Dan Brudașcu. Nevoia de măsuri ferme împotriva duşmanilor poporului român

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Veți observa că în Franța se aplică măsuri de genul celor pe care le propune Dan Brudașcu. Firește ele nu vizează acum un lider de partid etnic. In cazul lui Tokes, situația nu se poate aplica, el fiind cetățean român. Iar legea interzice, spere, privarea de cetățenie. Există alte prevederi constiționale care se pot invoca ăn cazul declarațiilor lui Tokes. E interesant de văzut în ce măsură, în Franța, opoziția va reuși să blocheze expulzările de țigani stabiliți ilegal, proveniți recent sau mai puțin recent din România sau expulzările unor criminali pe bază de criterii nu doar penale ci identitare. Cu prietenie, Dan Culcer

Nevoia de măsuri ferme împotriva duşmanilor poporului român

• publicat la: 20 August 2010

  De-a lungul istoriei, au fost frecvente şi numeroase cazurile când popoarele, lovite în interesele lor naţionale de diverşi venetici sau personaje cu infirmităţi psihice, care au acţionat, cu duşmănie, împotriva intereselor lor şi ale ţărilor lor. În afară de condamnări la moarte sau ani grei de detenţie, cu înţelepciune, liderii politici şi sfătuitorii lor cu bune cunoştinţe de ordin juridic, au inventat şi pus frecvent în practică: expulzarea surghiunirea sau exilarea celor cu astfel de năravuri.
După 1918, România a fost sistematic atacată de forţe revizionist revanşarde dirijate şi finanţate de la Budapesta, în dispreţul acordurilor şi tratatelor internaţionale încheiate după primul război mondial, acte care, în realitate, readuceau, după o absenţă de aproape 400 de ani, Ungaria, ca stat suveran, independent, de sine stătător, pe harta Europei şi a lumii. În loc, însă, să fie recunoscători pentru ajutorul primit, tot felul de neica nimeni, ahtiaţi după averile popoarelor vecine, au menţinut şi încă menţin o atmosferă tensionată, plină de ameninţări, la adresa siguranţei şi liniştii popoarelor şi statelor vecine, ridicând, fără cel mai mic motiv, pretenţii absurde asupra teritoriilor acestora.
Uneori, aşa cum a fost cazul în august 1940, alţi politicieni sceleraţi, de teapa lui hitler sau a contelui Ciano, ministrul de Externe al italiei fasciste, au încurajat şi susţinut astfel de maladive pretenţii, impunând, prin forţă şi ameinţare, poporului român, odiosul Diktat de la Viena, cu consecinţe incalculabile pentru români, dar şi pentru întregul continent.
După semnarea, la 30 august 1940, a acestui act banditesc, trupele de ocupaţie horthyste, cu sprijinmul a sute de mii de unguri cetăţeni români până atunci, au trecut la măsuri criminale împotriva românilor, ucigând mişeleşte sute de mii de români, tineri şi bătrâni, femei, copii şi bărbaţi etc., dar şi alungând cu prioritate de preoţii, învăţătorii şi dascălii, dar şi alţi intelectuali români.
Cu toate aceste crime de maximă sălbăticie şi cruzime , nici unul dintre făptuitori, nici măcar figuri odioase asemenea contelui Vass, nu au fost judecaţi şi condamnaţi de instanţele de drept. Iar odrasle ale multora dintre aceştia pozează astăzi în susţinători ai democraţiei în numele unor ţări respectabile. Ba chiar mai mult, odiosul regent Hothy Miklos, a scăpat de orice răspundere, iar ca o sfidare la adresa ideii de dreptate şi justiţie, rămăşiţele lui pământeşti au fost aduse cu mare pompă în Ungaria, beneficiind, el, un criminal barbar, de funeralii naţionale, ca un adevărat erou. Culmea neruşinării o reprezintă faptul că aceste ceremonii impresionante au fost organizate de liderii Ungariei post-comuniste, semn indiscutabil că spiritul revanşard, criminal şi fascist nu a dispărut în rândul actualei elite politice de la Budapesta.
Profitând de laşitatea şi lipsa de fermitate, dar şi de demnitate, am adăuga noi, a clasei politice româneşti post decembriste, o serie de unguri din Ardeal, beneficiari nu doar ai ordinelor, ci şi a unei generoase finanţări de la Budapesta, au realizat şi amplasat statui, busturi şi alte însemne pentru omagiere unor criminali odioşi, cum este autorul crimelor de la Ţaga şi Sucutard, sceleratul conte Vass sau la fel de sceleratul Vaspári Pál, un alt criminal odios de la 1848. Iar autorităţile române tolerează omagierea unor criminali, nedispunând măsuri similare ca în cazul mareşalului Ion Antonescu. De curând, aceleaşi lipsite de sânge în aparat autorităţi române au închis ochii la ridicarea, în plin centrul municipiului Cluj-Napoca, a unei statui pentru un episcop romano-catolic ungur care, în perioada ocupaţiei horthyste şi ulterior, a săvârşit o serie de acţiuni criminale îndreptate împotriva poporului român.
La fel de mioape se dovedesc şi o parte a instituţiilor vest europene, care au pretenţia că veghează la respectarea democraţiei şi principiilor de drept, dar care tolerează, ba chiar încurajează atacurile pe care cercurile reacţionare ungureşti, din Ungaria şi Ardeal, le îndreaptă, zi de zi, împotriva noastră, a românilor.
Nu există azi, în Europa, cel puţin, vreun alt popor care să fie atât de agresiv şi nociv pentru vecinii lui, care să cheltuie, anual, zeci de miliarde de euro pentru a susţine şi finanţa acţiuni subversive îndreptate împotriva ţărilor vecine . Fie direct, pe faţă, fie recurgând la o serie de mizerabile diversiuni, nu o dată puse în operă cu concursul unor cetăţeni români de etnie maghiară.
Amintesc, între altele, modul de-a dreptul sfidător în care, de exemplu, la Cluj-Napoca, au avut loc, în perioada 18-22 august a.c. , aşa zisele Zile ale culturii maghiare la Cluj . E de remarcat, înainte de toate, apetitul izolaţionist şi segregaţionist al minoritarilor unguri. Reprezentanţii acestora au condus România aproape fără întrerupere după 1990 . Doar în România li se tolerează existenţa unui partid politic pe criterii etnice . Cu toate acestea, poate din dispreţ pentru ceilalţi locuitori ai ţării, nu doresc să participe la evenimente culturale decât dacă îi exclud pe toţi ceilalţi. Iar, cu toate acestea, dând dovadă de o crasă lipsă de caracter, urlă peste tot că nu au drepturi în România, că sunt deznaţionalizaţi şi alte aiureli neruşinate.
Spuneam, în debutul acestui articol, că, în vechime, pentru fapte repetate de duşmănie împotriva poporului sau a ţării, înaintaşii noştri au inventat surghiunul, exilul împotriva persoanelor duşmănoase şi nocive.

Cred că o astfel de măsură ar trebui să preocupe şi autorităţile române. Tuturor celor care încalcă sistematic legea, sfidează Constituţia, dar şi trecutul şi demnitatea românilor, recomand să li se retragă cetăţenia română şi să fie expulzaţi, fie definitiv fie pe perioade limitate, în funcţie de gradul de periculozitate a faptelor lor. Iar primul căruia să i se retragă cetăţenia română, să fie decăzut din calitatea de europarlamentar şi alte demnităţi deţinute în România şi să fie expulzat să fie Lászlo Tökes.

Am certitudinea, cunoscând lipsa de curaj dovedită frecvent de foarte mulţi unguri înainte de 1989, că, după o astfel de măsură, corectă, demnă şi legală, ar dispare curând apetitul segregaţionist şi bantustanizant al unor minoritari unguri, mereu dispreţuitori şi lipsiţi de minim respect faţă de ţara în care trăiesc şi în care se bucură de drepturi de care minorităţile etnice din Ungaria , de exemplu, nici măcar nu au auzit şi la care nu cutează să spere.
Prof. Dr. Dan Brudaşcu