Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Atenție, bătrânilor, să nu uităm, lumea nu se termină cu noi. Cu prietenie, Dan Culcer

Tineri în luptă

6 martie 2011 5 Comentarii

Ştiţi, era un film prin anii ’70…

Cu ceva vreme în urmă am avut plăcerea să particip la o întîlnire în offline cu oameni ce i-am cunoscut în online. Organizator a fost Kypruletz Cip (Ciprian Grigore), de altfel singura persoană dintr-o gaşcă mare cu care schimbasem cîteva idei pe internet. Kyp a organizat un eveniment pe Facebook, băieţii şi fetele s-au adunat, s-a hotărît unde mergem şi uite aşa am avut ocazia să cunosc cîţiva oameni de toată isprava. Am fost impresionat de media de vîrstă care nu cred să fi trecut de 18 ani, eu  eram cel care a stricat media cu cei 2500 de ani ai mei. Mai apoi am fost impresionat de faptul că, chiar dacă nu toţi se cunoşteau între ei, toţi au fost deschişi, amabili, dar mai ales maturi în gesturi şi discuţii. Uneori mult prea maturi!

Acolo s-au discutat tot felul de chestii: pornind de la ceea ce facem pe internet, că doar el ne-a adunat într-o grămadă atît de bine organizată, pînă la istorie, literatură, politică, muzică, sport şi multe altele. Dar nu asta este partea interesantă despre care vroiam să vă vorbesc. Am cunoscut acolo o gaşcă mişto iar dintre ei am ales să vă povestesc despre trei muşchetari.

Anghel Mircea

- pe el ar trebui să-l cunoaşteţi dacă aţi urmărit concursul “Leacuri băbeşti pentru urticarie mentală!“. Este proaspătul posesor al vîrstei de 17 ani, muncitor în clasa a X-a, cică îl inspiră Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu iar din august 2010 activează în cadrul cenaclului literar “Cercul” despre care vorbeşte aşa:

Ne ocupăm atât cu ceea ce înseamnă critică literară, dezbatere pe diferite subiecte, cât și redactarea revistei AVANGARDA LITERARĂ. Scopul nostru bine definit este de a extinde cultura și de a exploata potențialul literar din fiecare, folosindu-ne de colectiv. În același timp, reprezintă un mod umanist de odihnă și delectare, fiind dese discuțiile libere dintre cenacliști.

Fratemeleu alb, mai există tineri care au în existenţa lor un scop bine definit? Care fac critică literară şi care editează reviste literare?  Tineri care exploatează potenţialul literar? UAU! Despre Anghel Mircea pot să spun că este precum capra neagră: fiinţă rară şi pe cale de dispariţie! Să aveţi mare grijă de el!

Andru Călin (Cosmin Alexandru)

- 20 de ani neîmpliniţi, cîntător în strună de chitară (a studiat muzică clasică) şi bluesman de cursă lungă. Te ameţeşte cu Engleza Britanică, Engleza Americană, Italiană, Franceză, Rusă, Japoneză iar la sfîrşit dă cu tine de pămînt în Esperanto. Este Graphic designer la Upbeats, fondator şi prăşitor la D-Law. L-am întîlnit o singură dată în viaţa mea dar a ieşit în evidenţă cu un umor debordant dar care ascunde nişte tristeţi prea adînci pentru vîrsta posesorului. De altfel recunoaşte că George Bacovia şi Nichita Stănescu sînt preferaţii lui. Şi zice cam aşa:

Mă trezesc în Ceruri… Îngeri îmi cer iertare pentru absență.
Eu, în aparență afișez o aroganță alarmantă, ei m-amenință,
Eu plâng. Ea nu mă mai vede…
Acum când zic adevăr ea nu crede…
Și ce fiară… Și ce vara…Și ce mare…
Ce fiară mă mai mistuie!
Ce vară mă-nlănțuie!
În ce mare mă-ntorc să mă-nvăluie…?

Mai multe despre Cosmin aici.

Andrei Cătălin Cornescu

- 20 de primăveri la cingătoare, terminat (din temelii) Colegiul Naţional Vasile Alecsandri Galaţi, meseriaş în XHTML, CSS, PHP, ASP .NET,  SQL, JavaScript, Action Script, C#… şi prin prisma acestora este coleg cu Kyp la area72.ro. Pentru detalii apăsaţi tasta unu!

Şi ca să fie treaba treabă zilele trecute postează pe peretele de pe Facebook următorul mesaj:

Accepted at University of Edinburgh :> – now I’m happy ^^

Concluzie: frate, trăim într-o lume plină de oameni mişto iar noi ne pierdem creierii şi vremea cu “Acces Direct”, “Happy Hour”, “Românii au talent”, Iri sau Monica! Numai eu am impresia că aceştia sînt nişte superbăieţi? S-au născut din cenuşa unei societăţi fără căpătîi şi uite ce oameni de ispravă sînt! Cum dracu să ne bucurăm de ei dacă nu ştim să-i vedem?