Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Este vorba de o acțiune de interes național, concretă și eficientă. Felicitări inițiatorilor.
Procuratura are astfel la îndemână o bază de date care poate servi pentru punerea în mișcare a unor acțiuni în justiție. Ar fi interesant de știut ce părere are Parchetul național anti-corupție * (vezi competențele acestuia, text din 2004, mai jos) despre aceste fapte. În acest sens am trimis un mail la DNA.
Bună ziua,
Sunt ziarist român stabilit în Franța. Vă atrag atenția asupra unei imense baze de date cu extrase din presa națională privitoare la acte de corupție sau de hoție cu «acte în regulă».
Vezi adresa http://www.porcisme.ro/
Competențele mele în acest domeniu sunt reduse. Consider că avem de-a face cu o acțiune de interesa național, prin acumularea într-o singură bază de date a unor informații dispersate.
Doresc să cunosc, în calitate de ziarist, opinia Dv privitoare la această acțiune și modul în care ar putea fi utilizată de DNA în acțiunea sa.
În așteptarea răspunsului Dv. , cu stimă, Dan Culcer
Cu prietenie, Dan Culcer
| Manifest porcisme |  |  |  |
| Written by Administrator |
| Saturday, 17 October 2009 10:14 |
| Manifest – Porcisme Scop: Realizarea unui calcul estimativ asupra „Romaniei furate” din banii publici, prin metoda porcismelor. Definitie: Un porcism reprezinta o fapta semnalata de catre ziare, televiziuni, agentii de stiri sau site-uri de informare, prin care se presupune ca s-a furat/risipit din banul public. Criterii de eligibilitate: Un porcism este eligibil pentru a fi prezentat atunci cand indeplineste urmatoarele conditii:
Modalitate de calcul: Valoarea fiecarui porcism va fi precizata nominal, in baza datelor furnizate de sursele de informare. Eventualele conversii valutare se aplica la cursul zilei in care porcismul a fost realizat sau descoperit. Eventualele rotunjiri se vor face prin scadere, astfel incat sa nu exageram artificial suma totala a porcismelor din Romania. Mentiuni speciale: delimitarea in categoria porcismelor a faptelor semnalate nu presupune vinovatia persoanelor implicate. Consideram ca asupra (ne)vinovatiei respectivelor persoane trebuie sa se pronunte doar justitia. Neoficial, se vor pronunta bineinteles toti cei care acceseaza www.porcisme.ro si pot aprecia gravitatea „porcismului” prezentat. Contributii Daca sunteti in posesia unor informatii care indeplinesc conditiile de mai sus va rugam sa ne trimiteti link-urile folosind formularul nostru de contact sau adresa info@porcisme.ro. In masura in care aceste date indeplinesc conditiile de eligibilitate, ele vor fi postate pe site ca „porcisme” proaspete. Va multumim. Incepeti explorarea porcismelor aici. Navigare placuta!    Publicat în Buletin Documentar nr. 4/2004 al P.N.A./D.N.A. COMPETENŢA PARCHETULUI NAŢIONAL ANTICORUPŢIE LA 24 NOIEMBRIE 2004 Dorin Ciuncan Potrivit art. 13 alin. (1) lit. b), sunt de competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare[1], săvârşite, printre altele, în una dintre următoarele condiţii: b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale sau de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice, ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către deputaţi, senatori[2], membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale, preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia, Avocatul Poporului şi adjuncţii săi, consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, consilierii de stat ai primului-ministru, membrii, procurorii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi[3] şi ai camerelor judeţene de conturi, guvernatorul şi viceguvernatorul[4]Băncii Naţionale a României, preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei, ceilalţi magistraţi[5], ofiţeri, amirali, generali şi mareşali, ofiţeri de poliţie şi ofiţeri din sistemul administraţiei penitenciare, preşedinţii consiliilor judeţene[6], primarul general al municipiului Bucureşti[7], primarii sectoarelor municipiului Bucureşti[8], primarii municipiilor şi ai oraşelor, prefecţi[9], conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale[10], precum şi persoanele care exercită atribuţii de control ale[11]acestora[12], notarii publici, avocaţii, comisarii Gărzii Financiare, persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv[13], în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare, persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare[14], şi vameşii. Mai înainte de a face distincţia între sintagma conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi aceea de persoane cu funcţii de conducere în cadrul autorităţilor publice centrale şi locale, trebuie să reamintim câteva noţiuni de drept administrativ. Autorităţile publice sunt doar cele definite constituţional ca fiind parlamentul, preşedintele, guvernul, administraţia publică (şi anume ministere, forţe armate, consiliile locale, primarii, autorităţile publice autonome etc.), autoritatea judecătorească. Instituţiile publice sunt structuri administrative, structuri de administrare a bunurilor publice. Amintim aici prefectul, Corpul de Control al Guvernului[15], dar şi Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, sau Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale. Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii. Mai adăugăm organele de specialitate al administraţiei publice, cum ar fi ministerele, sau, de exemplu, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, Agenţia Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Agenţia Română pentru Investiţii Străine, Agenţia Naţională pentru Sport, Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, Agenţia Nucleară, Autoritatea Naţională pentru Tineret etc. Interpretăm deci în sens larg sintagma de autoritate publică prin înglobarea organelor de specialitate al administraţiei publice. Cu titlu de exemplu, amintim ca instituţii publice Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii, Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, instituţie publică de interes naţional, Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală sau Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale. Excludem însă din sensul restrâns al sintagmei instituţiile DE INTERES PUBLIC, cum ar fi, de exemplu, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, pentru că suntem pe tărâmul dreptului administrativ, şi nu operăm cu un sens strict penal al sintagmei (cum ar fi sensul dat prin art. 145 C. pen., folosit la delimitarea incriminărilor)[16]. Prin Ordonanţă de urgenţă nr. 102 din 29 iunie 1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999 [art. 6 alin. (1)], instituţiile de protecţie specială a persoanelor cu handicap pot fi înfiinţate şi organizate ca instituţii de interes public, sub formă de centre-pilot, centre de îngrijire şi asistenţă, centre de recuperare şi reabilitare, centre de integrare prin terapie ocupaţională, prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi sub alte forme specifice, cu avizul Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap. Prin Legea nr. 519 din 12 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 29 iulie 2002, instituţiile de protecţie specială a persoanelor cu handicap se înfiinţează şi funcţionează ca instituţii de interes public sub formă de centre-pilot, centre de îngrijire şi asistenţă, centre de recuperare şi reabilitare, centre de integrare prin terapie ocupaţională, locuinţe protejate de tip familial, centre de zi, centre de intervenţie timpurie, precum şi sub alte forme specifice, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap. Ulterior, prin Legea nr. 343 din 12 iulie 2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 15 iulie 2004, articolul 6 alin. (1) a căpătat următoarea formulare: instituţiile de asistenţă socială pentru persoanele cu handicap se înfiinţează şi funcţionează în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, sub formă de centre-pilot, centre de îngrijire şi asistenţă, centre de recuperare şi reabilitare, centre de integrare prin terapie ocupaţională, locuinţe protejate de tip familial, centre de zi, centre de intervenţie timpurie, precum şi sub alte forme specifice, cu avizul şi în coordonarea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap. Concluzia este că aceste centre de îngrijire şi asistenţă s-au transformat din instituţii de interes public, în instituţii publice în cadrul autorităţii publice locale. Faptele de corupţie ale conducătorilor lor sunt de competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie. Cu titlu de exemplu, mai amintim: Hotărârea Guvernului nr. 1.307/2002 privind funcţionarea Centrului Naţional pentru Programul de Formare Profesională "Leonardo da Vinci” în faza a II-a a Programului comunitar "Leonardo da Vinci”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 3 decembrie 2002, se modifică şi se completează prin Hotărârea nr. 1164 din 23 iulie 2004 privind modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează funcţionarea unor agenţii din subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării care participă la programele comunitare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 30 iulie 2004, astfel încât, Centrul Naţional pentru Programul de Formare Profesională "Leonardo da Vinci” este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, autoritate publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Hotărârea Guvernului nr. 1.328/2002 privind funcţionarea Agenţiei Naţionale "Socrates” în faza a doua a programului comunitar "Socrates”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 4 decembrie 2002, se modifică şi se completează prin aceeaşi hotărâre, astfel încât, Agenţia Naţională "Socrates” este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, autoritate publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Prin Hotărârea Guvernului nr. 308 din 11 martie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 19 martie 2004, funcţionează în subordinea Agenţiei Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor instituţii publice finanţate din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi din venituri proprii, cum ar fi: 1. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală; 2. Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar; 3. Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară; 4. direcţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, inclusiv laboratoarele veterinare de stat (ca unităţi cu personalitate juridică), şi 5. circumscripţiile veterinare zonale; 6. circumscripţiile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor; 7. posturile de inspecţie la frontieră (ca unităţi fără personalitate juridică). Prin Ordonanţa nr. 95 din 24 decembrie 2003 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2004, asistenţii familiali îşi desfăşoară activitatea în următoarele instituţii: a) agenţie; b) compartimente specializate din cadrul direcţiilor teritoriale pentru dialog, familie şi solidaritate socială; c) servicii publice de asistenţă socială; d) adăposturi; e) alte unităţi pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Unităţile prevăzute mai sus pot fi publice, private, în parteneriat public-privat. Un exemplu de instituţie locală publică şi totodată instituţie de interes public (?!), este casa de cultură, potrivit art. 11 alin. (1), respectiv alin. (2) din Legea nr. 292/2003, privind organizarea şi funcţionarea aşezămintelor culturale. Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale sunt doar directorii generali, directorii executivi, directorii executivi adjuncţi, directorii generali adjuncţi sau directorii adjuncţi şi echivalenţii acestora, indiferent de asimilările eventuale ale funcţiilor[17]. Sintagma persoane cu funcţii de conducere în cadrul autorităţilor publice include şi orice funcţie de conducere în cadrul entităţii respective, nu numai pe/fără a fi conducători ai autorităţilor sau instituţiilor, aşa cum ar fi şefii de compartimente, departamente, servicii, birou, de sector, de tură etc. Secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului, secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale sunt funcţii de conducere în sensul Ordonanţei de urgenţă nr. 43/2002, dar nu sunt întotdeauna conducători. Consilierii de stat, secretarii generali ai prefecturilor, secretarii generali ai judeţului şi ai municipiului Bucureşti, directorii generali din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale nu sunt conducători, în sensul Ordonanţei de urgenţă nr. 43/2002. Funcţiile de secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi comunei, director general adjunct, director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, şef serviciu sau de şef birou sunt funcţionari publici de conducere. Unii dintre ei sunt conducători în sensul Ordonanţei de urgenţă nr. 43/2002. Funcţionarii publici de conducere organizează, coordonează, îndrumă şi controlează activităţile administrative sub autoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unui demnitar. Activităţile desfăşurate de funcţionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele: a) punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative; b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora; c) elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor, precum şi a documentaţiei privind aplicarea şi executarea legilor, necesare pentru realizarea competenţei autorităţii sau instituţiei publice; d) consilierea, controlul şi auditul public intern; e) gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare; f) colectarea creanţelor bugetare; g) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi străinătate, în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; h) realizarea de activităţi în conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei publice[18]. Toţi aceşti funcţionari publici, indiferentă fiind denumirea funcţiei, sunt persoane care exercită atribuţii de control ale[19] autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de denumirea funcţiei, în sensul Ordonanţei de urgenţă nr. 43/2002. În măsura în care directorii, directorii adjuncţi, directorii executivi şi directorii executivi adjuncţi sunt conducători ai instituţiilor publice locale, adică ai direcţiilor regionale vamale, funcţiile lor se încadrează în prevederile art. 13 al Ordonanţei de urgenţă nr. 43/2002. Cum funcţia de director general şi o funcţie de director general adjunct se înlocuiesc cu secretar de stat, respectiv subsecretar de stat, însemnă că aceştia răspund atât în calitatea lor de conducători ai instituţiilor publice centrale, cât şi în calitatea lor de secretari de stat ori subsecretari de stat sau de asimilaţi ai acestora. Contractul de management este acordul dintre o persoană juridică care desfăşoară o activitate economică, în calitate de proprietar, şi un manager căruia îi este încredinţată organizarea, gestionarea şi conducerea activităţii proprietarului, pe baza unor obiective şi criterii de performanţă cuantificabile, în schimbul unei plăţi[20]. Ca atare, managerul nu intră în categoria persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare. Ordonanţa actualizată nu menţionează în mod expres decât funcţiile de director general sau director[21] ca fiind persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv. Managerii nu deţin funcţii în sensul dreptului administrativ, ci exercită atribuţii civile de conducere, pe bază de contract civil. Referitor la vameşi, observăm voinţa legiuitorului de limitare a competenţei Parchetului Naţional Anticorupţie. Personalul vamal, în sens larg, are calitatea de funcţionar public cu statut special şi cuprinde persoanele numite în funcţiile publice generale şi specifice de conducere şi de execuţie din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor[22]. Potrivit Ordonanţei de urgenţă nr. 10 din 18 martie 2004 privind Statutul personalului vamal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 23 martie 2004, funcţiile publice specifice de execuţie ale personalului vamal din structura birourilor vamale de frontieră şi de interior sunt doar: a) funcţii publice de execuţie din clasa I: inspector vamal; b) funcţii publice de execuţie din clasa a II-a: agent vamal; c) funcţii publice de execuţie din clasa a III-a: controlor vamal, la care se pot adăuga funcţiile publice specifice de conducere în birourile vamale de frontieră şi de interior şi care sunt: a) şef birou vamal; b) şef adjunct birou vamal; c) şef de tură. Apreciem că sunt excluse competenţei Parchetului Naţional Anticorupţie funcţiile publice de execuţie ale personalului vamal din structura aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor şi direcţiile regionale vamale din subordine, şi care sunt: a) funcţii publice de execuţie din clasa I: consilier, inspector, consilier juridic, auditor; b) funcţii publice de execuţie din clasa a II-a: referent de specialitate; c) funcţii publice de execuţie din clasa a III-a: referent. Sunt de asemenea excluse funcţiile publice generale de conducere din aparatul central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, şi anume cele de: a) director; b) director adjunct; c) şef serviciu; d) şef birou, respectiv funcţiile publice generale de conducere din direcţiile regionale vamale: a) director executiv; b) director executiv adjunct; c) şef serviciu; d) şef birou (alţii decât şefii de birouri vamale), întrucât toţi aceştia nu sunt vameşi. Sunt de competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie şi persoanele care exercită atribuţii de control ale Autorităţii Naţionale a Vămilor. Vechea formulare privea orice persoană care era încadrată într-o funcţie de control în cadrul autorităţilor publice centrale şi locale. În măsura în care persoanele cu funcţii de conducere ale Autorităţii Naţionale a Vămilor exercită în mod efectiv atribuţii de control ale Autorităţii Naţionale a Vămilor (indiferent dacă sunt şefi de servicii sau de birou din direcţii) ele intră în sfera de competenţă a Parchetului Naţional Anticorupţie. În concluzie, nu mai sunt de competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie: - secretarii comunelor, oraşelor şi subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiului, - consilierii judeţeni şi locali, - membrii consiliilor de administraţie, - lichidatorii judiciari, - personalul vamal (alţii decât vameşii), - executorii judecătoreşti, - executorii Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, - alte persoane cu funcţii de conducere decât conducătorii. Consecinţa modificărilor este extinderea competenţei asupra unor persoane ce nu erau pomenite anterior (toţi conducătorii instituţiilor publice centrale sau locale), şi nu limitarea acesteia. Socotim că rămân în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie: - subprefecţii rămân în competenţa Parchetul Naţional Anticorupţie în calitate de conducători ai autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale (Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului), - vicepreşedinţii consiliilor judeţene, - viceprimarii municipiului Bucureşti, - viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti, - viceprimarii municipiilor, oraşelor şi comunelor, - primarii comunelor, în calitate de conducători ai unei autorităţi publice locale, - orice persoane care exercită atribuţii de control asupra autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale (cum ar fi agenţii de poliţie operativi - cu atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor[23], alţii decât agenţii administrativi, de specialitate – de logistică, informatică etc.); - ofiţerii, în care sunt incluşi şi generalii. - şi "vameşii”. Impactul modificărilor este greu de imaginat în acest stadiu, dar legea pentru aprobarea O.G. nr. 24/2004 va relansa discuţiile[24]. [1]Articolul 13 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004. Articolul 13 alin. (1) lit. b) avea următorul cuprins: "...dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale sau de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către deputaţi, senatori, membrii Guvernului, secretari de stat şi asimilaţii acestora, judecătorii Curţii Supreme de Justiţie, ai Curţii Constituţionale, preşedintele Consiliului Legislativ, Avocatul Poporului, consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, consilierii de stat ai primului-ministru, membrii, judecătorii, procurorii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi, guvernatorul şi viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, preşedintele Consiliului Concurenţei, ceilalţi magistraţi, ofiţeri superiori, amirali, generali, mareşali, chestori, chestori principali, chestori şefi adjuncţi şi chestori şefi, subcomisari, comisari şi comisari şefi, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti, primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti şi primarii şi viceprimarii municipiilor reşedinţe de judeţ, prefecţi, subprefecţi, persoane cu funcţii de conducere şi control în cadrul autorităţilor publice centrale, notarii publici, comisarul general al Gărzii Financiare şi comisarii şefi ai Gărzii Financiare judeţene, membrii consiliilor de administraţie şi persoanele care deţin funcţii de conducere de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare, precum şi persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr. 78/2000. (2) Sunt de competenţa serviciilor teritoriale ale Parchetului Naţional Anticorupţie, care funcţionează la nivelul parchetelor de pe lângă curţile de apel, infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, săvârşite în una din următoarele condiţii: a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro, dar nu mai mare decât echivalentul în lei a 100.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 3.000 euro, dar nu mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro; b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale sau de valoarea sumei ori a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către lichidatori judiciari, comisari ai Gărzii Financiare, subinspectori, inspectori, inspectori principali, agenţi de poliţie, indiferent de gradul profesional, personal vamal, judecătorii, procurorii şi controlorii financiari ai camerelor judeţene de conturi, executorii judecătoreşti, consilierii judeţeni şi locali, primarii şi viceprimarii oraşelor alţii decât cei prevăzuţi la alin. (1) lit. b), persoane cu funcţii de conducere şi control în cadrul autorităţilor publice locale. (3) Procurorii specializaţi din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2). (4) Urmărirea penală în cauzele privind infracţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) săvârşite de militari se efectuează de procurori militari din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie. (5) Sunt de competenţa parchetelor de pe lângă instanţe, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 care nu sunt date, potrivit alin. (1) şi (2), în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie.” O critică ce s-ar putea aduce redactării constă în necoordonarea articulării numărului termenilor. [2] Potrivit art. 72 din Constituţia revizuită, deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri. Dilema este rezolvată la Gh. Vizitiu, Competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie în efectuarea urmăririi penale faţă de deputaţi şi senator, în P.N.A., "Buletin documentar” nr. 3/2004, p. 29 sqq. [3]Amintim Ordonanţa de urgenţă nr. 117 din 24 octombrie 2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 27 octombrie 2003, potrivit căreia până la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti ordinare. Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă la instanţele Curţii de Conturi se preiau de instanţele judecătoreşti astfel: a) dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicţionale de pe lângă camerele de conturi se preiau de tribunale, urmând să fie soluţionate de secţiile sau, după caz, de completele de contencios administrativ; b) dosarele aflate pe rolul Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi se preiau de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ; c) dosarele aflate pe rolul Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi se preiau de Curtea Supremă de Justiţie - Secţia contencios administrativ. Transmiterea dosarelor la instanţele prevăzute la alin. (1) se face în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. În termen de 90 de zile de la aceeaşi dată se vor înainta aceloraşi instanţe judecătoreşti şi dosarele arhivate la instanţele Curţii de Conturi. Potrivit art. 8, procurorii financiari vor fi preluaţi de Ministerul Public, ca urmare a reorganizării Curţii de Conturi prin legea sa organică, potrivit procedurii prevăzute la art. 5. Până la intrarea în vigoare a legii de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, procurorii financiari vor continua să funcţioneze în cadrul acesteia şi să exercite atribuţiile prevăzute de Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. [4] Aici şi prim-viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, care este şi el tot un viceguvernator. [5] Judecătorul sindic este un judecător. Cf. Chambre Criminelle de la Cour de cassation, hotărârea din 23 ianuarie 1973, în "Bulletin des arrets de la Cour de cassation” nr. 29; "Revue de science criminelle de droit penal compare” 684, cu Observations Vitu, apud Wilfrid Jeandidier, Droit penal des affaires, 5e edition, 2003, p. 34 sqq. [6]Şi vicepreşedinţii, drept conducători ai autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale. [7]Şi viceprimarii, drept conducători ai autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale. [8]Şi viceprimarii, drept conducători ai autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale. [9]Subprefecţi, drept conducători ai autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale. [10]Şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei. [11]Nedefinit "ale”. Atribuţiile de control ale acestora, în cadrul acestora, este un sens, şi atribuţiile de control asupra acestora, din afara acestora, un altul. [12]Nu din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale. [13] În sus, se înţelege. [14]Fără lichidatorii judiciari, personalul vamal, executorii judecătoreşti şi executorii Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului. [15]Ordonanţa de urgenţă nr. 11 din 23 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 25 martie 2004. [16]Prin reglementarea dată art.145 C. pen., legiuitorul nu şi-a propus să explice noţiunea de proprietate publică, ci înţelesul termenului public, raportat nu numai la noţiunea de proprietate, ci şi la "tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, ... serviciile de interes public, ...” (a spus Curtea Constituţională, prin decizia nr. 178/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999). Curtea Constituţională însăşi a făcut referire la sensul dat în dreptul administrativ, şi nu în cel penal, enumerând în mod distinct instituţiile, unele publice, iar altele, separat, ca fiind cele de interes public. Doar sensul penal ar fi comun (de exemplu la sancţionarea unor infracţiuni contra patrimoniului). Art. 13 oferă însă o enumerare exactă din punct de vedere strict administrativ al instituţiilor, şi nu penal. Rămâne ca jurisprudenţa să se cantoneze într-o interpretare sau în alta. [17]Repetarea redacţională redundantă nu trebuie să deruteze. Prin conducători ai autorităţilor publice se înţeleg, bineînţeles, şi miniştrii, secretarii de stat, primarii, viceprimarii. Sub acest aspect, vechea redactare era mult mai utilă. [18] Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004. [19] Într-o interpretare, vechea formulă "în cadrul” nu poate fi asimilată celei de "ale”, întrucât autorităţile sau instituţiile vor fi controlate, nefiind vorba de controlul propriu al activităţii din interiorul acestora. [20]Legea contractului de management nr. 66/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 13 octombrie 1993, modificată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 39 din 10 iulie 1997 privind modificarea şi completarea Legii contractului de management nr. 66/1993 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 iulie 1997, şi prin Legea nr. 217 din 17 noiembrie 1998 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/1997 privind modificarea şi completarea Legii contractului de management nr. 66/1993 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 noiembrie 1998. [21]Art. 140 din Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 29 ianuarie 1998 în temeiul art. X din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 27 iunie 1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 195 din 17 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 28 noiembrie 1997, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 31/1990 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 - 127 din 17 noiembrie 1990, şi a mai fost modificată prin: Legea nr. 41 din 1 iunie 1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 iunie 1991; Legea nr. 44 din 4 iulie 1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 11 iulie 1991; Legea nr. 80 din 23 decembrie 1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 23 decembrie 1991, şi prin Legea nr. 78 din 20 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992. [22]Legea nr. 243 din 9 iunie 2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004. [23]Ordonanţa nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001 dispune că pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale. Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului. Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002 stabileşte categoriile de poliţişti, pe corpuri şi grade profesionale, şi anume Corpul ofiţerilor de poliţie şi Corpul agenţilor de poliţie. Aceştia din urmă sunt: a) agent-şef principal de poliţie; b) agent-şef de poliţie; c) agent-şef adjunct de poliţie; d) agent principal de poliţie; e) agent de poliţie. Poliţia Română are, printre altele, ca atribuţii principale: - constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale, potrivit legii; - exercită controlul, potrivit legii, asupra deţinerii, portului şi folosirii armelor şi muniţiilor, a materialelor explozive, asupra modului în care se efectuează operaţiunile cu arme, muniţii şi materii explozive, precum şi asupra funcţionării atelierelor de reparat arme şi asupra poligoanelor de tir; - exercită controlul asupra respectării regimului materialelor radioactive şi nucleare, substanţelor toxice şi stupefiante, precum şi asupra altor obiecte şi materii supuse autorizării, potrivit legii; - supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, în afara cazurilor exceptate prin lege, şi colaborează cu alte autorităţi publice, instituţii, asociaţii şi organizaţii neguvernamentale, pentru îmbunătăţirea organizării şi sistematizării circulaţiei, asigurarea stării tehnice a autovehiculelor, perfecţionarea pregătirii conducătorilor auto şi luarea unor măsuri de educaţie rutieră a participanţilor la trafic; - desfăşoară activităţi specifice de poliţie în domeniul transporturilor feroviare, navale şi aeriene; - exercită controlul asupra legalităţii stabilirii domiciliului sau reşedinţei cetăţenilor români şi străini aflaţi pe teritoriul ţării, în condiţiile legii (Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 9 mai 2002). [24]A se vedea şi Curtea Constituţională, dec. nr. 515/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1195 din 14 decembrie 2004. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu