decizie a Consiliului Local.

Galatenii trebuie sa-si faca digul lor de 4 km si jumatate care sa-i apere pana la cota 7,5 m. Cel de acum e chei si contine o linie de termoficare, pe care curge apa. Trebuie facuta o lucrare hidrotehnica, pentru a apara pana la 7,5 m. Va mai fi o problema cu Siretul, poate sa vina si Prutul, dar acolo sunt deja baraje. Acum abia s-a reusit cu pompele statiei sa se evacueze infiltratiile. Era cu 20 cm mai mult decat in 2006, daca nu se intervenea si evacua, galatenii o incurcau rau de tot. Ei s-au ferit de o catastrofa. Este clar. Apa a fost in dig.

A fost o portiune de 300 m cu apa in saci. Abia mai tarziu a ajuns Dunarea la nivelul din 2006, dar a fost mai mare. Digul n-a avut caracter de inutilitate, i-a ferit pe galateni de o catastrofa. De aceea trebuiau controlate infiltratiile masive si s-a reusit.

O parte dintre galateni la recentele inundatii au propus si prim-ministrului sa se sparga digul de pe malul tulcean pentru ca Dunarea sa nu mai creasca. Acolo sunt terenuri in mare parte nefolosite. In ultimii ani s-a propus mereu aceasta solutie, insa nu s-a intamplat nimic. Din decembrie 1989 se tot vorbeste pompos de renaturarea zonei de dincolo de Dunare in dreptul municipiului. Pe locurile in care ar fi trebuit sa incapa acum apele aduse de Siret, de Prut, ale Dunarii, care dintotdeauna au revarsat si respirat pe intinderile Crapinei, adica ale aceluiasi paradis distrus, se face momentan agricultura.

Cea de-a doua propunere vizeaza renaturarea Dunarii, ca o solutie pentru preintampinarea unei noi furii istorice a Dunarii. In opinia celor de la Partidul Verde chestia cu renaturarea luncii Dunarii este o poezie. Am vazut Dunarea, calatorind prin Germania si Austria, am vazut-o si pe Google Earth, pe tot traseul este un canal avand baraje cu ecluze si cateva mici poldere. La noi, albia lasata Dunarii este suficienta pentru scurgerea apelor la viitura si pastrarea habitatului natural, singura conditie pentru a nu avea surprize fiind intretinerea digurilor.

Cat priveste rezolvarea situatiei din zona Braila-Galati-Isaccea-Delta, aceasta a fost gandita cu cca 30 de ani in urma. Un canal care sa preia bratul Macin din zona orasului Macin si care sa mearga pe vechiul traseu al Dunarii, asa numita Latimea, ocolind Garvanul si descarcandu-se langa Isaccea. Pe canal urmau sa fie realizate un stavilar de regularizare in capatul amonte, cuplat cu priza pentru centrala atomoelectrica Macin, eventual si pod si stavilar aval, avand si rolul de priza pentru o centrala hidroelectrica.

Se scurteaza traseul parcurs de apa intre Macin si Isaccea la aproximativ jumatate cu dublarea pantei hidraulice si respectiv a vitezei de scurgere. Avantaje clare sunt eliminarea pericolului de inundatii in zona Braila-Galati- Isaccea prin devierea unei parti din debitul Dunarii la ape mari, intre 30-40 % in functie de sectiunea canalului, declararea varfului undei de viitura de pe Dunare in urma celei de pe canal la descarcarea acestuia, rezultand aplatisarea varfului de viitura in zona din aval spre Delta.

Numai ca proiectul renaturarii Dunarii nu a continuat in acest an, conform angajamentului Ministerului Mediului. Dupa cum se stie, intr-o prima faza, guvernul olandez a finantat un studiu realizat de specialisti olandezi, ce a luat in consideratie toate componentele, umana, agricola, turistica si, in consecinta, cea economica. In analize a fost cautata atingerea echilibrului intre componentele luate in considerare. Proiectul pilot a tratat trei scenarii, care presupun redarea Dunarii a 10 pana la 30 % din suprafata care i s-a confiscat in comunism.

Cele trei scenarii presupun refacerea unor brate naturale ale Dunarii si refacerea salbei de lacuri, realizarea unui sistem de canale de infiltrare si scurgere a Dunarii, relocarea in interior a digului aflat acum la nordul satului Grindu si un nou canal de preluare a varfului de inundatie, adica canal pentru inundatii, la sud de Grindu, un canal Smardan-Isaccea.

Proiectul, care a ramas doar pe hartie pentru ca nimeni nu a calculat cat costa punerea lui in practica, prevede masuri de protectie pentru localitatea tulceana Grindu, de dezvoltare economica a acesteia, astfel incat Grindu sa nu ramana ca insula izolata, inconjurata doar de apele fluviului. In opinia Partidului Verde, refacerea salbei de lacuri ar reprezenta o componenta importanta in dezvoltarea turismului. Plus trecerea la fapte in cazul mai vechiului proiect al renaturarii Luncii Dunarii in zona Galatiului si, mai mult, a fostelor intinderi ale Lacului Brates.

Proiectul la care facem referire a fost implementat in Olanda si se dovedeste a fi un succes. Si la noi ar putea functiona, daca ar exista vointa politica. Sa nu uitam ca recent in afara localitatii tulcene Ceatalchioi, fluviul a rupt digul si in zona Harsovei, localitatile Garliciu si Ciobanu fiind revendicate de ape. Stim ca ambasadorul Regatului Tarilor de Jos in Romania a vizitat Galatiul de curand si a cerut autoritatilor sa precizeze de ce anume au nevoie, aratandu-si disponibilitatea inclusiv pentru continuarea acestui proiect. Mai mult, Kristalina Georgieva, comisarul european pentru gestionarea catastrofelor naturale, care de asemenea a vizitat Galatiul, a declarat ca la nivel european se are in vederea realizarea unei strategii a Dunarii ce va solutiona in viitor si aceasta chestiune. In fapt, sa nu uitam ca Dunarea reprezinta acum un pericol pentru localitatile romanesti, si nu cele din alta parte.

Intr-o alta ordine de idei, va spun ca judetele Galati, Braila si Tulcea, pierd anual 11.398 de tone de oxigen, din cauza lipsei perdelelor de protectie. Asta pentru ca in 1964, Balta Brailei, care se numea pe atunci Insula Mare a Brailei, a fost transformata din zona umeda, in stepa uscata. Parerea celor de la Partidul Verde este ca legea 289/2002 privind perdelele forestiere de protectie nu se respecta. Noi suntem revoltati de faptul ca arendasul celor 71.000 hectare din Balta Brailei refuza plantarea celor 5.698,85 ha ca perdea de protectie.

In acest fel se pierde un microclimat favorabil celor trei judete mentionate. Conform unor calcule efectuate de specialisti, umiditatea relativa in zona judetelor Galati, Braila si Tulcea ar creste anual prin evatotranspiratie (suma dintre evaporare si transpiratia plantelor) la un volum de 68 milioane de metri cubi. Prin zadarnicirea actiunii vantului, perdelele forestiere vor reduce consumul de energie electrica pentru irigatii si se va obtine un spor de recolta de circa o tona de grau la hectar, adica 50.000 de tone anual.

Lipsa perdelelor de protectie face ca anual regiunea Sud-Est sa piarda 11.398 de tone de oxigen si acumuleaza, in contrapondere, 21.086 tone de dioxid de carbon. De aceea, alaturi de colegii de la Clubul Eco-Gal lansam un apel catre toti parlamentarii din cele trei judete, dar si catre ministrul Mediului si Padurilor, Laszlo Borbely, pentru infiintarea perdelelor forestiere de protectie in Insula Mare a Brailei. Stim ca terenul pe care s-ar putea infiinta aceste perdele este dat in arenda de catre Agentia Domeniilor Statului cu mai multi ani in urma. Partidul Verde cere ca arendasul sa-si dea acordul si sa se amplaseze aceste perdele de protectie in cel mai scurt timp.

In judetul limitrof Tulcea, mai ales, dar si in judetul Braila, cativa intreprinzatori oportunisti, profitori pentru ei si pentru cei care le sustin afacerea, au devenit latifundiari si mari agricultori. Asta in timp ce pe dealurile din apropiere o gramada de teren arabil zace in balarii. In ultimii o suta de ani, prin desecari si construirea de diguri s-a modificat foarte mult zona Dunarii. Noi am luat Dunarii vreo 450.000 de hectare, cu precadere in perioada comunista si cu foarte mari suprafete in special aici, in zona Galatiului, pentru ca aici s-a desecat Bratesul, aici a fost indiguit malul de vizavi, si mai jos Insula Mare a Brailei.

Sa fie clar: in judetul Galati au fost destui ani secetosi. Din aceasta perspectiva, este indicat ca autoritatile locale sa se gandeasca si la un sistem de irigatii eficient. Pe termen mediu, la fel ca liberalii, suntem interesati de ceea ce se va intampla pe Dunare. Putem sa luam in discutie orice, inclusiv sa renaturam Bratesul, desi este extrem de dificil, dar o dezbatere cu cei care se pricep este importanta, o dezbatere in care sa vedem ce se poate face, cat de repede s-ar putea face si cat de bine. Nu trebuie sa ramana galatenii indiferenti sau sa-si inchipuie ca le rezolva asta Bucurestiul sau Bruxelles-ul.

Intre timp, Santierul Naval Galati a fost din nou inundat, la fel Porturile Bazinul Nou, Docuri, cartierul din Valea Orasului s-a luptat cu apele, iar noi ne multumim sa ridicam diguri la care se lucreaza ca la piramide. Un satean din Sendreni, in drumul nostru de astazi spre Galati, ne explica cum este cu Siretul indiguit. E ca si cum ai lua lichidul dintr-o sticla de un litru si ai vrea sa-l bagi intr-una de trei sferturi, asta inseamna digurile din calea apelor.
Este adevarat si nu ferim sa evidentiem faptul ca un rol important a avut acum si nou creata acumulare de la Movileni. Sunt sperante ca foarte curand sa se realizeze si acumularea de la Cosmesti si abia atunci se poate spune ca, pe zona galateana, Siretul va fi controlabil. Autoritatile galatene insa nu stiu ce vor face cu Faleza Inferioara care risca tasarea.

In opinia celor de la Partidul Verde, ea ar trebui inclusa in zona de aparare a Galatiului. Nu credem ca un parapet de un metru si ceva reprezinta aici un capat de lume, mai ales ca Primaria Galati poate face digul. Stim ca s-au purtat discutii cu cei de la ISU si Santierul Naval care pot gandi o linie de aparare care sa nu-i incurce tehnologic, cu zone care pot fi blocate foarte rapid. Astfel zona de Navlomar pana in Calea Prutului poate fi aparata.
O alta idee ar fi renaturarea Dunarii in intregul ei. Exista un draft de studiu privind un canal care sa preia in perioadele cu ape mari surplusul de apa, plecand din zona localitatii Smardan pana aproape de Isaccea, cu canale de irigatii care sa potenteze agricultura din zona si sa creeze conditii pentru turism.

Partidul Verde considera ca este necesara si modificarea legislatiei, ca Administratia Nationala a Imbunatatirilor Funciare sa intre in componenta Apelor Romane, pentru ca digurile sa fie sub o singura autoritate.

Jr. Dr. Pompiliu Comsa - presedintele organizatiei judetene Galati a Partidului Verde, secretar executiv al PV la nivel national