Un moment istoric: Formarea Comisiei de studiere a comunismului din Republica Moldova

Un moment istoric: Formarea Comisiei de studiere a comunismului din Republica Moldova
15/01/2010
Comunicatul privind infiintarea Comisiei de studiere si apreciere a dictaturii comuniste din Republica Moldova este, neindoios, um moment istoric. Gestul presedintelui interimar Mihai Ghimpu probeaza viziune, moralitate si vointa politica.  Condamnarea oficiala a dictaturii comuniste ca ilegitima si criminala a devenit astfel inevitabila.  In Republica Moldova, iata, anticomunismul nu este o iluzie.  Cum nu este nici in Romania ori in alte state in care s-a aplicat reteta bolsevica a distrugerii libertatilor umane.
Prabusirea URSS ar fi trebuit sa duca la asemenea anlize in care, fiind vorba de crime impotriva umanitatii, dimensiunea  investigatiei factuale nu poate fi separata de aceea a judecatii normative.  Nu s-a intamplat astfel din ratiuni ce merita examinate atent.
Iata insa ca, in urma miscarii anticomuniste din primavara anului 2009, in fapt o revolta cu efecte revolutionare la nivelul sistemului politic, s-a ajuns la formarea unei Comisii insarcinta cu analiza institutiilor, metodelor, instrumentelor care au facut posibile crimele totalitare, asasinatele in masa, deportarile, desnationalizarea romanilor, samavolniciile din perioada sovietica.  Comisia este compusa din respectati oameni de stiinta, personalitati intelectuale recunoscute. Presedintele Comisiei este istoricul Gheorghe Cojocaru. Unul dintre cei doi vicepresedinti ai Comisiei (alaturi de Sergiu Musteata) este istoricul Igor Casu, autorul capitolului despre represiunile comuniste din Moldova ocupata de URSS din Raportul Final al Comisiei Prezidentiale numita de presedintele Traian Basescu. 
In calitatea mea de presedinte al Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania ii asigur pe colegii din Republica Moldova de deplina solidaritate din partea celor care au lucrat si lucreaza in aceeasi directie in Romania.  Salvarea memoriei, recunoasterea momentelor traumatice, identificarea faptuitorilor, onorarea victimelor fac parte din datoria de constiinta pe care, daca o ignoram, ne pierdem in marasmul unei taceri injositoare.
http://unimedia.md/?mod=news&id=15902