Istoria statului roman modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele lui: banul occidental şi naţionalismul român

Istoria statului roman modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele lui: banul occidental şi naţionalismul român

(fragment din “Manifestul Revoluţiei Naţionale”, Sighişoara, 1935)

Banul occidental şi-a descoperit aici, la gurile Dunării, interese mari şi precise: interese politice: să împiedice înaintarea Rusiei către Constantinopol; interese comerciale: să cumpere produse agrare ieftine şi sa vândă produse industriale scumpe, câştigând de la particulari numai diferenţa de preţ, iar de la stat (furnituri) ceva în plus; interese economice: să exploateze direct – prin personal superior străin fie slugi indigene – imensele bogăţii ale solului și subsolului acestei ţări; interese financiare: să încaseze dobânzile piperate cuvenite, împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti private, care aveau nevoie de-un prim ajutor ca s-o ia din loc (instalări, inventar, aparat) – odată pentru România Mică, altă dată pentru România Mare – cât şi de-o serie de ajutoare impuse de evenimentele grave pentru destinul ţării: războiul din 1877 (Independenţa), campania din 1913 (o demonstraţie de forţă necesară), războiul din 1916 (Întregirea).

Naţionaliştii români din secolul al XIX-lea nu sunt altceva decât prima încercare a poporului român maturizat de a ieşi în lumina istoriei. În ei vorbea şi lucra energia şi tenacitatea unui neam al cărui act de naştere e columna lui Traian, despre a cărui copilărie prodigioasă – o mie de ani – nu ştim nimic şi a cărui vajnică adolescenţă ne-o povestesc cronicarii.

Utilizând cu măiestrie interesele banului occidental în părţile noastre, dar mai cu seamă asigurându-i câştiguri coloniale şi satisfăcându-i dorinţe privind însăşi forma de stat, regimul politic şi acordarea calităţii de Român – lucruri inacceptabile pentru un stat cu adevărat suveran – şi chemând în fruntea ţării o dinastie în stare să ne reprezinte, prin strălucitele ei legături, în diplomaţia europeană (noi fiind la vremea aceea neam prea prost că să ne reprezentăm singuri) şi să ne organizeze în interior datorită incomparabilei pregătiri dobândite în sânul unei familii regale specializate în construcţii şi diriguiri statale, naţionaliştii români din secolul al XIX-lea au întemeiat şi au pus pe drum statul român actual, care e în zilele noastre obiectul de aprigă dispută al ursitoarelor lui: al cui e?

Un tânăr inginer român şomează în cafeneaua târgului natal cu diploma de la Charlottenburg în buzunar. Întâlneşte un ovrei, fost coleg de liceu, tot inginer, dar nu şomer, căruia povesteşte din vorbă în vorbă de durerea lui, ca să audă imediat exclamaţiile ovreiului scandalizat de atâta lipsă de informaţie asupra bursei internaţionale a muncii: „De ce nu te duci, dragă, în Palestina? Acolo e de lucru acum!”

Un căpitan de artilerie cumpără nişte nutreţ pentru cai şi îl încarcă în furgoane. Rămânându-i un rest – cam o căruţă ţărănească – vrea să angajeze un sătean, să i-1 ducă: „Nu merg, domnule căpitan, zău, nu merg, că… mi-am făcut suma “.

Într-un stat care politiceşte e vasal şi-şi varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internaţională şi economiceşte o colonie, care îşi trimite – prin decalaj, concesii, dobânzi – peste graniţe prinosul brazdei şi prisosul muncii, ar fi o nebunie se munceşti mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogăţiile ţării şi nu garantează munca naţiunii. Nu, pentru ca nu e statul naţional al Romanilor ci statul sucursala la gurile Dunării al burgheziei apusene. Creat cu ajutorul ei, pentru interesul ei, sub sugestiile ei imperative şi după modelul furnizat de ea – statul acesta nu ne apără pe noi de străini, ci pe străini de noi: siguranţa transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcţionarilor lor. Ca-n colonii. De aceea nu e tragere de inimă în ţara românească. De ce să ari, să gândeşti, să alergi – în plus? Pentru tine? Pentru ce? Lumina va fi tot opaiţ, drumul tot cărare, case tot bordei. Pentru că, cu banii câştigaţi la noi, finanţa internatională cladeşte vile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci şi ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieţii naţionale întrate în fundac, cu doine melancolice şi chiolhanuri abrutizante. Aici e sursa adevărată a îndolenţei româneşti: în exploatare. Să nu ne înşele palatalele bucureştene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înşele vilele din noile cartiere ale Capitalei: sunt ale vechililor. Să nu ne înşele o reţea telefonică, o linie ferată, o şosea nouă: nu le fac pentru noi şi unde ne trebuie nouă, ci pentru ei şi unde le trebuie lor. Să nu ne înşele forfota comercială, economică, financieră, politică: nu noi ne zbatem, ei – ca se ne sugă mai bine. Naţiunea română stă deoparte: deoparte de viaţa economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesneşte spolierea. Naţiunea e în rezistenţă pasivă. De aceea se vorbeşte în România numai cu jumătate de gură şi nici o treabă nu e întreagă. De aceea ţara asta mare şi bogată face impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie. De aceea suntem ţara lui , da-da, bine-bine, lasă-lasă”.

Una dintre ursitoare – naţionalismul român – a fost înşelată: în loc de stat propriu s-a trezit cu tejghea străină. Acest contuar al burgheziei apusene şi al vechililor ei trebuie dărâmat fără zăbavă şi în locul pe care l-a uzurpat cu silnicie şi minciună trebuie să se înalţe adevăratul stat al Românilor, un stat naţional în care să se poată munci cu dragoste şi elan, un stat al Românilor în România Mare. Ştim că munca aceasta nu va fi uşoară, şi nici lipsită de primejdii. Pentru că unii dintre Români au întrat slugi la tejgheaua străinilor. Aceşti nemernici paznici politici ai contuarului trebuiesc demascaţi şi naţiunea dezlănţuită. Aceasta e dubla datorie a acestui manifest al revoluţiei nationale. Ştim că ne aşteapta o existenţă precară şi poate pe mulţi dintre noi o moarte violentă. Ştim că întrăm în toiul unei lupte care va scutura ţara ca o vijelie, dar pentru cei care au un crez nu există nici târguială, nici rezervă. Vom îndura toate mizeriile şi ne vom bate în toate luptele, dar nu vom ceda.

Această înregistrare a fost postată pe martie 3, 2009 la 10:45 pm şi este pusă în categoria Nationalism, Revolutia Conservatoare . Poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0 You can leave a response, or trackback from your own site.

13 Răspunsuri la “Istoria statului roman modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele lui: banul occidental şi naţionalismul român”

1.
Zob Gheorghe Spune:
martie 5, 2009 la 10:45 pm

Ce oameni serioşi au fost atunci: Ce muhaiele sunt acum…
Răspunde
2.
militant Spune:
martie 5, 2009 la 10:47 pm

Adevarat…
Răspunde
3.
atol Spune:
martie 6, 2009 la 11:41 pm

Acest manifest ca si toate ideile manifestului sunt niste idiotenii. Ce mizerii trebuie sa induram? In ce lupte ne vom bate? Ce nu vom ceda? In lumea in care traim fiecare isi apara interesele. Natiunile care nu au elite capabile vor pierde. Nu occidentul este de vina ca nu suntem capabili de a crea “dezvoltare” ci noi. Nu contactul cu Occidentul este periculos ci izolarea fata de el . Spuneti un lucru, un fapt, ceva din modul de viata al romanilor, o idee creata de romani pentru care nu trebuie sa ne integram in UE. Se spune in manifest ca natiunea este in rezistenta pasiva. Rezistenta fata de ce ? Fata de ideea de munca eficienta timp de 8 ore? De ideea de organizare eficienta a muncii, a spiritului capitalist? A ideii de a nu da bacsis? Oare in Corea de Sud, in Sigapore, in Japonia distrusa de razboi, natiunile au fost in rezistenta pasiva fata de Occident? Au indurat mizerii si s-au batut in toate luptele? Oare nu a incercat nimeni sa le transforme in piete de desfacere, doar eveau populatii mai mari decat ale Romanie? Toate tanguirile noastre arata o incapacitate de adaptare a modului de gandire romanesc la singura cale de dezvoltare care a avut succes, in ciuda tuturor crizelor: modelu occidental.
Răspunde
4.
militant Spune:
martie 6, 2009 la 11:57 pm

1. Statele asiatice au devenit “dragoni asiatici” anume pentru ca nu au adoptat modelul occidental, ci au urmat propria cale. A se vedea de ex. politica sociala care porneste de la traditiile locale.
2. “Modelul occidental” este o fictiune. Capitalul primar a fost acumulat datorita exploatarii coloniilor si razboaielor. Ar fi o prostie sa spui ca am putea avea aceeasi performanta doar prin “adoptarea anumitor modele”. Nu exista modele “eficiente”, exista doar capacitatea interioara, o energie interioara care permite unei natiuni sa faca un salt.
Răspunde
5.
atol Spune:
martie 7, 2009 la 1:39 am

1. Dragonii asiatici au preluat modul economic si cultural capitalist occidental. Au preluat modul de a se imbraca occidental. Oamenii din aceste tari au acelesi idealuri de viata, asculta aceiasi muzica, vor sa aiba acelesi lucruri, etc.. Au preluat ideea de castig printr-o activitate capitalista continua, rationala, spre un castig mereu reinoit: spre rentabilitate. Au dus organizarea muncii aproape la perfectiune. Au preluat ideea occidentala de calcul pe baza de bilant, al actelor individuale de intreprinzator exercitate asupra unei avutii cu valoare baneasca, astfel incat rezultatul final sa depaseasca valoarea estimata a mijloacelor materiale utilizate prin schimb pentru castig.(bibliografie- “Etica protestanta si spiritul capitalist”-autor Max Weber).
2. Este foarte adevarat ca Occidentul a profitat de popoarele supuse si de resursele din teritoriile, dar a putut sa o faca tocmai pentru ca era deja puternic si bogat prin propriile sale mijloace.” Calea dezvoltarii, fara sa fie unica, ramane destul de ingusta, nu cred ca este cazul sa reinventam roata”. La 1400 Occidentul nu era mai dezvoltat decat lumea islamica sau China. Cum de a ajuns sa domine lumea?
3. Occidentul a luat enorm de la altii. Occidentul era deschis, dornic sa invete si sa primeasca de la civilizatiile vecine superioare (Bizantul si Islamul). Tiparul a aparut in China si a ajuns in Europa prin intermediul arabilor. Doar in Europa a creat o revolutie culturala. Pana in sec. XIX in lumea islamica si in China s-au tiparit un numar infim de carti. Numerele au venit din India tot prin intermediul arabilor. Cine a “inventat’ stinta moderna? Matematica moderna? Este adevarat ca multe din ideile filozofiei grecesti antice au revenit in Europa tot pe filiera araba. Au influentat aceste teorii filozofice organizarea societatii arabe? Nu.
4. Ce este capacitatea interioara care permite unei natiuni sa faca un salt? Sa ne punem toti in pozitie de yoga , sa stam intr-un picior? Oare nu realizarea unui stat de drept in care sa fie respectate libertatile economice si cele civile este calea spre acest salt ?
5. Si inca ceva- Ce idei revolutionare privind conditia umana, dezvoltare economica si sociala care sa influenteze lumea au creat in ultimii 50 de ani( de cand au disparut imperiile coloniale) alte culturi decat cea occidentala?
Răspunde
6.
militant Spune:
martie 7, 2009 la 2:04 am

Nu vreau sa discutam in cadrul unor comentarii asa subiecte delicate si vaste cum ar fi cauzele ascensiunii occidentului. Dar totusi as vrea sa-mi raspunzi la cateva intrebari:
1. Cine profita cel mai mult de pe urma cresterii economice?
2. De ce odata cu cresterea economica creste numarul problemelor sociale si a problemelor psihice?
3. Aceasta pagina nu este una economica, dimpotriva chiar, ideea consta in depasirea determinismului economic. Nimeni nu poate nega ca o societate atee, dezradacinata, atomizata poate fi eficienta din punct de vedere economic. Totusi se uita ca economia trebuie sa serveasca omului, nu invers. In plus, economia nu este in drept sa detina monopol asupra vietii omului.
Care este elementul care transforma omul din individ in personalitate? Oare cresterea economica?
O fi placut luxul, dar cresterea economica inseamna construirea unei societati hedoniste si in cele din urma dezumanizarea omului.
Or, pentru noi problema centrala este OMUL, nu caile dezvoltarii economice.
Răspunde
7.
atol Spune:
martie 7, 2009 la 3:05 am

Winston Churchill spunea ca democratia occidentala nu este perfecta dar este cel mai bun model de organizare a societatii. Este modul de organizare a societatii care a asigurat un echlibru cat de cat optim intre puterea statului si libertatile individului civile si economice. Societatile occidentale sunt singurele care au reusit sa aduca nivelul de trai al populatiei la un nivel decent pentru majoritatea populatiei. In Romania unde avem o democratie originala situatia este cu totul alta.
Cand afirmi ca dezvoltarea economica inseamna construirea unei societati hedoniste mi se pare ca pui gresit problema. Este in natura umana de a vrea mai mult, de a sti mai multe despre lumea incojuratoare si pe cale de consecinta, ca sa folosim o formula din domeniul juridic, dorinta de a trai mai bine. Ce inseamna petru voi ca OMUL este problema centrala? Nu insemna un nivel de trai decent? Asigurarea sanatatii? Un loc de munca decent? Acces la invatatura? Astea nu se asigura prin crestere economica?
Fara dorinta hedonista a celor mai multi romani de a avea un calculator in casa dicutia noastra nu ar avea loc.
Exista si fenomene negative, dar intr-o societate democratica si deschisa aceste fenomene sunt constientizate si nu ascunse sub pres.
National-anarhismul mi se pare o miscare periculoasa pentru Romania. Ideea ca statul roman este o creatie artificiala a mai avut-o si cominternul in perioada interbelica. Ma voi documenta si voi reveni.
Răspunde
8.
militant Spune:
martie 7, 2009 la 3:23 am

Daca nu gresesc, Churchill se referea la “democratie”, nu la “democratie occidentala”, dar in esenta se referea la cea liberala.
Gresit, democratia liberala a oferit venituri, dar a lipsit omul de o libertate reala.
Trecand peste meditatii si discutii, putem pur si simplu analiza efectele “democratiei occidentale”. Eu personal nu gasesc nimic atragator. As folosi cuvintele lui Tudor Gheorghe: “scoate-ma din necuvinte, da-ma in totalitarism”
Răspunde
9.
bogdan Spune:
martie 13, 2009 la 9:29 pm

Este bine ca oamenii din statele asiatice asculta aceeasi muzica, poarta aceleasi haine si vor aceleasi lucruri ca cei din vest ? Eu nu cred. Nu cred ca uniformizarea spre binele economiei si rentabilitatii foloseste la ceva omului real. Omul real este cel care nu are nevoie sa mearga cu S-Klass la serviciu, care nu are nevoie sa schimbe mobila de 2 ori pe an si hainele o data la 3 luni. Fara aceste excese impuse mai mult sau mai putin direct nu cred ca s-ar fi oferit acest nivel de trai decent in Vest. Daca nu ar munci pe branci Indienii si Vietnamezii pentru a ne produce noua gadgeturile, hainele si orice altceva nu cred ca ar fi atat de stralucita economia occidentala. Eu il vad ca pe un sclavagism mascat ( dar doar putin mascat ). Daca oamenii ar iesi din egoism si s-ar gandi cine munceste de fapt pentru ca ei sa faca mii de euro stand la birou ( 8 ore, eficient, rational ) cred ca s-ar schimba multe. Din pacate asa ceva nu se va intampla niciodata.
As pune si eu aceeasi intrebare ca militant : de ce in toate tarile “dezvoltate” sunt atatia bolnavi psihici, depresivi si atata deruta ? Nu numai la ei ca si noi incepem sa ne adaptam la ( noua ) “normalitate”.
Nimeni nu zice ca organizarea rationala a muncii nu are beneficii, dar sa nu emitem idei demne de “sectele” de dezvoltare persoanala zicand ca fiecare trebuie sa vrea cat mai multe pentru el si sperand ca situatia se va stabiliza de la sine ( dupa echilibrul lui Nash ). Va recomand documentarele difuzate de BBC “The trap” si “The century of the Self” pentru mai multe detalii.
Ideea de baza este ca nu suntem roboti, desi unii din noi se comporta asa. Si unii nici nu vor accepta sa devina. Pace si prosperitate !
Răspunde
10.
atol Spune:
martie 14, 2009 la 12:04 pm

Pentru militant:
Daca nu gasesti nimic atragator in occident ma intreb ce societate ai gasi ca fiind atragatoare? Daca societatea occidentala nu te atrage pot trage concluzia ca nu esti “atras” de propietatea privata, individualism, pluralismul politic, etc.. Propietatea privata este cea mai importanta garantie a libertatii, nu numai pentru cei care detin propietate, dar si pentru cei care nu o poseda- comunismul il cunoastem caci l-am trait. Numai divizarea controlului asupra mijloacelor de productie intre numerosi oameni care actioneaza independent face ca nimeni sa nu aiba o putere prea mare asupra noastra, iar noi ca indivizi sa putem decide ce sa facem cu persoanele noastre. Citandu-l pe Karl Popper putem spune ca democratia nu e ( si nu a fost) un regim, ci un mijloc de a evita violenta.
Pentru bogdan:
Ce insemna omul real? Cine stie ce nevoi are omul real? In comunism ne spuneau altii ce nevoi avem, ce sa mancam si cat, cand si cat sa calatorim cu masina, si altele de felul acesta. Omul nou a fost obsesia comunismului si nu doar al lui.
Dezvoltarea Chinei se datoreaza in primul rand faptului ca au acceptat investitii straine si deci si munca in unitatile economice construite de occidentali. In India si Vietnam investitiile straine creaza locuri de munca, platesc impozite si deci zonele respective se dezvolta. Se schimba chiar si mentalitatile oamenilor din acele zone, adica omul real incepe sa castige si probabil ca nu vrea S- Klass, dar o masina TATA tot ar vrea sau poate un logan. Desigur ca nu este destul, ar trebui ca tarile rspective sa aiba si elite care sa “simta” momentul si sa ia deciziile necesare dezvoltarii.
Ce insemna iesirea din egoism? Sunt niste afirmatii,ca multe altele ,aruncate pe piata , dar neexplicate. Care ar fi modalitatea de a iesi din egoism? Bineinteles ca ar trebui sa explicam mai intai ce intelegem prin egoism.
Desigur ca in lumea occidentala ritmul de viata este mai alert decat in tarile din “sud” dar si societatile occidentale sunt mai complexe. Este probabil un pret al dezvoltarii pe care trebiue sa il acceptam si sa incercam sa gasim solutii. Cat priveste bolile mintale nu cred ca se sta mai bine in alte parti. Inalte parti nu se vorbeste despre bolile psihice. ca exemplu putem lua situatia din Romania dinainte de 1989 cand toate spitalele de psihiatrie erau localizate in localitati izolate pentru a nu fi vizibile. In tarile mai slab dezvoltate nu se discuta sau pur si simplu nu sunt luate in seama aceste boli.
Cat priveste deruta omului in occident, trebuie sa plecam de la observatia ca in societatiile liberale omul trebuie sa faca alegeri cu privire la viata sa, spre deosebire de regimurile totalitare unde altii gandesc ce nevoi au oamenii iar in tarile sarace nu pot face alegeri. Aceste alegeri nu sunt intotdeauna usoare si cu rezultatele scontate.
Pentru admin:
” Calugarii sunt cei mai ferventi anarhisti ai lumii de astazi. Ei sfideaza lumea moderna”. In ce conditii sunt calugarii anarhisti? Pai sa ne intoarcem un pic in timp: pana la Cuza , din cate stiu manastitile de la Muntele Athos erau propietare pe 25% din pamanturile arabile din Tara Romaneasca iar manastirile din tara eveau numeroase propietati. Deci cu acordul si din hotararea statului ( a domnitorului) manastirile aveau propietati private (sic) si deci erau relativ independente economic iar calugarii isi permiteau ca in interiorul manastirilor sa fie anarhici. Oare cum munceau taranii pe aceste pamanturi- cu voiosie si in rugaciuni? Dupa reformele lui Cuza ,calugarii au devenit slujbasi la stat ( am inteles ca astazi fiecare calugar primaste o indemnizatie de la stat) si deci anarhisti pe banii statului. Mai norocoase sunt manastirile care si-au redobandit dreptul de propietate (sic), dupa 1989, si isi pot asigura macar o parte din nevoi. deci si anarhia asta a calugarilor este o chestie relativa.
Nimic nu este perfect pe lumea asta dar ca mod de organizare, cel occidental , respectiv liberal, mi se pare cel mai bun.
Răspunde
11.
militant Spune:
martie 15, 2009 la 6:13 pm

1. De ce nu deţin nici un fel de proprietate, dar totuşi sunt liber?
2. Nu mă mir că citezi pe Karl Popper, un liberal postmodernist, părintele spiritual al miliardarului George Soros. Dacă teoria lui Karl Popper este corectă, cum se întâmplă că majoritatea morţilor violente sunt cauzate anume de “marele democraţii”?
3. Omul real este cel creat de Dumnezeu, cu necesităţile sale naturale, nu cele generate de un sistem economic.
4. China nu este un stat democratic, de ce cresc investiile? Oare nu este aici o contradictie? Daca cautam pe net informatii cu privire la investitiile straine in China observam ca aceste dimpotriva au scazut. Mai mult decat atat, in ultimul timp, China este cea care achizitioneaza firmele occidentale.
5. Calugarii nu detin nici un fel de “proprietate”. Calugarul are doar un pat, o rasa si carti. Veniturile sunt ale obstei, nu a fiecarui calugar, iar acestea sunt in mare parte concentrare pentru intretinerea manastirii, actelor de binefacere si diverse actiuni culturale.
Este adevarat ca in Romania calugarii primesc o indemnizatie, dar aceasta este una simbolica si calugarii nu o primesc personal ci intra in bugetul obstei. Chiar daca acestia ar fi primit-o, nu ar avea ce face, pentru ca foarte putini din ei au dreptul sa paraseasca zidurile manastirii. Nici nu au ce face cu acesti bani.
“Anarhismul” lor se exprima prin lepadare de lume. Unica sursa de existenta a calugarului este propria sa munca, iar unicul sau sef este staretzul si Hristos. Calugarul este cel mai liber om din societatea contemporana, iata de ce chiar si presedintii de stat se inchina si se simt neputiinciosi in fata lor.
Răspunde
12.
Daniil Spune:
septembrie 19, 2009 la 11:08 pm

ma bucur ca exista acest site. pina acum era doar arcto.ru cu Dughin and Co. las intr-o parte detaliile si faceti bine, geoolitica pentru poporul roman e un lucru important deatita ca ea se afla intre interese si urmeaza sa faca ceva adica de mult trebuia sa faca ceva pu a fi AICI si ACUM…
Răspunde
13.
admin Spune:
martie 13, 2009 la 11:05 pm

Poate prezentarea a fost ceva mai “sectara”, dar daca e sa intrati in esenta, insasi Ortodoxa este “national anarhista”! De ce?
Pentru ca “national anarhism” ar insemna negarea ierarhiei moderne. Este visul revenirii la ordinea naturala. cel putin la ordinea existenta in Imperiul Bizantin. Cel mai mare ideolog al national anarhismului ortodox este Dionisie Areopagitul, care e definit clar ce inseamna ierarhia naturala. Revenind la ortodoxie noi intelegem ce inseamna de fapt “ierarhiar artificiala” si “lumea artificiala” si percepem ca de fapt cu totii avem in suflet un “national-anarhist”. Nu este vorba de o secta, ci despre o viziune, care dintr-o perspectiva “anarhista” (negarea ierarhiei contemporane) este pur ortodoxa!.
Calugarii sunt cei mai ferventi anarhisti ai lumii de astazi. Ei sfideaza lumea moderna. Ii arunca manusa. Manastirile sunt adevarate comori ai “anarhismului” national-ortodox.