March 25th, 2009
MANIFEST
GATA!
FRAŢI ROMÂNI,
A venit timpul să ne unim şi să acţionăm pentru a ne elibera ŢARA de tagma jefuitorilor, pentru a ne recâştiga dreptul de a fi proprietari pe capitalurile şi veniturile realizate din munca noastră!GATA PENTRU ROMÂNIA NOASTRĂ!
Gata cu utilizarea banilor şi a statului ca instrumente de jefuire a cetăţenilor!
Gata cu îmbogăţirea prin hoţie, corupţie şi înşelăciune!
Gata cu economia oligarhică!
Gata cu mafia politică!
Gata cu nomenclaturiştii şi securiştii transformaţi în politicieni!
Gata cu guvernanţii afacerişti, care s-au îmbogăţit furându-şi propriul popor!
Gata cu sărăcirea şi umilirea neamului românesc!
Gata pentru o economie democratică, productivă şi competitivă!
Gata pentru crearea unui sistem financiar care să apere capitalurile şi veniturile cetăţenilor!
Gata pentru construirea unui stat popular, care să ne garanteze drepturile şi libertăţile!
Gata pentru îmbogăţirea prin muncă, inovaţie şi economisire!
Gata pentru o clasă mijlocie înstărită, capabilă să deţină puterea economică şi politică şi să-şi impună propriile valori morale: munca, hărnicia, inventivitatea, spiritul de întreprindere, cinstea, demnitatea, solidaritatea socială şi naţională!
Gata pentru întoarcerea acasă a tuturor românilor care şi-au părăsit ţara şi familiile în căutarea unui loc de muncă!
Gata pentru prosperitate, demnitate şi credinţă!
Stimaţi concetăţeni,
1. În timpul regimului comunist, în perioada 1948-1989, cetăţenilor României le-a fost interzis dreptul de a avea capital în proprietate privată. Cetăţeanul a avut dreptul să aibă în proprietate privată numai unele bunuri de consum – casă, autoturism, mobilier, etc. Nu şi capital. Statul comunist a preluat o parte – circa o treime – din veniturile create de cetăţeni şi a transformat-o în capital real – fabrici, uzine, hoteluri, spaţii comerciale, etc. – care a intrat, formal, conform Constituţiei, în proprietatea comună, a întregului popor, de fapt, atribuţiile dreptului de proprietate fiind exercitate de statul comunist. Aceasta a fost, în fond, esenţa regimului comunist – lipsa dreptului cetăţeanului la proprietate privată asupra capitalului – de aici decurgând şi încălcarea celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
2. Abolirea regimului comunist ar fi trebuit să se concretizeze în trecerea imediată şi integrală a capitalului din proprietatea comună (comunistă) a întregului popor în proprietatea privată a celor din ale căror venituri a fost acumulat acest capital, adică în proprietatea privată a tuturor cetăţenilor României.
Această formă de privatizare a capitalului acumulat în timpul regimului comunist a fost propusă prin proiectul de reformă cunoscut sub denumirea de „VARIANTA COJOCARU”. A se vedea, în acest sens, lucrările: „PRIVATIZAREA: DE CE? CUM? PENTRU CINE?”, 1990; „IEŞIREA DIN PRĂPASTIE”, 1998; „CRIMA NUMITĂ PRIVATIZARE”, 2008.
Trecerea imediată – în 1990 – a întregului capital în propriettea privată a tuturor cetăţenilor României ar fi determinat crearea, în România, a unei economii de piaţă democratice, productive şi competitive, crearea unei clase mijlocii majoritară în societate, care ar fi deţinut şi puterea economică şi pe cea politică şi ar fi asigurat funcţionarea unui stat de drept, cu adevărat democratic, clasă socială care şi-ar fi impus şi propriile valori morale: munca, hărnicia, inventivitatea, spiritul de întreprindere, cinstea, solidaritatea şi responsabilitatea socială şi naţională.
3. Guvernanţii României postcomuniste au încălcat drepturile de proprietate ale românilor, au respins „VARIANTA COJOCARU”, au trecut, mai întâi, prin Legea 15/1990, cea mai mare parte – peste 95% – a capitalului naţional acumulat în perioada 1948-1989 din proprietatea comună a întregului popor în proprietatea privată a statului, iar, apoi, prin legile „privatizării”, au trecut, vânzând pe nimic, acest capital în proprietatea privată a străinilor şi a unui grup minoritar autohton format din guvernanţi şi camarila acestora. Au săvârşit, astfel, cel mai mare jaf şi cea mai mare crimă din istorie.
Pe lângă cele peste 300 miliarde euro cât reprezintă valoarea capitalului care a făcut obiectul jafului numit privatizare, poporul român a fost păgubit şi cu valoarea profiturilor realizate în perioada 1990-2007. Aceste profituri au fost realizate cu capitalul cetăţenilor acestei ţări şi ar fi trebuit să intre în conturile şi buzunarele acestora. Aşa cum se poate vedea din Tabelul nr. 1 şi Graficul nr. 1, valoarea acestor profituri se ridică la peste 1.200 miliarde euro actuali. Până aici, jaful se ridică, deci, la 1500 miliarde euro. La aceasta, trebuie adăugată şi pierderea de PIB, avuţia pe care acelaşi popor român ar fi putut să o creeze în perioada 1990-2008 dacă nu ar fi fost deposedat de capital. Cu avuţia productivă (capital) acumulată până în 1989, în perioada 1990-2008, poporul român ar fi produs, în plus faţă de ce a produs sub povara „reformei”, un PIB suplimentar în valoare de 2.500 MILIARDE EURO. Iată dimensiunea cifrică, reală, a crimei numită privatizare! Monstruozitatea este exprimată în Tabelul nr. 2 şi Graficul nr. 2. Rog pe toţi cetăţenii ţării, pe toţi specialiştii români, să se gândească la ce s-ar fi putut face cu aceşti 4.000 miliarde euro, în construcţia de autostrăzi, de regularizare a cursurilor de apă, în producţia de energie electrică hidro, nucleară, eoliană, etc., în industrie, agricultură, servicii, etc.
Prin aşa-zisa privatizare, în România a fost creată o economie oligarhică, în care capitalul este concentrat în proprietatea privată a unui grup minoritar, care nu reprezintă mai mult de 5% din numărul familiilor româneşti, restul neavând capital în proprietate. Este o economie parazitară, în care averile nu s-au acumulat prin crearea de avuţie, ci prin însuşirea şi consumarea avuţiei productive creată înainte de 1989, prin corupţie şi jaf. Este o economie bolnavă, care a creat şi susţine o societate bolnavă.
Este o economie în care 80% din PIB îl reprezintă profiturile şi numai 20% salariile. Salariile românilor reprezintă sub o pătrime din cele europene, nivelul lor făcând, practic, imposibile economisirea şi investiţiile, acumularea de capital. Profiturile sunt transformate în bunuri de lux sau transferate în afara ţării, rămânând aproape nimic pentru investiţii în România. Aşa-zisa creştere economică din ultimii ani este o nouă şi mare manipulare pe care ne-o servesc guvernanţii noştri, o bună parte din PIB fiind obţinută prin transformarea în venituri a capitalului acumulat până în 1989 şi prin contractarea unei imense datorii externe, care a ajuns la peste 70 miliarde euro, adică mai mult de jumătate din PIB. Aşa cum se poate vedea din Tabelul nr. 3 şi Graficul nr. 3, ultimii cinci ani, în care guvernanţii s-au lăudat cu o creştere economică „robustă”, “sănătoasă” de 6,7 şi 8 procente pe an, în realitate, PIB-ul rămas în ţară, pentru români, a scăzut, în anul 2007 fiind mai mic decât cel din anul 2003. În aceşti ultimi cinci ani, s-au scurs în afara ţării, pentru plata datoriei externe, pentru plăţi de dobânzi şi dividende, aproape 90 miliarde euro. Acest BIR creşte continuu, de la un an la altul. În curând, el nu va mai putea fi suportat.
Şi statul român, şi naţiunea română sunt în pericol de dezintegrare!
4. Prin aşa-zisa cuponiadă, în proprietatea privată a cetăţenilor României a ajuns 3-4% din capitalul naţional acumulat în perioada 1948-1989. Acest capital este administrat de cele cinci SIF-uri. Valoarea capitalului intrat în administrarea SIF-urilor nu s-a degradat, nu s-a diminuat, nu s-a înstrăinat. Valoarea lui a crescut continuu. Fabricile şi uzinele intrate în proprietatea privată a milioane de cetăţeni şi în administrarea SIF-urilor nu au fost închise, nu au fost demolate, numărul locurilor de muncă a crescut. Aceeaşi soartă ar fi avut-o întregul capital românesc dacă, în 1990, ar fi fost trecut în proprietatea privată a tuturor cetăţenilor României şi, în loc de cinci SIF-uri, am fi avut 500 de SIF-uri. Nu ar fi fost distruse 4 milioane de locuri de muncă, nu am fi avut 4 milioane de dezrădăcinaţi şi tot atâtea familii destrămate!
Istoria a confirmat valabilitatea VARIANTEI COJOCARU.
5. În anul 1948, statul comunist, în mod abuziv, a deposedat cetăţenii României de capitalul pe care-l acumulaseră până la acea dată, acest capital fiind trecut din proprietatea privată a cetăţenilor în proprietatea comună (comunistă) a întregului popor.
Guvernanţii României postdecembriste au recunoscut abuzul făcut de statul comunist şi i-au despăgubit pe cei care fuseseră deposedaţi de capitalul lor. În anul 1948, statul român l-a deposedat pe Malaxa de capital, iar, după 1990, tot statul român l-a despăgubit pe Malaxa pentru capitalul de care îl deposedase. În 1990, statul român a deposedat poporul român de capital şi tot statul român trebuie să-l despăgubească, acum, sau mai târziu.
Ce s-a furat nu rămâne furat! Se restituie. Se despăgubeşte.
Acum avem un precedent, pe care nu l-am avut în 1990!
6. Începând cu data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană, dar marea majoritate a cetăţenilor ţării nu poate beneficia de oportunităţile pe care le oferă această aderare.
Uniunea Europeană oferă sprijin financiar nerambursabil (gratuit) cetăţenilor României pentru construirea de noi întreprinderi (afaceri) sau pentru dezvoltarea celor existente. Acest sprijin nu acoperă decât o parte din valoarea investiţiilor în cauză. Restul trebuie să provină din capitalul propriu al întreprinzătorilor. Întreprinzătorul român nu are capital propriu, deoarece a fost deposedat de acest capital de guvernanţii postdecembrişti. Din acelaşi motiv, nu are nici garanţii cu care să obţină credite de la bănci, în completarea finanţării nerambursabile, pe care ar putea să o obţină de la UE.
În 1990, guvernanţii români, împreună cu ciracii lor din massmedia, afirmau că dacă se va aplica VARIANTA COJOCARU, deci dacă cetăţenii vor primi în mod gratuit capital în proprietate privată, îl vor risipi, fiindcă, ziceau ei, omul preţuieşte numai bunurile în schimbul cărora a dat bani. De mulţi ani, UE acordă cetăţenilor Statelor Membre capitaluri în mod gratuit, fără teama că o să le risipească.
Încă o confirmare a valabiliatăţii VARIANTEI COJOCARU!
7. Dreptul de proprietate este sacru şi imprescriptibil. Mai devreme sau mai târziu, poporul român va fi despăgubit pentru capitalul de care a fost deposedat, în mod abuziv, de statul român postdecembrist, prin aşa-zisa privatizare. Mai devreme sau mai târziu, economia oligarhică din România va fi înlocuită cu una democratică, productivă, competitivă. Mai devreme sau mai târziu, societatea românească va scăpa de corupţie şi umilinţă, de sărăcie şi dezbinare şi îşi va impune morala sa bazată pe muncă, inovaţie, demnitate, solidaritate socială şi naţională.
Cu cât vom începe mai devreme aceste procese, cu atât mai bine. Putem porni pe drumul renaşterii chiar acum, în anul 2008.
Acum, ca şi în 1990, regenerarea economică, socială şi morală a poporului român nu se poate realiza decât prin rezolvarea corectă a problemei proprietăţii asupra capitalului. Toate „reformele” (justiţie, sănătate, educaţie, etc.) pe care politicienii le „implementează” din 1990 încoace rămân vorbe goale atâta timp cât proprietatea asupra capitalului are caracter oligarhic.
Soluţia pe care am propus-o în 1990 pentru rezolvarea acestei probleme nu mai poate fi pusă în practică astăzi. Acum, cea mai mare parte a capitalurilor a trecut în proprietate privată. Unele pe cale licită, cele mai multe pe cale ilicită. Nu este practică nici confiscarea în masă a capitalurilor însuşite prin aşa-zisa privatizare. Mulţi şi le-au însuşit licit, plătind preţul corect.
Procesele prin care vom dovedi caracterul licit sau ilicit al averilor acumulate după 1990 trebuie începute imediat şi finalizate cât mai repede, dar nu putem aştepta finalizarea lor pentru a trece la construcţia economiei şi societăţii care să ne aducă prosperitatea şi demnitatea. Trebuie şi putem să începem această construcţie imediat prin adoptarea unei soluţii la fel de simplă şi corectă ca şi aceea pe care am propus-o în 1990. Atunci puteam trece direct capitalul din proprietatea comună în proprietatea privată a cetăţenilor, cu toate consecinţele care ar fi decurs de aici în plan economic, politic, social şi moral. Acum putem ajunge la aceleaşi rezultate trecând în proprietatea aceloraşi cetăţeni, timp de 8-10 ani, un procent de 15-20% din venituri, respectiv din PIB, care să fie investite, transformate în capital.
8. Iată cum trebuie să procedăm.
Vom adopta LEGEA COJOCARU, prin care vom constitui un Fond Naţional de Despăgubiri şi Investiţii (FNDI), alimentat din: resursele financiare încasate de statul român prin vânzarea şi administrarea capitalului care se mai află, încă, în proprietatea sa; sumele încasate prin instituirea unui impozit progresiv pe avere (terenuri şi clădiri) şi cifra de afaceri, alte surse stabilite prin lege.
Cetăţenii vor primi obligaţiuni emise de statul român, în valoare de 20.000 euro de persoană îndreptăţită.
Prin aceste obligaţiuni, statul va recunoaşte că i-a deposedat pe cetăţeni de capital şi se va obliga să-i despăgubească pentru acest capital, într-o perioadă de 10 ani.
Statul va răscumpăra obligaţiunile, treptat, pe parcursul celor 10 ani, dând cetăţenilor, în schimbul obligaţiunilor, sume băneşti din FNDI, care vor fi utilizate exclusiv pentru finanţarea de proiecte de investiţii, după aceleaşi reguli folosite la finanţările nerambursabile oferite din fonduri UE. Inclusiv pentru completarea finanţărilor nerambursabile primite de la UE.
9. În evaluarea acestei propuneri, vor fi avute în vedere următoarele:
· În perioada 2007-2013, România primeşte de la bugetul UE suma de circa 30 miliarde euro, adică 4,3 miliarde euro pe an. Deşi par substanţiale, la prima vedere, aceste sume nu reprezintă, în realitate, nici o zecime din cele ce ar trebui şi ar putea fi investite de cetăţenii României.
· În perioada 2008-2013, conform Planului Naţional de Dezvoltare, PIB-ul României ar trebui să fie, în medie, egal cu 140 miliarde euro pe an, din care investiţiile ar putea fi de cel puţin 45 miliarde euro pe an, adică circa o treime din PIB. În condiţiile actuale, în care românii sunt lipsiţi de capital, ei nu pot economisi nici o zecime din ceea ce le trebuie.
· Numărul celor îndreptăţiţi să fie despăgubiţi pentru capitalul de care au fost deposedaţi de guvernanţii postdecembrişti este de circa 18 milioane persoane.
· Valoarea totală a despăgubirilor propuse este egală cu suma de 360 miliarde euro (18 milioane persoane x 20.000 euro).
· În anul 2007, la bugetul consolidat al statului român au fost preluate 31% din veniturile create de cetăţenii ţării. În acelaşi an, în Danemarca, ţară dezvoltată a Uniunii Europene, la bugetul consolidat al statului s-au preluat peste 50% din veniturile create de cetăţenii acelei ţări. Nu inventăm roata. Facem ce fac şi alţii, urmărind, însă, să ne rezolvăm problemele specifice.
· Prin impozitul progresiv pe avere pe care îl propun, la Fondul Naţional pentru Despăgubiri şi Investiţii vom prelua, anual, 20% din PIB. În următorii 5 ani, 2009-2013, aceasta înseamnă 28 miliarde euro pe an, adică un total de 140 miliarde euro, sau 39% din cele 360 miliarde euro – valoarea totală a despăgubirilor. În aceşti primi 5 ani, vor primi despăgubirea de 20.000 euro nu mai puţin de 7 milioane de români, cei care vor prezenta cele mai competitive proiecte de investiţii.
· În mod firesc, ca urmare a investiţiilor făcute în perioada 2009-2013, în următorii 7 ani de programare UE, 2014-2020, PIB-ul României va fi mai mare, putând ajunge la o medie de 230 miliarde euro pe an. 20% din această sumă înseamnă 46 miliarde euro pe an. Asta înseamnă mai puţin de 5 ani pentru încheierea procesului de despăgubire. În total, sub 10 ani.
· Sintetizând, în aceşti următori 10 ani, 2009-2018, vom putea face investiţii suplimentare, în plus faţă de cele pe care le-am face fără aplicarea LEGII COJOCARU, în valoare de 360 miliarde euro. Cu aceste investiţii am putea crea cel puţin 3,6 milioane noi locuri de muncă (un loc de muncă la fiecare 100.000 euro investiţi), adică aproape toate locurile de muncă distruse în ultimii 20 de ani prin „reforma” mafiot-oligarhică, suficiente pentru a aduce acasă pe toţi dezrădăcinaţii tranziţiei. În cei 10 ani, investiţia de 360 miliarde euro ne va aduce venituri suplimentare (PIB) în valoare de 600 miliarde euro (o unitate de PIB la 3 unităţi de capital investite, ţinând seama şi de eşalonarea în timp a celor 360 miliarde euro). 30% din aceste venituri, adică 180 miliarde euro, vor deveni venituri suplimentare la bugetul consolidat al statului.
În condiţii normale, adică fără şpăgi, fără corupţie, în medie, ţinând seama de relieful României, putem construi autostrăzi de cea mai bună calitate, cu 10 milioane euro/km. Ne-ar tebui, deci, numai circa 50 miliarde euro, pentru a construi 5000 km de autostrăzi, care vor tăia de 5 ori ţara de la nord la sud şi de alte cinci ori de a vest la est. Alte 50 miliarde euro, ne-ar fi suficiente pentru a regulariza toate râurile ţării, pentru a scăpa complet şi definitiv România de inundaţii şi pentru a acoperi aproape integral consumul ţării de energie electrică cu aceea produsă în hidrocentrale. Plus irigaţii pentru tot terenul arabil al ţării. Şi tot ne mai rămân 400 miliarde pentru sporirea capitalului şi îmbunătăţirea tuturor celorlalte servicii publice – învăţământ, sănătate, cultură etc!
10. Pentru a înţelege mai bine impactul pe care LEGEA COJOCARU îl va avea asupra vieţii românilor, vă propun să coborâm la nivelul localităţilor ţării şi să facem câteva calcule, pe cât de simple, pe atât de lămuritoare.
Să luăm, de exemplu, o comună cu o populaţie de 3.300 de locuitori, din care 2.700 au 18 ani, deci sunt îndreptăţiţi să primească cele 20.000 euro despăgubiri. Aceasta înseamnă 54 milioane euro (2.700 * 20.000). Cu aceşti bani, în acea localitate, se pot construi 54 societăţi comerciale, fiecare cu un capital de 1 milioan de euro – exploataţii agricole, unităţi industriale, de orice fel, unităţi de prelucrare a laptelui, a cărnii, fabrici de ulei, de biocombustibili, de prelucrare a lânii, inului, cânepii, fabrici de textile, de confecţii, unităţi de construcţii, de reparaţii, comerţ, servicii, etc.
În medie, pentru crearea unui loc de muncă este necesară o investiţie de 100.000 euro. Cu cele 54 milioane euro, în comuna noastră vor putea fi create 540 noi locuri de muncă, adică aproape un loc de muncă pentru fiecare familie.
Mai departe. În medie, 3 unităţi de capital produc o unitate de venit (profituri plus salarii), pe an. Cele 54 milioane euro investite în comuna noastră vor crea venituri în valoare de 18 milioane euro pe an, sau 20.000 euro pe an, pentru fiecare din cele 900 de familii ale comunei. În plus faţă de ce cîştigă ele în prezent.
Mai departe. Circa 20% din veniturile create prin investiţiile care vor fi făcute în comuna noastră vor fi preluate la bugetul local, sub formă de taxe şi impozite. Anual, aceasta înseamnă 3,6 milioane euro (18 milioane * 0,20), în plus faţă de veniturile actuale ale primăriei, bani care vor putea fi cheltuiţi pentru modernizarea drumurilor, sistemelor de alimentare cu apă, cu gaze, cu energie electrică şi termică, a serviciilor de canalizare, de salubritate, pentru construirea/ modernizarea de şcoli, grădiniţe, cămine culturale, de copii, de bătrâni, etc., bani care nu vor mai trebui „cerşiţi” de la consiliul judeţean, sau de la guvern.
Aceleaşi calcule pot fi făcute şi pentru oraşele ţării, pornind de la numărul locuitorilor acestora.
Iată adevărata descentralizare de care are nevoie ŢARA!
Invit pe toţi primarii localităţilor României să cântărească aceste cifre, cu realism şi responsabilitate, să vadă, astfel, consecinţele pe care adoptarea LEGII COJOCARU le va avea asupra vieţii comunelor şi oraşelor lor, asupra vieţii locuitorilor care i-au ales în funcţia de primar. Să prezinte şi să explice aceste consecinţe concetăţenilor lor. Indiferent de culoarea lor politică.
Poporul are prioritate! Atât faţă de interesele personale, cât şi faţă de cele partinice.
11. Pentru ca LEGEA COJOCARU să fie adoptată şi aplicată, ca şi toate celelalte legi de care depinde regenerarea noastră economică, socială şi morală, este nevoie ca ea să fie cunoscută şi susţinută de toţi românii care nu au făcut parte din conducerea statului român nici înainte, nici după 1989, nu au participat la distrugerea şi jefuirea capitalului românesc, înşelând şi furând poporul român, nu s-au îmbogăţit făcând „afaceri” cu statul român postcomunist.
12. Public, mai jos, LEGEA COJOCARU privind despăgubirea cetăţenilor României pentru capitalul trecut, prin Legea 15/1990, din proprietatea lor comună în proprietatea statului român (Proiect), împreună cu formularul de LISTĂ pentru strângerea de semnături de la persoanele care solicită adoptarea acestui proiect.
Vă propun să transformăm acţiunea de strângere de semnături pentru susţinerea proiectului de lege într-o amplă MIŞCARE POPULARĂ, prin care vom câştiga toate drepturile de care suntem privaţi de atâta amar de vreme.
Vă invit să treceţi la organizarea de centre locale de iniţiativă pentru strângerea de semnături: la nivel de străzi, cartiere, sate, comune, oraşe, municipii. Să construiţi centre judeţene de coordonare şi centre zonale de coordonare. Zona va fi constituită dintr-un colegiu uninominal pentru un deputat, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 35/2008.
Vă veţi alege singuri, în mod democratic, conducătorii de centre locale, zonale şi judeţene.
Mă puteţi contacta şi puteţi trimite propuneri la adresa centrala@variantacojocaru.ro.
Detaliile referitoare la multiplicarea, completarea, colectarea şi depunerea listelor pentru susţinerea proiectului de lege vor fi publicate pe site-ul www.variantacojocaru.ro, la rubrica „Documente”.
Fiţi siguri că, în momentul în care vom fi strâns un număr suficient de semnături, vom găsi modalitatea constituţională prin care vom impune VOINŢA POPORULUI ROMÂN, prin care vom adopta şi aplica LEGEA COJOCARU, ca şi toate celelalte legi de care avem nevoie pentru a trăi în prosperitate şi demnitate.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Dr. Constantin Cojocaru
Bucureşti,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu