vineri, 10 februarie 2012

Descoperirea unui student după 3 luni fără telefon și rețele sociale

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Posted: 06 Feb 2012 03:27 PM PST

Un student de 24 de ani din orașul C. şi-a propus să facă un experiment social pe propria piele: timp de 3 luni, din octombrie până în decembrie 2011, el a renunţat să mai folosească telefonul mobil, inclusiv mesajele sms, email-ul, precum şi reţelele de socializare precum Facebook, Twitter sau LinkedIn.

În timpul acestui experiment, tânărul, care studiază copywriting-ul pentru publicitate, şi-a dat seama că unii oameni din preajma sa, pe care îi considera prieteni apropiaţi, nu erau de fapt deloc aşa. A descoperit că, în această pauză de "viaţă virtuală", a ajuns să fie atent la oamenii din jurul său şi a redescoperit romantismul vieţii reale, relatează Yahoo News.

De câteva ori, tânărul, pe nume I. R., a primit notificări de la bancă, pe email, şi a fost nevoit să se uite la ecranul computerului, însă spune că nu a trişat niciodată de-a lungul experimentului şi că privea cu mâinile la ochi, ca să vadă strict emailul de la bancă.

A ajuns să folosească telefoanele publice, să scrie scrisori, să lase mesaje cu creta pe asfalt şi să îşi viziteze prietenii.

Înainte, viaţa lui I.R. era cu totul alta. Citea fiecare mesaj de pe Twitter, lansat de cei 250 de oameni pe care îi urmărea, stătea apoi cam o oră şi jumătate pe Facebook. Lunar, trimitea peste 1.500 de sms-uri şi vorbea la telefon între 600 şi 900 de minute.

"E greu, pentru că am ajuns în etapa în care, dacă nu răspunzi la sms-urile oamenilor în maximum o oră sau la email-uri în maximum o zi, este pur şi simplu inacceptabil din punct de vedere social. De când am revenit, mi-a fost greu. Oamenii îmi zic: ţi-am dat şi mesaj..."., spune I.R.
I. îşi aminteşte ce a declanşat acest experiment. Locuieşte cu trei prieteni şi au fost vizitaţi de alţi doi buni prieteni din C., pe care îi vedeau foarte rar, cam o dată pe an. Erau cu toţii la Universitatea din B. şi se uitau la un meci de baschet, însă toţi aveau în mână fie un laptop, fie un telefon.

"Era foarte amuzant. Ce facem noi aici? I-am întrebat pe fiecare ce face şi fiecare juca un joc de online. Nimeni nu făcea de fapt nimic, stăteau cu toţii în tăcere. Asta mă scoate din minţi de fapt. Oamenii ies în grup la masă şi fiecare stă cu ochii în telefon. Ce altceva cauţi?", îşi aminteşte I.

"Este şi un sistem interesant de a-ţi măsura viaţa, de a vedea cine îţi sunt de fapt prietenii apropiaţi, cine e dispus să-şi piardă timpul. Cu siguranţă mi s-a schimbat nivelul şi numărul de prieteni, precum şi nivelul de contact pe care îl aveam cu ei", declară I.

"Mă duceam la şcoală, apoi nu aveam nimic de făcut acasă, aşa că mă plimbam pe bicicletă şi mergeam acasă la oameni, la toţi cei cu care de obicei vorbeam prin sms sau cu care mă vedeam doar în weekend. Era foarte mişto, mă reconectam, făceam lucruri pe care în mod normal nu le mai faci, cum ar fi să iei micul dejun cu părinţii cuiva".

La facultate, colegii au început să-i facă farse, scriindu-i mesaje la avizier: "I., a sunat mama ta şi a zis că nu te mai iubeşte", "I., te caută poliţia" sau chiar "I., sunt însărcinată. Sună-mă".
I. a ajuns să creadă că cei care comunică în special pe reţelele de socializare rămân la un nivel superficial.

"Facebook este cea mai mare pierdere de vreme, pentru că toată lumea îşi creează o imagine atât de filtrată despre sine. Îţi postezi doar cele mai bune poze, dai check-in doar la cel mai tare restaurant din oraş, păstrezi doar lucrurile care te flatează. Dar cineva mereu va avea un job mai bun ca al tău, va merge în vacanţe mai bune ca ale tale şi va avea o nevastă mai frumoasă ca a ta. Deci e superficialitate peste superficialitate. Nu ajungi niciodată să vezi părţile reale ale oamenilor", spune I.

Cea mai frumoasă parte a experimentului, spune I., a fost că a redescoperit lucrurile pe care ajunsese să le ignore: să meargă cu bicicleta doar de plăcere, nu strict la muncă, să stea în parc, să joace pase cu prietenii, să meargă la patinaj pe gheaţă.

"Uneori, stai pe internet şi trec patru ore şi zici: n-am făcut nimic. Poate că m-am uitat pe un articol, la nişte poze, m-am uitat la nişte clipuri video tâmpite şi am rămas prins vreo oră într-o gaură neagră pe Youtube, doar privind, privind, privind. Cred că e greu să găseşti pe cineva care să spună că asta e ceva folositor pentru viaţa ta", spune studentul, după experimentul său.

Niciun comentariu: