Copyro are o nouă directoare generală: Rodica Guiu

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Copyro are o nouă directoare generală: Rodica Guiu

Avertisment (fără folos) al scriitoarei Riri Sylvia Manor

Autor: Riri Sylvia MANOR 

UPDATE (vineri, 15 iulie, ora 23.00) Rodica Guiu este noua directoare generală la Copyro, în urma alegerilor desfăşurate vineri, 15 iulie, în cadrul Adunării Generale Extraordinare, înlocuind-o din funcţie pe Nicoleta Cofcinski. Rodica Guiu a fost propusă de actualul presedinte Copyro, Eugen Uricaru. Pînă la alegerea în noua funcţie, Rodica Guiu a fost consilier juridic la Copyro. În şedinta de vineri, Rodica Guiu a fost singura candidată admisă în concurs, după ce candidatura Cristinei Poterăşoiu – director executiv al Asociaţiei Editorilor din România – a fost invalidată, pe motiv că nu a semnat olograf „scrisoarea de intenţie“ şi „CV“-ul. Cristina Poterăşoiu a fost propusă şi susţinută de Dan Mircea Cipariu, care, în urma respingerii candidaturii Cristinei Poterăşoiu, şi-a anunţat demisia din Comisia de Lectură a Copyro şi din Copyro.

Prin invalidarea candidaturii Cristinei Poterăşoiu s-a ajuns în situaţia unui candidat unic, Rodica Guiu, care a fost susţinută de preşedintele Uricaru, evitîndu-se, astfel, un vot secret la care să participe doi candidaţi.     

Textul de mai jos, al scriitoarei şi traducătoarei Riri Sylvia Manor, a fost trimis redacţiei revistei Observator cultural înainte de desfăşurarea alegerilor. 

 

Nu-i lăsaţi singuri pe obişnuiţii Casei Copyro, în ziua de 14 iulie!

 Săptămîna aceasta, pe 14 iulie, are loc adunarea generală Copyro, care va alege o nouă conducere. Actuala conducere a fost suspendată de către ORDA, pe motiv că au depăşit plafonul legal de 15% din încasări, care poate rămîne la dispoziţia Copyro. Revista noastră a publicat recent un interviu cu Robert Bucur, director general ORDA, cu titlul: „Copyro n-a dorit să intre în legalitate“, publicat în Observator cultural, din 9 iunie 2011. Supunem atenţiei cititorilor noştri un mesaj primit de la scriitoarea şi traducătoarea Riri Sylvia Manor.

 

 

Trei lucruri par extrem de greu de explicat actualei conduceri Copyro: dragostea şi admiraţia faţă de literatura română, dezinteresul material şi naivitatea. Personal – grav atinsă de aceste trei vicii –, am molipsit-o cu entuziasmul meu pe Ella Blass, născută şi crescută în Israel. Timp de doi ani, în fiecare clipă liberă, munceam împreună la traducerea în ebraică a lui Fram, ursul polar de Cezar Petrescu. Am făcut-o benevol, voiam cartea în mîinile copiilor israelieni. Am reuşit, la terminarea traducerii, să convingem o mare editură israeliană să accepte publicarea cărţii, deşi există criză şi deşi e vorba despre o carte care poate fi vîndută numai la o populaţie limitată, copii în jurul vîrstei de 10 ani.

În naivitatea mea, am crezut că nimic nu îi va putea încînta mai mult pe directorii de la Copyro decît faptul că vor contribui la promovarea culturii române şi că vor veni în întîmpinarea editurii, înţelegînd că e vorba despre o carte pentru copii, iar autorul este astăzi, din păcate, complet necunoscut în străinătate.

Arta chinuirii editorilor

Îmi veţi ierta naivitatea, nu ştiam nimic despre arta chinuirii editorilor la Copyro. Am întrebat la Bruxelles: în Uniunea Europeană, se acordă dreptul de copyright pentru o perioadă de cinci pînă la zece ani. Doamna Nicoleta Cofcinski, directoarea (suspendată) de la Copyro, dorea ca, după un an, să se reia discuţia contractuală, adică, în caz de reuşită, să se ceară condiţii financiare suplimentare de la editorul care a investit în redactarea, tipărirea şi difuzarea cărţii. În plus, am aflat de la editori importanţi şi serioşi că, pentru acordarea copyrightului, în cazul scriitorilor pentru cititorii adulţi, faimoşi astăzi în lume, se cer, la început, 700-1.000 de euro, iar pentru Fram, ursul polar, doamna Nicoleta Cofcinski a cerut 3.000 de euro! De aceea, după aproape un an de chin, editorul a decis să renunţe la tipărirea cărţii, spunîndu-mi că nu a întîlnit, în toată lumea, un caz similar Societăţii de Gestiune Colectivă Copyro. Au trecut mai bine de doi ani de la terminarea traducerii şi cartea e paralizată în Israel.

După ce am publicat în Observator cultural informaţii despre faptul că Fram, ursul polar a fost îngheţat la Copyro, am avut surpriza să primesc un e-mail de la doamna Nicoleta Cofcinski însăşi, în care îmi propunea să ne plătească traducerea (menţionez că nicăieri, în nici o negociere, nu am cerut vreodată bani pentru traducere, dar se vede că acest cuvînt, „benevol“, a cam pus-o pe gînduri şi a speriat-o, fiind un lucru de neînţeles pentru dînsa). În tot cazul, în afară de plata traducerii, doamna Nicoleta Cofcinski se oferea să tipărească în ebraică, în România, cartea, pe socoteala Copyro!!! 1.000 de exemplare! Adică traducerea în ebraică, în România, înseamnă fără redactare profesională de către experţii unei edituri serioase, fără corectura greşelilor de tipar de către oameni care ştiu să citească în ebraică şi fără a intra pe uşa din faţă în Israel, în aşa fel încît volumul să se găsească la loc vizibil în vitrinele librăriilor şi să se poată publica recenzii în ziare şi în reviste. Doamna Cofcinski scria că vor trimite 300 de exemplare la biblioteci, în România – gest inutil: îl vor citi de acum încolo copiii români pe Fram, în limba ebraică?! –, şi că se vor trimite exemplare şi la Teatrul Idish – unde se cunoaşte numai limba idiş, care nu are nici o legătură cu ebraica. Restul de 700 de exemplare – mă informa doamna Cofcinski – mi le va trimite mie în Israel, adică să pîndesc la colţuri de stradă şi, ori de cîte ori se apropie un copil, să-l întreb: „Vrei un Fram?“. Iar el să-mi răspundă: „Ce e aia?“.

„Ce putem face?“

Cred că nici în teatrul absurd al lui Ionescu nu există o situaţie similară! Dacă nu ar fi comic, ar fi trist, şi acceptarea condiţiilor doamei Cofcinski ar fi însemnat un act complet lipsit de onoare faţă de cel care a fost Cezar Petrescu. Ne punem întrebarea: de ce Copyro a vrut să risipească banii pe un proiect absurd – să fi fost, poate, un aranjament fiscal avantajos? – şi să nu primească procente din vînzarea cărţii în Israel?

În cei doi ani trecuţi, am discutat cu foarte mulţi scriitori, editori, directori editoriali, oameni de litere, care se vaită şi povestesc cîte ocazii s-au pierdut în promovarea literaturii române peste hotare, din cauza tratativelor chinuitoare, a condiţiilor exagerate sau a proceselor în litigiu. Editurile sînt descurajate şi, de multe ori, renunţă – mi s-a spus – pe ideea păguboasă, care îndeamnă la resemnare: „Ce putem face?“. S-a ajuns şi la situaţii în care, deşi există, de exemplu, o traducere foarte bună a unei capodopere universale în limba română, traducătoarea a decedat şi se cere, astfel,  acordul Copyro, care pune preţuri exagerate, încît este mai ieftin să se facă o nouă traducere.

Dicţionarul scriitorilor francezi nu poate apărea

Un alt exemplu: la Editura Polirom, o lucrare extrem de importantă, Dicţionarul scriitorilor francezi, un volum colectiv cu 28 de autori – majoritatea actuali şi foşti membri ai Catedrei de Limba şi Literatura Franceză de la Universitatea din Bucureşti, precum şi două cadre didactice de la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi – aşteaptă, din 2007, să fie publicată. Este prima lucrare de acest gen redactată în România (1.631 de pagini), cuprinzînd articole despre 698 de scriitori francezi. Volumul este pregătit sub coordonarea prof. univ. dr. Angela Ion. Editura Polirom nu a primit acordul Copyro, în litigiu fiind problema sumelor pe care editura trebuie să le ofere ca drepturi de autor pentru persoanele decedate între timp, colaboratoare la volum. Colectivul a decis să rescrie majoritatea textelor, cu excepţia a 22 de articole care nu pot fi înlocuite. Sînt 22 de articole redactate şi publicate de profesorul Alexandru Dumitriu-Pauşeşti, care, prin valoarea lor şi prin interpretarea dată operei unora dintre marii scriitori francezi (aparţinînd, în special, perioadei cuprinse între sfîrşitul secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea), pot oricînd să îşi găsească locul într-o lucrare cum este actualul Dicţionar. Aceste texte (reprezentînd circa 69 de pagini, deci 4,2% din corpus) constituie, de cîţiva ani, motivul pentru careDicţionarul nu poate fi tipărit. Numeroasele oferte făcute de Polirom au fost respinse de Copyro şi, în acest fel, de patru ani, munca a 27 de persoane este aruncată, practic, la coş.

 

Foarte mulţi se vaită de situaţie, dar mie mi se pare că se vaită platonic. „Nu se poate face nimic!“, spuneau persoanele cu care am vorbit. Personal, îmi vine să spun că numai cu moartea nu se poate face nimic. Cu viii şi cu viile se mai poate face cîte ceva! De exemplu, legea spune că lucrurile se decid prin votul scriitorilor membri Copyro, la adunarea anuală a acestei instituţii. Decizia nu este numai a scriitorilor care primesc lefuri din partea Copyro. În privinţa sumelor păstrate şi utilizate de către Copyro, după lege, trebuie să se oprească numai 15% dintre încasări. Inspecţia făcută de ORDA la Copyro a dezvăluit o altă realitate, aşa cum a declarat public – revistei Observator cultural, dar şi altor publicaţii – directorul ORDA, Robert Bucur. Peste 60% dintre banii încasaţi de Copyro s-au păstrat la Societatea de Gestiune Colectivă. Aşa încît, la adunarea generală din 14 iulie, e foarte important să existe o participare vie şi activă a scriitorilor membri în Copyro, dar care nu fac parte dintre privilegiaţi, să fie prezenţi cei cărora le pasă de promovarea calitativă şi cantitativă a literaturii române şi de o morală ceva mai neproletară, în felul ei.

În tot cazul, o societate de scriitori în care predomină valorile financiare dă de gîndit. Naivitate din partea mea? Dar şi speranţa de schimbare în bine…

Notă: După suspendarea actualei conduceri Copyro de către ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor), la Copyro are loc, săptămîna aceasta, adunarea generală, care va decide noua conducere. Adunarea Generală Extraordinară a fost convocată pentru data de 14 iulie 2011, ora 11.30, la Sala Millenium din cadrul Centrului de Conferinţe al S.C. Complex Hotelier Modern S.R.L. din Bucureşti, bulevardul Carol I, nr. 34-36, sector 2 (fostul Hotel Modern). În situaţia în care nu se realizează cvorumul necesar, conform statutului, Adunarea Generală Extraordinară se reconvoacă pentru data de 15 iulie 2011, ora 11.30, la aceeaşi adresă.