Aţi uitat de românii din Ucraina!
Presiuni asupra ziarelor romanesti, scoli romanesti „ucrainizate”, lipsa de fonduri, dezinteres din partea mai marilor judetului nostru, acorduri bilaterale încalcate. Sunt cateva din coordonatele unui „razboi” rece dus de romanii din drepta Tisei, într-un singur scop: pastrarea identitatii nationale. GAZETA va propune o incursiune în viata comunitatii de romani din Transcarpatia, o zona în care liderii se zbat sa pastreze mandria de a fi romani. Totusi, din lipsa de fonduri si sprijin, situatia lor capata uneori accente dramatice.
Ucraina a adoptat în urma cu peste un deceniu acordurile internationale referitoare la drepturile apartinand minoritatilor nationale. Mai mult, dupa alegerile din 2004, guvernantii romani au promis declansarea asa-numitei „ofensive pro-romanesti”, de sprijinire a romanilor din afara granitelor. Dar, ca de obicei, de la teorie la practica e cale lunga.
Deoarece romanii din regiunea Transcarpatia si-au castigat renumele de cel mai puternic nucleu de romanitate din Ucraina, GAZETA a vizitat satele romanesti din dreapta Tisei. Numai ca, la fata locului, situatia nu e chiar atat de „roz” pe cat s-a lasat pana acum sa se înteleaga. Redactorul-sef al ziarului romanesc „Maramuresenii” se plange de presiuni care vizeaza închiderea sau „aservirea” publicatiei, scolile romanesti nu au dotari si nici profesori, studiile absolvite în Romania nu sunt recunoscute, programele romanesti ale televiziunii din Ujgorod nu sunt receptionate în satele romanesti, iar sprijinul moral si financiar din partea guvernantilor romani sau al Consiliului Judetean (CJ) si Prefecturii Maramures e nul.
Asteptandu-l pe Eminescu
Cum podul Sighetu Marmatiei – Slatina (Solotvino) este închis de ani buni, iar inaugurarea lui pare sa fie amanata din nou, poti ajunge la romanii din dreapta Tisei fie pe la Halmeu, fie cu trenul pana la Teresva. Daca pentru romani nu e foarte dificil sa ajunga în Ucraina, cei de acolo nu pot veni în tara noastra fara o invitatie din partea unei persoane care se angajeaza ca le asigura cazarea si masa pe perioada sederii în Romania. Mai mult, desi comunitatea romanilor din Transcarpatia e destul de însemnata (circa 40.000), în zona nu exista un birou consular. Consulatul Roman din Cernauti se afla la peste 300 de km distanta. Si daca mai punem la socoteala si taxa consulara pentru viza, avem tabloul complet al eforturilor pe care trebuie sa le faca romanii de acolo, pentru a veni în tara noastra.
Totusi, pe malul ucrainean al Tisei, se afla înca o mica „Romanie”. Cele mai multe localitati au populatie majoritar romaneasca: Apsa de Jos, Slatina, Topcina, Stramtura, Biserica Alba, Apsa de Mijloc, Plaiut etc. Însa, în ciuda bunastarii aparente, morosenii din Ucraina se plang ca au fost uitati de patria mama.
În satele romanesti nu exista înca nici o statuie a unei personalitati romanesti. În Biserica Alba, a fost ridicat în urma cu doi ani un soclu, care îl asteapta si azi pe Eminescu. Oamenii spun ca primarului i s-a propus sa-l puna pe Taras Sevcenko, dar a refuzat. Spera înca sa „vina” Eminescu în fata scolii.
Scolile nimanui
Pana în urma cu vreo doi ani, în zona exista o problema legata de lipsa gradinitelor romanesti. Acum situatia s-a rezolvat. Exista si suficiente scoli cu predare în limba romana, dar multe dintre ele au lipsuri serioase în privinta dotarilor.
Ion Huzau, redactorul sef al ziarului „Maramuresenii”, cu sediul în Slatina, a spus ca: „exista scoli care n-au niciun calculator. La Topcina, nici la scoala, nici la primarie nu exista calculator. Situatia cu manualele e catastrofala la Topcina, Dobric. Acum au nascocit un program pentru scolile cu predare în limba nationala, dar cred ca sunt dictate de structurile ucrainene si majoritatea profesorilor nu sunt de acord cu acele idei. Se folosesc si manuale din Romania, dar de vreo patru ani, de cand a adus Ardelean (Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judetene „Petre Dulfu”) nu s-au mai primit. Uneori, am primit si manuale vechi. Cu cativa ani în urma am primit manuale chiar cu Ceausescu pe coperta, si asta era mult dupa Revolutie. Oricum, manualele romanesti sunt înca tolerate”. O alta problema a învatamatului în limba romana e lipsa cadrelor didactice. Multi dintre cei care predau sunt pensionari. În Biserica Alba, de exemplu, procentul profesorilor-pensionari a ajuns la 40%. Motivul? Un profesor castiga doar putin peste 100 de dolari, bani care nu-i atrag nici pe tineri, nici pe profesorii romani. Solutia ar fi poate o subventie din partea Statului Roman.
Mai mult, cabinetele de limba si literatura romana lipsesc în cel putin 35% din scoli. Si, pe langa aceste carente, multe dintre familiile de romani prefera sa-si trimita copiii la scoala ucraineana. Poate din aceasta cauza, scoala romaneasca din Apsa de Jos se „ucrainizeaza”, adica din cele trei clase romanesti, a mai ramas una.
O problema stringenta, ridicata de aproape toti romanii din zona, e nerecunoasterea studiilor superioare urmate în Romania. Asta în ciuda acordurilor bilaterale dintre cele doua state. Adica, dupa ce se întorc acasa, romanii din Ucraina sunt nevoiti sa dea numeroase examene si, în plus, îsi gasesc greu un post în domeniul în care s-au specializat.
Vasile Iovdii, presedintele Asociatiei Culturale a Romanilor din Ucraina „Ioan Mihali de Apsa”, se numara printre cei nemultumiti de aceasta situatie: „e o bariera care stopeaza formarea copiilor în Romania. Pentru ca nu li se recunoaste diploma, parintii se gandesc ca mai bine trimit copiii la scoala în Ucraina. Desi în urma cu cativa ani mergeau cate 30 de tineri la studii în Romania, anul acesta a fost unul singur. Statul Roman nu e interesat ce fac studentii dupa ce termina facultatea. Politica asta submineaza romanismul. Copiii romani merg la clase în ucraineana. Zic ca diploma din Romania o pot pune la muzeu, ca nu le e recunoscuta. Si daca ne raman copiii dincolo, ce facem, ca ramanem si mai saraci”.
Of, presa lor!
Din 2001, romanii din Transcarpatia au un ziar în limba romana: „Maramuresenii”. Numai ca, acesta primeste fonduri „cu taraita” de la autoritati. Redactorii nu si-au primit salariile pe 21 de luni. Desi pare aberant, tocmai din acesta cauza, autoritatile au încercat sa sechestreze bunurile personale ale redactorului sef, Ion Huzau: „din 1989 am cerut ziar local. Ziarul Maramuresenii e din 2001, dupa ce existat o întalnire bilaterala între cele doua state. Au hotarat ca partea romana sa sustina un ziar ucrainean si partea ucraineana, un ziar romanesc. Pe baza de paritate, avand în vedere ca în Maramures sunt vreo 40.000 de ucraineni, si numarul romanilor din Transcarpatia e cam tot acelasi.”
În conditii extrem de grele, a iesit primul numarul al ziarului: „n-am avut nici calculator, nici sediu, nimic. Am umblat de la unul la altul sa scoatem numarul pilot. Ei s-au laudat ca acopera toate cheltuieile, cum ne-am înteles: 50% administratia raionala de la Ujgorod, 33% Teacev si 17% Rahiv. Nu ne-au dat voie sa fim membri fondatori, ca sa conduca ei tot. Nici dupa aparitia ziarului nu ne-au finantat, sa ne putem cumpara cele necesare unei redactii. Exista în trecut un ziar, Drujba (Prietenia), în raionul Teacev, care trebuia sa apara ca dublura: ce scriau ziaristii ucraineni era tradus în romana. Dupa 11 ani, cand ziarul n-a mai existat, si-au adus aminte de dublura. Ei vroiau ca Maramuresenii sa fie dublura. Numai ca, spre deosebire ca dublura era în grafia slavona, au fost de acord ca Maramuresenii sa fie în grafia latina, dar cu traduceri. Noi n-am acceptat. Pana la 1 ianuarie 2002, n-am primit nimic. Noi singuri am cheltuit pentru baza materiala a redactiei, dar nu numai ca nu ne-au decontat cheltuielile, dar nici salarii nu ne-au dat”. Anul urmator, 2002, a fost an electoral. Si, din cauza ca multi romani din zona au sustinut puterea pro-occidentala, au cazut iar în „dizgratie”.
Huzau a spus ca: „pana dupa alegeri nu ne-au dat nimic, iar cei de la fonduri au început sa ne faca probleme ca nu dam salarii. Cel mai interesat este ca noi am trimis diferite adrese ca administratiile nu ne dau salarii, dar ei au dat plangerile noastre la procuratura si tot noi am avut probleme ca nu ne dam noua salarii. E absurd, dar asa a fost. Si acum e aceeasi situatie. Am ajuns cu amenzile la 20.000 de grivne, vreo 4.000 de dolari. Eu platesc din buzunar tehnoredactorul”.
„Executat”, pentru ca nu a primit salariu!
Chiar în ziua vizitei noastre la Slatina, o institutie similara Fiscului romanesc a pus sechestru pe cateva bunuri personale ale lui Huzau. Motivul? Restantele salariale ale redactorilor de la „Maramuresenii”, adica si ale lui Huzau. „Pana acum n-au îndraznit sa vina acasa, dar vazand ca n-au cum lua bunurile din redactie, deoarece sunt donatii din partea romanilor, au venit la mine ca persoana fizica. Ca la redactie totul e primit de la Alexandru Cosma (fostul presedinte CJ Maramures). În 2002 ne-a adus calculator si imprimanta, care merg înca. Calculatorul adus la redactie nu l-am putut folosi o jumatate de an, fiind sechestrat de statul ucrainean. Le-am reparat, dar n-au vrut sa plateasca ei, zicand ca romanii trebuie sa le repare. Ne baga niste conditii ca noi sa închidem ziarul, sau singuri sa cedam bunurile ca apartinatoare a redactiei ucrainene, ca apoi sa puna sechestru pe ele. Totul e gandit. Acum suntem obligati sa cerem ajutorul partii romane, sa revizuiasca modul în care romanii ajuta ziarele ucrainene si sa ceara partii ucrainene acelasi lucru sau sa facem schimb. Ucrainenii n-au probleme cu ziarul lor din Romania”.
Televiziunea din Ujgorod difuzeaza si un program în limba romana. Dar de un an, romanii din Transcarpatia nu receptioneaza postul. „De un an romanii nu prind postul Tisa din Ujgorod. Toata zona romaneasca nu vede programele în limba romana. E facuta bine chestia. Dar ei declara ca televiziunea exista, ca ziarul”.
Procesul tergiversat
Pentru a se putea ocupa de „Maramuresenii”, Huzau a renuntat la postul de profesor de istorie. Pe atunci, exista si un context legislativ favorabil, dar acum, situatia s-a întors împotriva sa: „ca sa ajung la ziar trebuia sa renunt la învatamant. Atunci era o lege prin care se luau în calcul si anii de facultate pentru pensionare, si aveai dreptul sa iesi înainte de vreme la pensie. Eu m-am pensionat, pentru ca aveam 12 dolari salariu ca profesor si fiii îmi erau studenti. Dupa 10 ani, s-a zis ca anii de facultate nu trebuiau sa intre în calcul, desi, în orice tara normala legea nu se aplica retroactiv. Acum suntem în proces de cinci ani. Dar sa nu fiu singurul care intra sub incidenta legii, au mai gasit 4 profesori, toti romani din Slatina si apoi s-au oprit. De atunci nu s-a luat nici o decizie, am ajuns la Judecatoria Suprema si nu au hotarat înca nimic. Vroiam sa merg la CEDO”.
Regretandu-l pe Cosma
Un alt paradox e împartirea raionala (pe judete). Exista gospodarii care au casa într-un raion, si gradina în altul. Ceea ce înseamna admninistratii raionale diferite, procuratura diferita etc.
Desi majoritatea problemelor romanilor din Ucraina se cam se stiu si dincoace de Tisa, autoritatile nu s-au înghesuit nici sa-i viziteze pe romanii de acolo, darminte sa-i ajute.
Asa ca, romanii din Transcarpatia au ajuns sa-l regrete pe fostul presedinte CJ Maramures. Iovdii a spus ca: „pentru noi, Cosma a fost excelent. De la el am primit tot ce avem. De cand s-a schimbat conducerea judetului n-am primit nimic. Nici prefectul Bondi, nici presedintele CJ Kovacs n-au fost niciodata la noi. Cosma venea lunar. Maramuresul e înfratit cu regiunea Ivano-Frankivsc, dar acolo nu e niciun roman”. Lista problemelor ar putea continua. Cu toate acestea, se spune ca, în aceasta zona se pastreaza cel mai bine identitatea nationala. Cum o duc atunci romanii din celelalte regiuni?
Dubla aniversare
Localitatea Apsa de Mijloc sarbatoreste 600 de ani de la atestarea documentara. Numai ca, în loc de o sarbatoare, au existat doua. Scoala a organizat o serie de evenimente în 22 octombrie, iar Primaria a planificat manifestarile peste o saptamana. Lumea spune ca de vina e conflictul dintre primar si directorul scolii.
Asta cu atat mai mult, cu cat ziua de nastere a primarului e la o zi diferenta de sarbatoarea satului. Astfel ca, „opozitia” sustine ca primarul vrea sa unifice cele doua evenimente, fapt care, a generat un proces. Dincolo de „dezbinarea” satului între cele doua sarbatori, situatia are si un aspect benefic: mai multe evenimente cu caracter national. Fiind în zona, GAZETA a participat la sarbatoarea organizata de scoala si „garnisita” cu cantece, dansuri populare si invitati din Sighetu Marmatiei si Chisinau. La cealalta sarbatoare, organizata de Primarie, era asteptata si o delegatie din Maramures.
Patriotii stelisti!
Romanii din dreapta Tisei si-au demonstrat mandria de a fi romani si la meciul dintre Steaua Bucuresti si Dinamo Kiev. Mai precis, fericiti ca echipa romaneasca a castigat meciul cu scorul de 4-1, nu numai ca au iesit pe strazi „înarmati” cu drapele, dar si-au luat si cutii cu vopsea. Asta pentru a scrie pe cat mai multe porti din Apsa de Mijloc scorul cu care s-a încheiat meciul.
Religia, fara oprelisti!
Pentru romanii din Ucraina, biserica are o contributie însemnata la pastrarea identitatii nationale. În cazul religiei, nu exista „oprelisti”, cum spun localnicii. Mai mult, Huzau spune ca: „în zona romaneasca situatia bisericilor e extraordinar de buna, credinciosii frecventeaza biserica si o sprijina financiar. Un roman din Estonia, de exemplu, a donat un candelabru de sute de mii de euro bisericii din Slatina”.
Preotul ortodox din Slatina, Dorin Biletchi, spune ca traieste doar din donatiile credinciosilor, dar nu are probleme financiare. Mai mult, tot „pro bono” tine ore de religie în biserica. Corul din Slatina e renumit în zona, si cuprinde atat batrani, cat si copii si tineri. Acolo, credinta si romanismul par sa însemne, uneori, mai mult decat în Maramures.
Mircea CRISAN
mircea@gazetademaramures.ro
Ioana LUCACEL
ioana@gazetademaramures.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu