Guvernarea este o treabă prea grea ca să fie lăsată doar pe mâna politicienilor. Demult ar fi trebuit să înțelegem asta, în lumea tot mai complexă în care trăim nimeni nu are singur competențele necesare și nu poate controla resursele necesare.
Tot efortul «prinților electori», bancheri, industriași, comercianți este deci îndreptat spre concentrarea competențelor și resurselor la nivele înalte în cât mai puțin mâini, pentru a dispune de puterea de decizie absolută, fără opoziție și concurență. Asta în vreme ce, spre amăgirea orbilor sau chiorilor care suntem, se face elogiul liberalismului și al concurenței. Aceasta este direcția în care se construiește societatea de cel puțin trei secole.
Ceea ce vedem noi la nivelul scenei politice, parlamentare sau extraparlamentare, sunt paiațele politice. Nu și mânuitorii lor, care sunt «prinții electori».
Nu există politicieni competenți sau incompetenți ci doar cetățeni cărora mânuitorii le-au dat resursele pentru a ieși în fața noastră și care, odată deveniți vizibili pe scena presei și a tembelizorului, și-au arogat dreptul de a ne guverna, păcălindu-ne cu proiecte sociale și promisiuni irealizibile. Proiecte sociale irealizabile din lipsă de resurse, care ascunde proiectele realizabile individuale sau de grup, niciodată coincidente cu cele sociale.
Politicienii sunt cetățeni cărora, din lipsă de timp, noi, cei ce lucrăm, le-am delegat guvernarea iar ei se fac că muncesc, în acest fel. Dar efortul lor e concentrat pe perioada de după guvernare și, în acest scop se preocupă de adunarea unor resurse de trai pe plai, exclusiv pentru ei și clanul lor, în vederea epocii în care nu vor mai avea acces nici la resurse, nici la timp liber.
Vă rog să citiți acest texte despre Synarhiei și diferite forme de guvernare, selectate de mine, în speranța că vă pot interesa. Una din fețele Synarchiei și din aplicațiile ei este situația din Grecia.
Privatizarea în pierdere a întreprinderilor de stat sau cooperative, pentru plata datorilor statului este un răspuns inadecvat la îndatorare. Îndatorare externă a statului este o modalitate implacabilă de a reduce resursele financiare ale statelor, şi, astfel, capacitatea acestora de a acţiona, acțiune în conformitate cu "liberalismul economic", care vizează reducerea statelor la impotență, pentru a permite un domeniu de aplicare maximă a puterii companiilor financiare, comerciale sau industriale. Sărăcirea statului, adică a uneltei sociale care are rolul de a apăra și realiza interesele colective, determină o reducere treptată a resurselor de finanţare pentru servicii publice şi servicii sociale. Toate aceste duc la stări anarhice și la distrugeri de resurse. Și atunci intervin întreprinderile de refacere, care se îmbogățesc, ca după orice război. Așa în 1944, așa în recentele războaie balcanice, în Congo, în Libia, în Afganistan, în Irak, în Sudan.
Merită să citiți, în acest context de crize, paragrafele despre Synarchie din Wikipedia, în franceză sau engleză.
Cu prietenie, Dan Culcer
http://fr.wikipedia.org/wiki/Synarchie
http://en.wikipedia.org/wiki/Synarchism
http://www.foundationwebsite.org/OnSynarchy.htm
Mai merită atenție și alte concepte, proiecte precum, de pildă,
Open source governance= Guvernarea cu surse deschise sau de metaguvernare
http://en.wikipedia.org/wiki/Open-source_governance
http://www.metagovernment.org/wiki/Main_Page
Noua ordine mondială.
http://www.nouvelordremondial.cc/
Un ziarist, eseist francez care a studiat aceste probleme este Pierre de Villemarest http://fr.wikipedia.org/wiki/Pierre_de_Villemarest#Biographie
În fine, aveți aici o ilustrare a situație Greciei, văzută din interior, cu referiri la acțiunea uneia din formele Synarhiei, FMI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu