Cea mai mare ofertă de vânzare de acţiuni din istoria României se desfăşoară în cel mai deplin anonimat

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

"Lume, lume, am Petrom de vânzare. Ieftin şi bun. Numai acum puteţi să cumpăraţi acţiuni la cel mai profitabil monopol!"

Autor: Hostiuc Cristian

Cea mai mare ofertă de vânzare de acţiuni din istoria României se desfăşoară în cel mai deplin anonimat
«Cea mai mare ofertă de vânzare de acţiuni către public din istoria României, la cea mai mare companie şi cea mai profitabilă, o operaţiune care ar trebui să ţină capul de afiş al acestor zile, să se vorbească despre ea la supermarket, la piaţă, la colţul străzii, să curgă întrebări la Băsescu, Boc, la Guvern, la Bursă, la ziare, la brokeri se desfăşoară într-o linişte deplină. Ca şi cum nu ar exista. Bine, mai este şi varianta OTV, unde afli că Boc, Băsescu, Udrea, cei aflaţi la putere, vând pe nimic Petromul şi dacă Dan Diaconescu ajunge la putere toţi cei responsabili de vânzare vor plăti cu puşcăria.
De vreun an premierul Boc şi preşedintele Băsescu predică vânzarea pe Bursă a acţiunilor statului la câteva companii mari - Petrom, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica. Ca să se dezvolte piaţa de capital şi să atragă investitori, de toate naţiile, şi români şi străini, cu mii de euro sau cu zeci de milioane de euro. Probabil că liderii noştri politici au citit ceva despre faptul că aşa a făcut Polonia şi a avut creştere economică, iar toată Europa o dă ca exemplu pozitiv. Nu ca pe România, unde Guvernul se chinuie de trei ani să scoată economia din recesiune, iar toţi străinii aşteaptă întâi rezultatele macroeconomice şi rapoartele analiştilor înainte să reînceapă investiţiile.
Iar acum, când Guvernul a dat drumul la cea mai mare ofertă publică de vânzare de acţiuni, nu de acum , ci din toată istoria României, nici premierul, nici preşedintele, ca să nu mai vorbim de ministrul finanţelor sau al industriilor, nu ies în faţă să o promoveze. Nimic. Iar în joc sunt între 500 şi 600 de milioane de euro. Dacă ar fi o companie de mâna a treia aş mai zice. Dar Petrom, cu profit de jumătate de miliard de euro şi un monopol real al preţului benzinei? Nu ştiu câţi îşi mai amintesc, dar Guvernul Năstase a vândut poporului o himeră, Dracula Park, şi a strâns câteva milioane de euro. A bătut din tobă, a dat din gură, a spus o poveste, a atras atenţia. Acum când Boc are şansa să vândă ceva real, palpabil, nu hârtii ca Năstase, nu se aude niciun cuvânt.
Iar consorţiul de vânzare a acţiunilor - ruso, româno, elen - în afară să spună peste tot că statul, adică guvernul Boc, trebuie să vândă la discount dacă vrea să aibă succes, prin altceva nu s-a remarcat. Pentru şeful băncii de investiţii ruseşti Renaissance, neozeelandezul Steven Jennings, care trebuie să vândă Petrom, unul din lucrurile importante este ca vânzarea Petrom să ajungă pe prima pagina din Financial Times. Păi el o să spună că succesul Petrom i se datorează lui, va ieşi cu poza, iar cei care conduc România şi cei care vând vor fi citaţi cu câte o propoziţie.
Pentru Boc şi Băsescu ce este important? Să vândă acţiunile Petrom în anonimat, să nu ştie nimeni de acest lucru? Să vândă unor fonduri de investiţii pentru ca pachetele să fie blocate în sertar cu anii, iar pe piaţă să se tranzacţioneze firimiturile? Păi aşa e şi acum. Cu ce vine nou oferta? Cu ce este diferit Năstase faţă de Boc? Măcar atunci am vândut Petromul pentru integrarea europeană. Dar acum, dacă nu-ţi atragi cetăţenii în această ofertă pentru ce o faci ?
Ai noştri nu au învăţat nimic de la polonezi, cum au vândut/privatizat pe Bursă ca să scape de gura FMI şi a străinilor şi cum au păstrat controlul. Ideea unei oferte publice către public şi în special către cetăţenii ţării este să le vinzi acţiuni care au şanse să crească pentru ca ei să mai câştige nişte bani când le vor revinde în piaţă. Aşa au făcut polonezii. Şi-au promovat peste tot propriile companii ( inclusiv în România), au spus poveşti despre ele, despre cât de frumoase sunt, au vândut apoi 10-30% din ele, au oferit un discount către investitorii mici, au făcut tot posibilul să-i determine să investească, şi nu banii din bănci, ci cei de la saltea, au fost transparenţi, şi au reuşit. Ulterior acţiunile au crescut la Bursă, micii investitori au câştigat 30-40% sau şi-au dublat banii, au căpătat încredere să investească şi în alte companii şi aşa a ajuns Polonia centrul financiar al Estului. Iar fondurile noastre de pensii se duc să investească acolo, că aici, în România, nu au în ce.»