Vezi și:JIDĂNESC, JIDANCĂ ... Mai multe din DEX...
JIDAN - Definiția din dicționar
Traducere: engleză
Deschide în DEX Vizual
Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.
JIDÁN, jidani, s.m. (Pop. și peior.) Evreu. - Jid (reg. "evreu" < sl.) + suf. -an.Sursa : DEX '98
jidán s. m., pl. jidániSursa : ortografic
Copyright © 2004-2011 DEX online.
Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.
Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru JIDAN Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 29 pentru JIDAN.
Ioan Slavici - Jidanii militanți Ioan Slavici, “Jidanii militanți,” în Apărarea Națională, III (1902), nr. 105 (3 Noiembrie), p. 1.
Ceĭ mai răĭ dușmanĭ aĭ Evreilor sunt Jidaniĭ îndârjițĭ, care aleargă neastâmpĕrațĭ de icĭ până colo, ca să asmute, umplu gazete, broșurĭ orĭ volume costisitóre de calomiĭ formulate în pripa împulsiuniĭ veninóse și amăgesc pe ceĭ lipsițĭ de pricepere, ademenesc pe ceĭ slabi de înger orĭ siluesc pe ceĭ ajunșĭ în strâmtorare, ca să-șĭ câștige ast-fel ajutătorĭ și printre ceĭ ce’n fundul inimiĭ lor numaĭ cu viuă repulsiune se aproprie de dânșiĭ.
Ceĭ maĭ mulțĭ dintre aceștĭ luptătorĭ aĭ luĭ Iuda aŭ cu tóte aceste multă știință de carte și sunt destul de deștepțĭ, ca să-șĭ pótă da sémă, că relele ce se nasc din reaua lor faptuire se rĕvarsă în cele din urmă numaĭ asupra acelora, pe care pretind a-ĭ apăra.
Nu e între dânșiĭ nicĭ unul, care nu e în stare să înțeleagă, că cu cât maĭ nerușinate sunt calomiile publicate de dânsul la adresa Românilor, cu atât maĭ grea are să fie posițiunea Evreilor din România. In fața acestor calomiĭ chiar și cel maĭ sincer bine-voitor al lor e nevoit să tacă cel puțin și vorbă bună pentru Evreĭ numaĭ ómeni rĕŭ strâmtorați pot să pună.
E învederat lucrul acesta, și trebue neapărat să-l scie și eĭ.
Atuncĭ de ce mint? De ce calomniază? De ce nu-și stăpânesc pornirea pătimasă?
Pentru-că nu ĭubirea către némul lor, ci mânia órbă îĭ mână înainte.
Mĕsura ĭubiriĭ de ném e cumpĕnéla, cu care susțiĭ causa comună. Acela care-șĭ iubește némul, se gândește de trei orĭ maĭ înainte de a-șĭ mărturisi gândul și cumpĕnește fie-care vorbă, pentru-ca nu cum-va prin zisa luĭ pripită să strice vrênd a face bine. Fără de mĕsură e numaĭ omul, care, jignit în amorul luĭ propriŭ orĭ în interesele sale, se gândesce numaĭ la sine și numaĭ a sa mulțumire o caută.
S’a supĕrat Jidanul, face spume la gură, înjură din resputerĭ, alérgă ca smintit și puțin îi pasă, ce-o să ĭasă din tóte aceste pentru frațiĭ luĭ.
Orĭ nu cum-va el crede, că scriind minciunĭ, alergând, ca să asmuțe, amăgind pe ceĭ proștĭ, ademenind pe ceĭ păcătoșĭ și silind pe ceĭ slabĭ va avea în cele din urmă mulțumirea de a vedea, cum Europa va sili pe Românĭ să le dee Evreilor tóte drepturile!?
Nu, e maĭ cu minte Jidanul de cât ca să-și pótă face asemenea ilusiuni.
Va fi crezênd însă, că ne vom speria noĭ și strâmtorațĭ, cum suntem, ne vom da pe brazdă.
Asta se póte. E Jidanul, care nu scie ce va să zică bărbăția, accesibil pentru gândul că’n strâmtorare putem și noi s’ajungem a fi de o potrivă cu dânsul.
Dacă asta ar fi, e o dovadă de bună credință să li-o spunem atât Jidanilor, cât și celor intrațĭ în simbria lor, că se înșélă.
Noĭ Româniĭ suntem un ném de ómenĭ, care are rost în lumea acésta, și lucrul acesta nu numaĭ noĭ îl simțim, ci tot o dată și ceĭ-lalțĭ îl sciŭ.
Așa numaĭ de dragul a câțĭva Jidanĭ rătăcitorĭ n’are să sguduie Europa temeliile zidiriĭ, pe care noĭ cu bine-vioitorul eĭ sprijin am ridicat’o. Póte să ne dea sfaturi, póte să starue, dar nu are să ne siluiască: numaĭ atuncĭ, când noĭ înși-ne vom crede, că e sosit timpul, și numaĭ așa, cum noĭ vom socoti potrivit cu interesele nóstre de conservare națională, numaĭ atunci și așa, vom resolva cestiunea, a căreea actualitate adi n’o admitem.
Nu e destul să ne uităm împregiurul nostru, pentru-ca să ne pătrundem de gândul, că mult timp va trebui să trécă până la ziua, în care vom putea și noĭ să ne gândim, dacă e orĭ nu bine să-ĭ socotim pe Evreĭ deopotrivă cu alțĭ ómenĭ.
Azi nici că ne putem gândi la acésta.
Nu vedem noĭ cele ce se petrec în Rusia, în Galiția, în Ungaria, în Austria, chiar în Franța și în America: toțĭ de pretutindenĭ se căiesc de a-ĭ fi socotit pe Evreĭ de o potrivă cu alțĭ ómenĭ, toțĭ se feresc de dânșii și ĭaŭ mĕsurĭ, ca să-ĭ țină departe. E óre cu putință, ca tocmai noĭ, care am fost maĭ chibzuițĭ de-cât ceĭ-l’alțĭ, să ne perdem acum sărita!?
Nu suntem noĭ de ierĭ, de alaltă-ierĭ pe pământul acesta, multe aŭ fost, și marĭ și grele, nevoile prin care am rĕsbit cu inima tare și liniștită, pe mulțĭ am lăsat să vie și să se ducă, de mulțĭ marĭ și puternici am scăpat și nu ne mai putem teme de cât de propriile nóstre păcate, căcĭ singure aceste maĭ pot să ne frângă.
Să se astâmpere decĭ luptătoriĭ luĭ Iuda, care numaĭ la punga sa se gândește, să înceteze cu calomiile și cu asmuțările și cu vênătórea de suflete, și dacă-și ĭubesc némul, cum noĭ ĭubim pe al nostru, să nu încarce în capul luĭ urgia obștéscă, ci să-șĭ întrebuințeze știința și deșteptăciunea spre a face prin o educațiune națională din sĕĭ – nu Români, cĭ ómenĭ ca toțĭ ómeniĭ, cel puțin ca Țiganiĭ, care merg, precum zice proverbul, cu satul, în care ĭ-a aruncat sórta.
Ion Luca Caragiale - Noaptea învierii
... măreață, sublimă va fi ziua de mâine pentru toți, pentru toți, - afară de Leiba Zibal, hangiul de la Podeni. Cine este acest Leiba? Este un jidan, un om, prototipul rasei lui în veci persecutate pentru defectele ei sociale, laș, fricos, slab, temându-se și de o umbră și urând pentru aceasta ... ca de un vrăjmaș și ca de un creștin. Îi promisese că are să vie, și acum jidanul îl aștepta. Până acolo mergea groaza lașului jidan, că visa ziua-n amiaza mare că cineva îl atacă, în fața lumii întregi, că un nebun furios vine în fața unei mari mulțimi de ... i facă peste noapte ceea ce tâlharii ceilalți făcuseră dimineața trecută la tactul poștii... De aci, îndată după plecarea dilijenții rămânând singur, pe înserate, fricosul jidan intră într-o grijă omorâtoare. Se puse să încuie hanul și să se închidă înăuntru ca într-o cetate, de unde să reziste în ruptul ... să introducă mâna înăuntru, să apuce bârna care închide poarta, s-o dea-ntr-o parte, să deschiză poarta de perete, și să intre la jidan, să-l apuce în culcuș. La această închipuire jidanul, care urmărea dinăuntru, dârdâind de groază, ce se petrecea afară, fu coprins de toți fiorii: era ...
Dimitrie Bolintineanu - Ovreii leșești către D. Manolache Costache Iepureanu
... muscă Pe fruntea unui frate cari intră în cușcă Și vrând să o gonească din fruntea dumnealui, Aruncă-o chiatră mare și sparge capul lui. Jidan așela mare vinit de la Paris A deștiptat muntenii și ni-a făcut de râs. Mai ghine, mult mai ghine, de ...
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște
... Să închidem dughiana, să nu dee peste hoi. - E legat acuma; dar adineaori scăpase. S-a bătut cu toți soldații..» Pe un jidan, pe care un goi răutăcios din mulțime l-a îmbrâncit peste nebun, nebunul l-a mușcat de obraz." Leiba de pe ... jidane? întrebă râzând glumețul. Dormi la nămiez, ai?... Scoală că-ți vin mușterii... sosește harabaoa poștei". Și, după prostul său obicei, care irita rău pe jidan, voi să apuce pe Zibal în brațe să-l gâdile. "Lasă-mă în pace! strigă hangiul smucindu-se și îmbrâncindu-l cu toată puterea. Nu ...
Mihail Kogălniceanu - Fiziologia provincialului în Iași
... rugat s-o ducă acasă. El a jucat la bilard în cazino lui Nicoleti, el și-a făcut straie la un jidan din Iași; nu vorbesc de dnii Ortgies, Derigo și Bogdanovici, la care lucrează numai ursoșii provinciali evgheniști, cu a cărora descriere, cum am ... care vin în Iași sau cu căruța lor cu trei mârțoage și cu un fecior boieresc înainte, sau cu căruța de poștă, sau cu harabagiu jidan, și, neavând nici o cunoștință între aristocrați, trag sade la han. Deci începem. Scoateți-vă pălăriile și vă închinați. Provincialul intră în scenă. Iată omul ...
Ion Heliade Rădulescu - Bată-te Dumnezeu!
Ion Heliade Rădulescu - Bată-te Dumnezeu! "Bată-te Dumnezeu!" (Coconița Drăgana) de Ion Heliade Rădulescu Coconița Drăgana s-a crescut cu bună ducațioane la părinții dumneaei. Ninecuță-sa, pe lângă celelalte, a învățat-o și meșteșugul zugrăviei: știe de minune a-și încondeia și îmbina sprâncenele și, când voiește, se face albă ca peretele și roșie ca racul (și nu știu cum se întâmplă, că dumneaei mai totdauna este astfel) și e frumoasă de minune. Acum nu mai este fătă mare, e cu casa dumneaei, cu boierul dumneaei. Când a ieșit din brațele părinților, băbăcuță-său i-a dat o zestre bunicică, între care se cuprind și câteva suflete de țigani (pentru că băbăcuță-său e creștin bun și i-a dat Dumnezeu putere și peste sufletele țiganilor; când va le vinde, le dă de zestre, le dăruiește, le face danie pentru iertarea sufletului său, ba încă, când va voi, le poate da și dracului). Ninecuță-sa iară i-a dichisit bisahteaua și i-a pus înăuntru, cu toată rânduiala și cu toată dragostea părintească, felurimi de sculișoare: sticlulița cu stricat , pe care ...
Ștefan Octavian Iosif - Sonete antimusicale
... nu mi-aduc aminte în ce an Veni în fruntea unei mari armate Un șef de orchestră Josua, sau poate Un alt ales al neamului jidan Și când văzu că nu-și ajunge scopul Nici cu berbecii, nici cu târnăcopul, A poruncit la toți: „Strigați, măi, ho! Suflați ...
Dimitrie Anghel - Sonete antimusicale
... nu mi-aduc aminte în ce an Veni în fruntea unei mari armate Un șef de orchestră Josua, sau poate Un alt ales al neamului jidan Și când văzu că nu-și ajunge scopul Nici cu berbecii, nici cu târnăcopul, A poruncit la toți: „Strigați, măi, ho! Suflați ...
Ion Creangă - Scrisori către Mihai Eminescu
Ion Creangă - Scrisori către Mihai Eminescu Scrisori către Mihai Eminescu de Ion Creangă 1887-1888 Scrisoare Bădie Mihai, Ai plecat și mata din Ieși, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Să deie Dumnezeu să fie mai bine pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; ș-apoi dă, poate nu-s cu inima curată când grăiesc de fratele nostru că-i cu dracul, în loc să fie cu Dumnezeu. Dar, iartă și mata, căci o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur. Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă… Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat si părăsit de toți. Și dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviți de aghiazma cea fără ...
Ion Luca Caragiale - Excelsior!
Ion Luca Caragiale - Excelsior! Excelsior! de Ion Luca Caragiale Din nenorocire (sic) degeaba Moftul Român a îmbrăcat alaltăieri haina de doliu. Poftele străine au fost încătușate ! Românismul a fost salvat ! Legea pentru școalele profesionale prevede categoric că străinii săraci nu pot învăța vreo meserie. O strictă aplicare a legii pentru oprirea comerțului ambulant, și toți jidanii pârliți vor trebui volens nolens să se apuce de pungășie și de alte industrii mai mult sau mai puțin inevitabile într'o societate civilizată. Ca un corolariu dar la legea asupra școalelor profesionale, mai mulți deputați, de deosebite colori politice, vor depune din inițiativă parlamentară un proiect de lege pentru înmulțirea penitenciarelor, mai cu deosebire în județele de peste Milcov. La pușcărie străinii cari
Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JIDAN
Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru JIDAN.JIDĂNESC
... JIDĂNÉSC , - EÁSCĂ , jidănești , adj . ( Pop . și peior . ) Evreiesc . - Jidan
JIDANCĂ
... JIDÁNCĂ , jidance , s . f . ( Pop . și peior . ) Evreică . - Jidan
Încerc să devansez cererile viitoare ale oricăror monitorizatori plătiți sau benevoli. Sugerez deci lingviștilor români să treacă prin ciur și dârmon toată limba română și să elimine toate cuvintele care pot deranja pe cineva. O dată pentru totdeauna. Tabula rasa. Măsură radicală demnă de tradițiile revoluționare care ne-au animat cultura după 1944, prin grija importatorilor și colaboratorilor.
Pentru orice eventualitate dau și definițiile pentru dârmon. (
DÂRMÓN, dârmoane, s.n. Ciur cu găuri mari pentru cernut semințele (de cereale). ♦ Conținutul unui astfel de ciur. – Din ngr. dromóni, bg. dărmon.dârmón s. n., pl. dârmoáneDÂRM//ÓN ~oáne n. Unealtă de cernut formată dintr-o rețea de sârmă sau dintr-o bucată de tablă, prevăzută cu găuri mai mari ca la ciur, fixată pe o ramă (de obicei circulară) și folosită pentru separarea cerealelor de pleavă. ♢ A fi trecut prin ciur și prin ~ a fi trecut prin multe; a poseda o anumită experiență. /<ngr. dromoni, bulg. dărmona fi trecut prin ciur și dârmon expr. a fi experimentat / versat.
Cu prietenie, Dan Culcer
BALABUSTĂ - Definiția din dicționar
Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.BALABÚSTĂ, balabuste, s.f. Nevastă de evreu. ** (Glumeț) Nevastă, soție. ** (Fam., depr.) Femeie grasă și diformă. - Din idișul balabuste.
Sursa : DEX '98balabústă s. f., g.-d. art. balabústei; pl. balabúste
Sursa : ortografic
balabústă (-te), s.f. - Soție, nevastă (de evreu). Din iud. germ. balabuste (Candrea).
Sursa : etimologic
Exemplu de con-text unde se utilizează vorba aiasta de ocară. Interesantă este mai ales etimologia cuvântului, orginar din graiul idiș.Ovreii leșești către D. Manolache Costache Iepureanu
(Redirecționat de la Ovreii leşeşti către D. Manolache Costache Iepureanu)
Ovreii leșești către D. Manolache Costache Iepureanu
de Dimitrie Bolintineanu
În Opere, vol II, București: Scriitori Români, 1982, pp. 13-15. În Eumenidele sau Satire Politice. Jurnal în versuri. I (1866), nr. 2 (August), p. 3.; and Trompeta Carpaților IV (1866), Nr. 447 (2 Septembrie), p. 1787.
Ghine-ai venit acasă cu capul nestricat
Coconu Manulache, boier di la Bărlad!
Noi am aflat că-acolo la Țara Românească,
Au spart muntenii capul la havra ovreiască
Și noi știam cu toții că tu ni părtinești,
Tu și cu Brătianu, boier michi din Chitești.
Noi am rugat în havră, puind în cap cenușă,
Ca să trăiți cu toții și să vi crească gușă,
Ce oameni sunt așeia Boliac și cu Hășdău
Ce la gazete spune de neama noastă rău?
Unirea este-aișta sau este numai șagă?
Noi am ghisit Băcăul, ce zici coconu dragă?
Muntenii nu sunt oameni cu cari să trăiești.
Dar voi ce tot vă duceți din Ieși la București?
Boierii din Moldova nu pot ca si trăiască
Fără di noi jidanii, iar neama jidovească
Nu poate să căștige fără boeri, ghindești?
Muntenii nu fac treburi; cu ei te prăpădești!
N-au velnițe la sate; la noi nu datorează;
Cu grecii și cu nemții boierii lor lucrează.
Dar voi mergeți la dânșii și ne luați cu voi
Să ținem cheltuiala pe drum; dar vai de noi
Ce pătimim acolo, cocoane, cu nebunii!
Ei, că Kogălniceanu, ne taie chiar perciunii!
Dar să lăsăm aceasta și să ne spui curaț
Coconu Manolache, boier de la Bărlad,
Ce-a fost cu Constituța de au bătut jidanii
La țara muntenească la care merg toți banii?
Voi vreați să ne dați drepturi, chiar di mai multe ori,
Să fim și noi miniștri precum și senatori.
În condica civilă pusese Bozianu
Articolu-aișta când cu Kogălniceanu,
Dar nu-l știuse nimeni, nici noi, nici însuși voi.
Nici însuși ministerul, fiind miniștri noi.
Și neștiind se puse la Constituantă nouă
Di ne sculă poporul ca să vă facă-n două.
Pățit-am ca cămila ce, căutând cercei,
Ea a perdut săraca, urechea domneaei,
Căci unde noi în țară trăiam cum se cuvine,
Făcând comerțul nostru azi rău și mâne ghine,
Acuma nu mai este nici un alișveriș.
În ziua de duminici noi vindem pe furiș.
Voi ați făcut c-așela ce a văzut o muscă
Pe fruntea unui frate cari intră în cușcă
Și vrând să o gonească din fruntea dumnealui,
Aruncă-o chiatră mare și sparge capul lui.
Jidan așela mare vinit de la Paris
A deștiptat muntenii și ni-a făcut de râs.
Mai ghine, mult mai ghine, de n-ar fi trecut pusta
Și-ar fi rămas acasă la el cu balabusta,
Dechit, venind în țară, să scoate pi nebuni.
Evreu a fost așela? El n-avea nici perciuni!
S-a prăpădit Moldova, coconu Manolache,
Când s-a făcut unirea în timpul lui Conache,
Când a murit Istrate... iată apărător!
Atuncea moldoveanul era mai răbdător.
Atunci boierii țării buzunărea jidanii,
Jidanii p-altă parte buzunăreau țiganii,
Țăranii vite încă, ni-având nimica viu,
Munceau și zi, și noapte ca să li dăm rachiu.
Dar astăzi cu unirea și cu lege rurală,
Cei înșelați nainte pe înșelători înșeală.
Nu poți să faci, cocoane, când craii ne omoară,
Să ne mai vină nouă cevaăi apă la moară?
Iar noi ți-om da o spadă a lui Aveșalon,
Ce-n București se află la un bătrân cocon,
Aista spadă arde și taie fără leac;
Să tai cu ea condeiul cu care-a scris Boliac.
Și suntem ai matale cu multă plecăciune,
Evreii cu halaturi, tichie și perciune,
Rughindu-ne fierbinte pi noi a nu uita,
Cum te iubim, tot astfel să ne iubești mata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu