duminică, 12 februarie 2012

Mircea Platon: Premierul şi crupierul

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Mircea Platon: Premierul şi crupierul

Articol preluat de la adresa: http://mirceaplaton.com/html/articole_crupierul.html
Confruntat cu un uriaş val de nemulţumiri populare, preşedintele Băsescu a numit în funcţia de premier un om care ştie să ASCULTE păsurile cetăţenilor României. Mai ales ale celor care trăiesc peste hotare, de unde, la ultimele alegeri, ni s-a spus că i-au venit lui Traian Băsescu voturile care l-au menţinut la Cotroceni.
Dl profesor Vladimir Tismăneanu ne informează că dl Mihai Răzvan Ungureanu are “consecvente convingeri de dreapta”, că e un “liberal conservator”. Ba, mai mult, că de soarta cabinetului Ungureanu depinde “viitorul dreptei democratice româneşti.” Cu Ungureanu ca prim-ministru, România se va putea desprinde de “pastoralism” şi de “prejudecăţile trecutului” şi va oferi “clasei de mijloc oportunităţile pe care le aşteaptă”. Drept urmare, dl Tismăneanu anunţă, cu aplomb de crupier, că “jocurile nu sunt făcute” încă. [1] Interesant e că şi la alegerile prezidenţiale din 2009, înaintea celui de al doilea tur de scrutin, când Băsescu părea că va pierde alegerile, dl Tismăneanu anunţa în EVZ Jocurile nu sunt făcute. [2] Atunci, în decembrie 2009, Băsescu a câştigat într-adevăr alegerile, într-un mod care m-a făcut să-mi amintesc cum a câştigat George W. Bush preşedinţia S.U.A. în 2000.
Dar nu crupierul, ci premierul mă interesează acum. Regimul Băsescu are un uriaş deficit democratic. Creditorii lui sunt toţi cetăţenii români, fie că au ieşit în stradă, fie că nu. Românii care au ieşit în stradă au făcut-o pentru a protesta împotriva insolvabilităţii democratice, a falimentului moral şi politic al regimului Băsescu. Un asemenea deficit democratic nu poate fi rezolvat prin numirea ca premier a dlui Ungureanu. Ca ministru de externe, trebuie să înveţi să-ţi ascunzi gândurile. Ca şef al SIE, eşti antrenat să-ţi ascunzi faptele. Susţinătorii regimului Băsescu au argumentat că SIE nu e vechea Securitate. Mi se pare curios că nişte oameni care şi-au făcut carieră din anticomunismul oficializat şi instituţionalizat şi care văd supravieţuiri ale vechii Securităţi peste tot pe unde le dictează interesele, capătă brusc orbul găinilor când vine vorba de SIE.
Dar, chiar admiţând că dl Ungureanu a făcut din SIE un serviciu de informaţii care nu mai are nimic în comun cu vechea gardă, zonele de penumbră nu dispar. Dl Tismăneanu ne informează ritos, pe un ton care nu mai admite discuţii, că “acum SIE se ocupă de cu totul şi cu totul altceva, de multe ori în strânsă colaborare cu CIA, ca să dăm numai un indiciu”. Mi se pare că dl Tismăneanu e mai preocupat să-i dea cu sâc lui Voiculescu decât să analizeze onest şi competent anumite probleme. Cum ar fi de exemplu că nici măcar CIA nu e scutită de critici la adresa modului în care eludează controlul democratic sau în care propteşte diferite regimuri nedemocratice, critici venite chiar de la oameni politici, jurnalişti sau profesori universitari americani mai vechi sau mai noi: de la senatorul James William Fulbright, la jurnalistul Bob Woodward. Recent, la centrul de studii strategice al universităţii unde mi-am făcut studiile doctorale şi unde am predat din 2005, a vorbit un fost ofiţer din Serviciul Clandestin al CIA. Tema: “Interogatoriul, legea, etica: Când să spui nu”. [3] În esenţă, a fost vorba despre dilemele morale ale ofiţerilor de interogaţii CIA implicaţi în lupta împotriva terorişilor.
Aşadar, ca să dau un exemplu concret, dacă, să presupunem, dl Ungureanu a fost implicat, ca şef SIE, în colaborearea cu CIA în cazul “închisorilor secrete” din România, [4] acest lucru nu ar dăuna credibilităţii democratice a premirului Ungureanu? Ar putea dl Ungureanu, ca premier, să facă lumină într-o afacere pe care, ca şef al SIE, a trebuit poate să o ţină sub capac? [5] Sau ar minţi operativ în continuare? Dl Tismăneanu vrea un prim-ministru atlanticist şi european. Cum ar putea dl Ungureanu să-i satisfacă şi pe partenerii UE, nemulţumiţi de “închisorile secrete”, şi pe aliaţii americani? Şi cum mai poţi, în aceste condiţii, fi un prim-ministru democratic, care să angajeze România pe calea unei guvernări transparente şi deci responsabile?
În noiembrie 2010, la Academia Română, cu ocazia unei conferinţe, l-am auzit pe dl Ungureanu rostind tare şi răspicat, în franceză, că Uniunea Europeană e clădită pe baza “religiei drepturilor omului, religie pe care trebuie să o slujim/servim cu toţii”. Nu ştiu dacă dl Ungureanu e un “liberal-conservator”. Ca şef SIE, nu a putut fi liberal. Ca ministru de externe, nu a putut fi conservator. Mi-e teamă că un anumit tip de realism politic impune irealitatea limbajului şi irelevanţa limbii. Or, asta nu poate favoriza democraţia, care înseamnă, nu voi obosi să o repet, guvernarea cu asentimentul poporului. E imposibil să conduci democratic un popor pe bază de limbaj dublu şi agenţi tripli.
Pentru că nu viitorul “dreptei democratice” e în joc, ci viitorul României democratice. Dl Tismăneanu vrea “o dreaptă atlantistă, europeană, raţională şi modernă”. Românii vor o Românie în care să se poată trăi şi să-şi poată creşte copiii. Cinstit. Dl Tismăneanu vrea un premier dedicat unor concepte. Românii vor un premier dedicat poporului român. Premierul nu trebuie să reprezinte interesele alianţelor externe în România, ci să apere interesele poporului român în cadrul alianţelor externe. Până acum, alianţele au fost ale guvernanţilor, iar datoriile au rămas ale poporului. Singurul lucru în privinţa căruia România a mai rămas suverană sunt datoriile.
În mod normal, dorinţele poporului român nu ar contrazice aspiraţiile dlui Tismăneanu. În definitiv, românii ştiu că interesul naţional le poate cere să fie atlanticişti, şi că geografia şi istoria i-au făcut europeni. Dar problema e că elitele politice ale României pornesc de la atlanticism şi EUrofilie şi nu mai ajung niciodată la patriotism. Şi cu toate astea, la îndemnul crupierilor globali corupţi, se încăpăţânează să facă mereu aceleaşi jocuri. În 2009, dl Tismăneanu ne spunea că trebuie să-l votăm pe Băsescu pentru că Băsescu este “un politician deschis spre valorile liberalismului anticomunist, un european şi un atlantist autentic.” Deci nu din lipsă de atlantism şi europeanism au ajuns românii, la propriu şi la figurat, în stradă. Deci nu atlanticismul şi europeanismul dlui Ungureanu vor rezolva problemele României.
Eşecul regimului Băsescu marchează definitiv eşecul încercării de a construi o democraţie reprezentativă pornind de la reţetele globale neoliberale. Conform dlui Tismăneanu, citându-l aprobator pe Daniel Bell, “societatea civilă este numele politic al economiei de piaţă”. Da: adică elita de dumping produsă şi promovată de reţelele neoliberale globale. Eşecul regimului Băsescu marchează momentul de la care societatea civilă trebuie să înceteze să mai fie ficţiunea politică a mafiei economice neoliberale. Trebuie să ne articulăm economia pornind de la societate, nu să ne dezarticulăm societatea pornind de la interesele economice ale celor de aiurea. Şi trebuie să ne articulăm europeanismul şi atlanticismul pornind de la interesul naţional şi de la identitatea şi suveranitatea naţională. Pentru că invers, aşa după cum ne arată experimentele de până acum, nu se poate. Indiferent ce martingale ne vând ratonii de casino.
În consecinţă, parte a problemei premierului e şi crupierul. Lumea s-a cam săturat de cărţile măsluite pe care le împarte. L-am văzut cât de iute de mână e. Cred că e timpul să-i vedem şi iuţeala de picior. Toţi crupierii necinstiţi trebuie să plece. Zaruile măsluite, confiscate. Atunci, abia, jocurile vor fi, într-adevăr, făcute. Odată încheiat jocul, ne vom putea relua vieţile. Furate, până acum, de crupieri corupţi.          

Niciun comentariu: