Ioan Roșca. Dosarul penal Nr. 10636/1/2010. Tergiversare sau deturnare?

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Preşedintelui completului pentru dosarul Nr. 10636/1/2010 Precizări - pentru termenul de la 25 februarie 2011      Subsemnatul, Ioan Roşca , cetăţean român cu domiciliul în Canada şi adresa temporară (de corespondenţă) […]  reclamant în dosarul 10636/1/2010, fac cîteva precizări cu ocazia deschiderii procesului, nu pentru a detalia plîngerea mea, ci pentru a scoate în evidenţă miezul ei. 1 Capete de cerere şi trepte de răspuns      Cred că instanţa are următoarele alternative, ca răspuns la plîngerea mea: 1.1 Confirmă decizia procuraturii, intrînd alături de aceasta în cartea de patologie juridică , ca partaşă la o uzurpare care distruge de decenii societatea românească şi temeiurile justiţiei 1.2 Dupa modelul lui Pilat din Pont, fuge de răspundere: desfiinţează decizia procuraturii, retrimiţînd dosarul spre "cercetare" (complice), fără a condamna explicit invocarea prescripţiei, tergiversarea şi deturnarea anchetelor- dînd deci ocazia unei noi etape din farsă. 1.3 Intoarce dosarul la procuratură , cu precizări care să împiedice jocul antijustiţiar : constatînd că nu trebuie prescrise crimele regimului dinaintea anului 1989 şi că, dacă faptaşii au scăpat din 1989 pînă acum (sau au dispărut între timp) datorită tergiversării, aceasta trebuie penalizată exemplar. 1.4 Reţine dosarul, pentru judecarea fondului, stabilind: a realitatea crimelor reclamate; b identitatea responsabililor cheie (chiar dacă au decedat); c penalităţile pentru cei vii si pentru cei care profita de prada acaparată; d vinovăţia complicilor, care au folosit şi după 1989 instituţiile statului pentru a proteja şi îmbogăţi vinovaţii, compromiţind aparatul justiţiar şi mecanismul statal.      Aş dori (fără a-mi face iluzii mari, nejustificate de realitate) ca instanţa să folosească ocazia de a se delimita (rupe) de trecut, urcînd cu soluţia pe treapta cea mai înaltă din scara de mai sus. Şi numai în plan secundar, să recunoască daunele pe care mi le-au provocat cei deranjaţi de lupta mea pentru reabilitarea justiţiei-juste şi statului de drept-drept. 2 Situaţia de fapt si mijloacele de probă      Stabilirea responsabilităţilor concrete pentru distrugerea în masă a cetăţenilor României cere un efort masiv de cercetare, care trebuia şi ar trebui făcut de instituţiile statului pretins eliberat în 1989. Constatarea globală a criminalităţii regimului comunist, continuată de cel post-comunist, nu întîmpină însă decît dificultăţi ilicite. Nu mă număr printre aceia care pot fi păcăliţi că nu s-ar cunoaşte amploarea crimelor comunismului şi realitatea acoperirii lor, după 1990. Exista dovezi arhisuficente. Numai mărturiile foştilor deţinuţi politici, ale cetăţenilor forţaţi la sclavie şi ale conştiinţelor expuse la degenerare, consemnate in atîtea lucrări publicate, ar ajunge pentru a susţine sentinţa onestă. Nu ar trebui deci să ne risipim energiile într-o farsa "demonstrativă", aducînd ultimii supravieţuitori în faţa unei justiţii care le întoarce spatele de 20 de ani. Dacă instanţa , eludînd rolul ei activ, susţine că nu are elemente suficente (ca şi procuratura, care a uitat că e plătită pentru a le cauta)- să-mi comunice ce ar dori să mai dovedesc eu în acest dosar.      Pot fi studiate şi documentele depuse de mine la procuratură, pe care aş dori să le pot verifica, pentru a inţelege cum de nu au fost observate de "procurori" care şi azi nu recunosc că au "sărit" sub-dosarul Neamţ din dosarele 75/P/1997 şi 35/P/2006 (inclusiv dosarul Dealul Marului, închis cu NUP, pentru că s-ar fi prescris în 1993 un genocid… represcris în 2005).      Propun ca martor principal privind derularea anchetei şi participarea mea la ea, pe domnul general Dan Voinea, care a condus-o mulţi ani.      Alte documente şi mărturii pot fi adăugate , dacă va fi necesar. 3 Analiza de drept      Rezum aserţiunile principale pe care le doresc analizate şi confirmate de instanţă, ca nişte constatări de fond, cu rol orientativ în jurisprudenţă (în spaţiul prezumţiilor legitime):      3.1 Prescripţia (mai ales pentru delicte comise prin uzurparea statului) nu poate fi invocată de vinovatul care a împiedicat îndelung (prin complici care au controlat/deturnat justiţia) înfăptuirea dreptăţii reclamate de victime neputincioase. Ea nu e un drept absolut, şi nici un privilegiu al călăului strecurat la putere, ci un compromis echilibrat faţă de principiul responsabilităţii (care ofera justiţiei legitimitate). Utilizarea abuziva a acestei derogari de la dreptate, pînă la nivelul prelungirii anchetelor peste termenele normale de prescriere, constituie o infracţiune crucială împotriva societăţii si justiţiei.      3.2 Regimul criminal comunist nu a putut fi atacat în justiţie înainte de 1989; iar după 1989 a fost atacat fară efect, datorită complicităţii răufăcatorilor rămaşi în poziţii de decizie. Obstacol care s-a dovedit de neînlăturat. Aceste realităţi (atestabile saţios prin analiza NUP-urilor si deciziilor judecătoreşti de pînă acum) justifică (impun) întreruperea şi suspendarea oricărei prescripţii.      3.3 Infracţiunea reclamată de mine se întinde unitar în timp (avînd continuitate consistentă pînă în 2011, prin protecţia vinovaţilor, distribuirea mafiotă a prăziii acumulate de statul uzurpat şi continuarea distrugerii socio-economice) şi se extinde sistemic în spaţiul abuzurilor colaterale şi conexe (care nu pot fi tratate separat, pentru a li se aplica termenele scurte corespunzătoare infracţiunilor autonome).      3.4 Genocidul anti-românesc nu poate fi considerat mai puţin grav decît alte genociduri (admis imprescriptibile)- dacă România e o ţara liberă, demnă şi respectabilă. Este irelevant că autorii lui nu l-au condamnat explicit în codul penal (sau că nu l-au declarat imprescriptibil) decît după ce i-au micşorat intensitatea (şi asta, nu întrerupîndu-l, ci atenuîndu-i doar forţa, pentru că teroarea era deja instalată). Artificiile josnice despre non -retroactivitate nu pot decît compromite speculaţia juridică. Dreptul- drept repară şi pedepseşte nedreptatea comisă- inevitabil retroactiv- şi nu poate repara altfel dreptul-strîmb. Nici Hitler nu şi-a incriminat formal activitatea.      3.5 Prezumţia legitimităţii legii, deşi necesară legalităţii, nu e absolută. Ea cade în faţa dovezii contrare, în faţa adevărului- pentru că dreptul e supus realităţii, nu invers. Legea ucigaşă impusa de uzurpatorii cetăţii, trebuie incriminată, după eliberare. Autorii ei- pedepsiţi. Ilegitimitatea criminală a regimului comunist se extinde şi asupra instituţiilor deturnate de el. Pentru apărarea sănătăţii sociale, trebuie penalizate si distrugerile grave facute prin legi premeditat nocive, nu numai eventuala aplicare incorectă a acestor legi.      3.6 Justiţia a fost paralizată timp de decenii, întru dispariţia fizică a victimelor si vinovaţilor. Validînd acest procedeu, surpăm temeliile dreptului. Identificarea responsabililor pentru crimele dinaintea anului 1989 trebuie completata cu penalizarea celor care i-au protejat după 1989. Cei ce vor bloca dreptatea la acest nou nivel , vor intra în spirala vinovăţiei.      Numai de dv depinde cum veţi folosi această ocazie, cum veţi trata această provocare.      Ioan Rosca, 23 februarie 2011