Criza de identitate Redactia Economica , ziarul Cronica Română, Luni, 18 Iulie 2011 Daca intrebi unii intelectuali “de dreapta” despre cum ar trebui sa arate calea ideala de dezvoltare a Romaniei, raspunsurile obtinute seamana izbitor cu o declaratie a binecunoscutului “intelectual de stanga” Cristian Tudor Popescu care ii ureaza tarii noastre sa obtina statutul “coloniei unei tari adevarate”. De fapt, insistenta cu care poporul mioritic isi dorea sa ajunga in Uniunea Europeana nu a fost nici pe departe o expresie a nazuintelor de ordin democratic sau civilizational, ci expresia unui profund complex psihologic: o buna parte din populatie si majoritatea “intelighentiei” isi dorea din tot sufletul ca tara sa fie guvernata de o administratie coloniala care sa faca ordine si sa rezolve problema clasei politice autohtone. Ceea ce nu intelege “intelighentia” este ca deja suntem sub o administratie coloniala, dar de un alt tip decat cel practicat in secolul XIX. Pentru puterile colonizatoare este mult mai rentabil sa lase conducerea efectiva a tarii pe mana elitei politice autohtone, asigurandu-se de fidelitatea acesteia si de mentinerea controlului asupra elementelor-cheie ale economiei, adica a sectorului bancar si a sectorului resurselor naturale. Pentru puterile coloniale nu are sens sa faca eforturi civilizatoare majore, in conditiile in care cresterea nivelului de civilizatie in tarile coloniale nu este un factor de crestere a veniturilor din exploatarea coloniei. Romania este in Uniunea Europeana, a platit toate “politele” (Petrom, Sidex, companiile de distributie a energiei si gazului natural, fregatele englezesti etc), dar standardul de viata european a intarziat sa apara. Toti cei care sperau ca Europa “sa puna biciul” pe clasa politica din Romania nu si-au vazut visul indeplinit, dar viseaza in continuare. Printre cei care considera ca statutul de colonie este solutia ideala pentru Romania, exista o specie aparte de “intelectuali” care promoveaza o idee pe cat de utopica, pe atat de periculoasa pentru spiritul poporului roman. Ne referim la asa-zisii “regalisti”. Nu are sens sa discutam despre meritele si neajunsurile monarhiei ca forma de guvernamant, dar merita sa atragem atentia asupra unor idei care sunt utilizate pe larg de monarhisti si apoi sunt preluate de tot felul de semidocti de varii orientari ideologice. Prima idee provine din experienta istorica a Romaniei despre care se spune ca si-ar fi atins maximul dezvoltarii si influentei regionale sub conducerea unui rege strain, Carol I de Hohenzollern. Bazandu-se pe acest precedent, “monarhistii” si “colonistii” zilelor noastre isi doresc ca la conducerea tarii sa vina un monarh strain si sa faca ordine. Acesti oameni nu au inteles ca atat conjunctura internationala, cat si realitatile economice si politice ale zilelor noastre se deosebesc radical de epoca lui Carol I, iar incercarile de a rezolva o problema contemporana cu un truc politic care si acum 100 de ani avea termenul de valabilitate expirat sunt sortite esecului. Din pacate, propaganda “monarhist-colonizatoare” are un efect nociv asupra populatiei, iar neincrederea in capacitatea romanilor de a-si guverna eficient propria tara devine un fel de confirmare a statutului de “intelectual veritabil si neaservit puterii”. O alta idee promovata de “veritabilii intelectuali” este ca avem nevoie de o elita importata. Ni se spune ca trebuie sa aducem vamesi din Germania, sa aducem administratori de companii din Marea Britanie, sa aducem inspectori fiscali din Franta, sa aducem la guvernare tehnocrati straini. Aceste idei pornesc de la doua premise false. Prima: romanul nu poate sa nu fure si de aceea un german va fi mult mai adecvat pentru a lucra la vama sau la fisc. Cei care propun o astfel de solutie nu stiu cat de rapid se “romanizeaza” managerii straini care lucreaza la Bucuresti. Cu vamesii se va intampla la fel. A doua premisa: strainii care vor veni la guvernare nu vor avea acea foame de bani pe care o au “parvenitii” din clasa politica autohtona. Cei care cred in asemenea povesti nu cunosc realitatea din spatele spectacolului politic romanesc. Adevaratii decidenti nu sunt parveniti in sensul clasic al cuvantului, iar foamea de bani pe care o au nu provine dintr-o copilarie plina de lipsuri. Din contra, cei care conduc Romania din spatele cortinei sunt copiii aristocratiei comuniste, fii de nomenclaturisti, generali si securisti. Ei au fost crescuti de mici cu ideea ca au dreptul la orice, poporul fiind format din niste servitori care trebuie exploatati pentru satisfacerea poftelor aristocratiei. Aceasta convingere ferma este unica trasatura care ii aseamana cu aristocratii vestici. Nu conteaza provenienta etnica a aristocratiei, conteaza ca aristocratia sa fie transformata in meritocratie si acest proces nu are nicio legatura cu “importul de elite”. Poporul roman trece printr-o criza de identitate si printr-o depresie cronica depresie caracterizata de o lipsa de incredere in fortele proprii. Inainte de rezolvarea oricaror probleme economice sau politice este imperativ sa ne regasim pe noi, sa ne regasim identitatea si forta interioara. Fara identitate si fara convingerea ca putem sa ne guvernam singuri nu avem niciun viitor. |
luni, 18 iulie 2011
Redactia Economica. Criza de identitate
Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu