Sfatul bătrânilor, Gospodarii, Divanul ad-hoc sau Țara fără bătrâni?

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer



Sfatul Bătrânilor. Am primit azi, 29 ianuarie 2012 un mesaj, pe care îl reproduc. Este adevărat : «ideea de bun simț nu e a mea și nu-i a voastră, ci a strămoșilor mei, și a strămoșilor - strămoșilor mei,  din veacul vecilor !... »
Acestea fiind zise, fără nici o intenție de recuperare a onoarei sau priorității, menționez o sursă pentru a sublinia că ideile circulă, apar din izvoare independente, se pot coagula iar inițiatorii pot colabora, în afară de orice concurență. (Vezi Despre Gospodari si Divanuri ad-hoc, notă de la finele acestei postări, reproducerea unui editorial din revista on line Asymetria.Pe aceiași linie : Dan Culcer. Țara fără bătrâni )

Adrian Pop « Scopul înfiinţării „SFATULUI BĂTRÂNILOR”

Sfatul Bătrânilor

Moto: Există un forum în România, în care este postat cu totul altceva...

„Există un forum în România, în care este postat cu totul altceva față de tot ce-aţi văzut până acum. În mii de nopţi albe, căutând soluţii de mai bine pentru noi toţi, mi s-au dezvăluit mari taine ale Neamului nostru privind rolul Omeniei şi al Bunului Simţ în ceea ce priveşte Fericirea, Sănătatea şi Traiul decent al fiecărui Om de pe Pământ!...
http://www.sfatulbatranilor.ro/forum.php
Înnobilaţi forumul acesta cu prezenţa voastră!
Eu plec la un DRUM NOU împreună cu cei care au ceva de spus!...”
Un om – (Adrian Pop)

Să analizăm împreună - Scopul înfiinţării „SFATULUI BĂTRÂNILOR”

Pe vremuri, pe când oamenii se conduceau singuri, fără să ştie ce înseamnă politica, pe când cuvântul oamenilor simpli chiar conta, în fiecare comunitate exista o instituţie respectată şi apreciată numită „Sfatul Bătrânilor”. Acesta era alcătuit din cei mai vrednici şi mai înţelepţi oameni ai obştii şi nimeni nu îndrăznea să le nesocotească hotărârile.

În zilele noastre, în societatea super-tehnologizată în care trăim, nimeni nu mai ţine cont, din păcate, de nevoile celor vârstnici şi nimeni nu mai dă doi bani pe sfaturile sau pe experienţa lor de viaţă. Să aibă ei oare, dreptate?
Vă mai aduceţi aminte de istoria cu funia de nisip şi cu soluţia dată de ultimul bătrân rămas pe-ascuns în viaţă?... Dacă nu, … atunci căutaţi şi dumneavoastră un bătrân să v-o spună, deoarece se pare că astăzi suntem cam în aceeaşi situaţie!

Prea mult ne-am nesocotit înţelepţii şi prea mult ne-am încrezut în castraveţii pe care ni-i tot vând nouă, grădinari din tată-n fiu, de ceva timp încoace, care-mai-de-care! Se pare că toată lumea ne vrea binele, numai părinţii noştri, nu!...
Şi vedeţi unde-am ajuns!...

Aşa nu se mai poate! TREBUIE SĂ FACEM CEVA!...
Trecutul ne obligă; prezentul ne imploră; viitorul îşi pune nădejdea în noi!...

Din 24 Ianuarie 2012 s-a înfiinţat „Sfatul Bătrânilor” din România.

Nu întâmplător s-a ales această dată istorică, întrucât vrem să reunim în „Sfatul Bătrânilor” energiile creatoare ale marilor gânditori, înţelepţi şi învăţaţi ai neamului, cu experienţa de viaţă a oamenilor simpli care au ceva util de spus societăţii în care trăiesc.
Ne dorim ca Poporul Român, ca şi celelalte Popoare ale lumii să beneficieze de înţelepciunea unor persoane care-şi oferă serviciile necondiţionat şi într-un mod total altruist. Se stabileşte că TOT ce vom face împreună va fi în scopul VIEŢII normale, trăită în PACE şi-n armonie cu NATURA.

Ne dorim să scoatem la lumină ideile şi persoanele cu adevărat valoroase pentru societate. Pentru că prea mulţi oameni de valoare s-au retras din viaţa publică şi e păcat că se pierd în anonimat, doar pentru că nu reuşesc să treacă de tupeul impostorilor, profitorilor şi carieriştilor!...

„Sfatul Bătrânilor” va crea, plecând aproape din zero, o Bază Materială şi Spirituală de plecare la un DRUM NOU, pe care o vom consolida în mod continuu prin discuţii de la OM la OM, cu fiecare nou venit în parte, într-un schimb util de informaţii şi experienţă, din care vom învăța reciproc să creem plus valoare într-un mod cinstit și legal.

Scopul nostru este acela de a culege tot ceea ce-i mai bun de la ei şi de la noi toţi.
Învăţăturile, conceptele şi ideile astfel obţinute, vor fi clasificate, ordonate, sintetizate şi concentrate punctiform într-un loc din care aceste Energii Creative să fie oricând disponibile şi uşor de accesat.
Vom contribui astfel în mod concret la crearea în cel mai scurt timp a unei Societăţi Umane de tip nou, care să aibă în centrul atenţiei persoana umană şi în care toţi oamenii Planetei vor trăi decent, fericiți și sănătoși.

Nucleu de oameni – în continuă extensie - care s-au reunit în „Sfatul Bătrânilor”, a început deja să lucreze la proiecte capabile să reconstruiască din punct de vedere Moral şi Economic România, având în vedere patru direcţii principale de acţiune:

Educaţia – Sănătatea – Hrana – Energia

Cu un accent deosebit pe inventică și pe aplicarea noilor tehnologii in aceste domenii!

Cu ajutorul ideilor şi sugestiilor dumneavoastră, vom da prioritate editării unui “Cod al Bunului Simţ”, în care să cuprindem toată înţelepciunea populară, acumulată din cele mai vechi timpuri şi adaptată la necesităţile şi realităţile zilelor noastre, fără a pierde nici o clipă din vedere rădăcinile istorice, cultura, tradiţia şi obiceiurile populare sănătoase! Ulterior, vom planifica şi desfăşura acţiuni de implementare a acestui Cod în toate straturile societăţii civile.
Şansele noastre se numesc: educaţia, instruirea, respectul, disciplina şi inteligenţa.
……..
E timpul să ne unim şi să facem ca ideile bune pentru noi toţi, să coboare din cărţi pe stradă şi să iasă din familie în societate, (deşi avem multe de schimbat şi în interiorul familiei: prea multe divorţuri, prea mulţi copii care suferă, prea multe orgolii, prea mult egoism);
- E timpul să ne reamintim că suntem oameni, dotaţi cu raţiune;
- E timpul să reîncepem să gândim, pentru că societatea actuală ne stimulează doar instinctele şi consumismul;
- E timpul să reinvăţăm să ascultăm şi să respectăm opiniile altora chiar şi atunci când nu suntem de acord cu ele;
- Să redescoperim calmul şi starea de normalitate, căci nu întotdeauna cel ce urlă mai tare are şi dreptate;
- Să ne amintim că oamenii sunt fiinţe sociale;
- Să redescoperim care sunt adevăratele valori pentru care merită să trăim;
- Să nu uităm că AVEM TIMP!...
- Să învăţăm să citim printre rânduri şi să auzim şi cuvintele nerostite dintr-un discurs public.
- Să învăţăm să respectăm o persoană după cum vorbeşte, după cum se comportă şi după ceea ce face pentru societate şi nu după banii pe care îi are în buzunar (căci respectul nostru îl merită doar cei care şi-au făcut averea în mod cinstit)!
- E timpul să ne reamintim şi să ne dăm motive... să zâmbim!

Vă propun să ne întâlnim, deocamdată on-line, să punem pe hârtie toate câte le gândim, să le analizăm, cu calm şi luciditate, să ne punem ordine în gândire, să ne învăţăm unii pe alţii şi să ne ajutăm reciproc să trăim decent, normal şi de ce nu... mai bine!...
………………
De-a lungul timpului, nicăieri în lume nu a existat un sistem social, economic sau politic perfect, dar asta nu înseamnă că nu avem dreptul să ne imaginăm o societate ideală, să începem să o schiţăm, să o gândim în cele mai mici detalii, să ne aducem cu toţii contribuţia, fiecare după pregătirea, disponibilitatea şi experienţa lui şi când nu va mai fi nimic de adăugat, să ne expunem ideile, să le susţinem cu argumente şi în modul cel mai democratic cu putinţă să propunem înfăptuirea unei astfel de societăţi!
Să ne învăţăm copiii să facă diferenţele cuvenite, să-i educăm şi să-i pregătim pentru punerea în practică a unui astfel de proiect, în care să troneze bunul simt, meritocraţia şi binele comun, pentru că fiecare dintre noi contează, pentru el însuşi, pentru familia lui, pentru toţi cei din jurul său şi pentru societate!...

“Sfatul Bătrânilor” este deschis tuturor persoanelor care cred că au ceva bun de spus, tuturor acelor “locuitori ai cetăţii” care sunt în stare să emită o idee şi să o susţină cu argumente.
Invităm toţi oamenii de valoare să nu mai stea deoparte.
Le promitem o tribună a bunului simţ de la care să ne vorbească și să ne împărtăşească din experienţa lor într-un dialog deschis şi onest şi îi asigurăm de tot respectul şi atenţia din partea noastră...

BUNUL SIMŢ şi SPIRITUL CIVIC sunt în ADN-ul nostru.
Să le scoatem la suprafaţă, să le unim şi să le lăsăm să ne conducă!

Ultima modificare făcută de Remus Constantin Raclau; Acum 20 ore la 17:39.
Pentru că ideea de bun simț nu e a mea și nu-i a voastră,
Ci a strămoșilor mei,
Și a strămoșilor - strămoșilor mei,
Din veacul vecilor !...

Editoriale: Dan Culcer. Despre Gospodari si Divanuri ad-hoc
Scris la Saturday, March 17 @ 00:00:00 CET de catre asymetria
Geopolitica In cadrul unui impenitente dorinţe de dialog, adică de reflecţie comună şi non-contradictorie, în spiritul unei naturale complementaritaţi, pe o temă de interes general, am gasit ca textul semnat de dl. Dimitrie Grama din Danemarca, si publicat in revista Neamul romanesc -blog Internet- (care reia un titlul al revistei lui Nicolae Iorga), merita un comentariu.
In primul rind fiindca propunerea d-sale are legatura cu ceea ce eu insumi gindisem acum citiva ani infiintând un grup de discutii ce se numeste Gospodarii (la adresa http://fr.groups.yahoo.com/group/gospodarii/)
In acest sens visam ca am putea pregati o noua elita. Nu suntem departe de proiectele lui Constantin Noica, antrenorul cultural, care nu s-au realizat fiindca în fruntea statului român se aflau niste inculti inteligenti si individualisti. Nici acum nu s-a schimbat radical situatia. Pentru a elimina aceste reziduuri comuniste ar trebui sa punem împreuna tot ce mai rămîne din energia națională si din proiectiile imaginarului social, pentru a inventa un viitor realizabil si care nu va cere din nou sacrificii peste masura celor multi in folosul celor putini.

Iata prezentarea grupului. ” Le groupe "Gospodarii" cherche a créer une nouvelle élite politique en Roumanie. Grupul “Gospodarii“ crede ca România are nevoie de o noua elita sociala si politica. Recrutarea ei, din bogatele resurse umane ale tarii si ale diasporei, este scopul nostru initial. Impunerea ei democratica la guvernarea Romaniei este scopul final. Dar selectia, formarea si regruparea oamenilor, ale caror calitati morale si intelectuale îi fac apti sa guverneze si actioneze ca adevaratii gospodari ai tarii, nu este opera unui recrutor de agenti, a unui print intelept.
Formarea si recrutarea unei elite sunt actiuni de durata; ele sunt datoria Consiliului Batranilor. Impunerea Gospodarilor in viata politica si sociala este datoria noastra a tuturor. Consiliului Batranilor se constituie prin cooptare. Asa cum se intîmpla cu Academia. Doar ca acest Consiliul trebuie sa ramina anonim. Sa nu traga nici un folos personal din functia sa sociala.
Grupul de initiativa se adreseaza celor care isi propun sa faca din actiunea sociala si politica in Romania, dar si in Europa, altceva decit o manifestare de carierism si capatuire. Exista astfel de oameni? Noi credem ca da. Stim ca Opera se realizeaza in Athanor. Nu vom stii niciodata care este natura exacta a reactiei alchimiei morale, dar ceea ce conteaza este rezultatul. O noua elita, care sa stie pune interesele colective, nationale deasupra celor individuale, fara a strivi insul si personalitatea, va sa vina. Ecuatie pe care omenirea incearca sa o rezolve de demult. Dar chiar Calea spre solutia suprasaturata poate produce inaltarea involburata a Cristalelor.
Precizari metodologice.
Prima parte a acestui program este căutarea si incitarea candidaturilor. Ne putem imagina ca grupul Gospodarii ar fi echivalent cu o scoala superioara de diplomatie, cu un institut superior de studii politice si sociale dar oragnizat ca un corp privat si nu unul subordonat statului. Caci Statul e facut din interese de grup, iar grupul acesta nu trebui sa aiba interese de grup. Utopie, domnilor, va striga noul Pitecanthrop.
Candidatii trebuie sa aiba mai mult de 18 ani si mai putin de 50. Sa fie poligloti, cetateni ai Romaniei sau originari din Romania.” Dar mai ales sa aiba calitati morale recunsocute. Cum se pot selecta astfel de oameni? Asta este întrebarea cea mai dificila si criteriul cel mai imprecis. Aici astept sugestiile psihologilor si sociologilor de buna credinta. Cine e de buna credinta? Si de ce credinta buna?
Sub presiunea discursului egalitarist, a vorbi despre o elita devine o erezie. Desi, daca veti observa, grupul GDS se considera si isi aroga prerogativele unei astfel de elite. Cred ca cea mai mare greseala a acestor persoane, care luate in parte sunt demne de atentie prin opera lor, este lipsa de perspectiva a propunerilor politice si mai ales conformismul acestora. S-a constituit un discurs teoretic care porneste de la principii si ignora -sau nu da semn ca nu ar ignora- realitatea reala a Romaniei. Cred deci ca din aceste grupuri, multi sunt de fapt oameni de buna credinta, uneori excesiv de lasi şi conformisti, si ca ar fi gresita punerea lor colectiva la stilpul infamiei de catre cei care se considera indreptatiti sa vorbeasca despre interesul colectiv altfel.

Dan Culcer


Dimitrie Grama. “Divanul ad-hoc” http://neamulromanesc.wordpress.com/opinii-si-atitudini/editoriale-de-dimitrie-grama/divanul-ad-hoc/
Am propus si propun inca odata constituirea unui “divan”, a unei “asociatii” sau orice alt nume “de lucru” I se va da, in care toti cei ce doresc sa contribuie pasnic la prosperitatea Romaniei si a poporului roman, sa aibe la indemina sprijinul direct al tuturora care gindesc si simt la fel. Fac din nou apel la toti cei care, indifferent de originea etnica, gindesc inspre binele Romaniei, sa ne unim si in effort comun sa cream o trambulina de idei si angajare civica.
Este derizoriu sa vezi ca atitea lucruri si mai ales nedreptati se intimpla mereu in Romania si majoritatea intelectualilor romani de pretutindeni nu reactioneaza. Ei scriu beletristica sau studii critice sau in orice caz altceva. De ce? Pentru ca in continuare le este frica sau o parte din ei spera sa devina odata si odata parte din protipendada culturala a societatii de la putere. Caci, cred ei, puterea le va multumi ca nu s-au amestecat in treburi care ar duce la compromiterea acelei puteri si in vreun viitor ii va expune mass-medial ca eroi. Li se vor da posturi, li se vor publica lucrarile si isi vor crea un loc de cinste in istoria parvenitilor si in cea a tradatorilor de neam. Stiu , sunt cuvinte grele, dar acesta este adevarul asa cum il vad eu.
Deci , singura sansa de unire a romanilor este angajamentul a cit mai multi romani in procesul de schitare a unei Romanii noi. Revolutia din 1989 a fost tradata sau exploatata de cei fara scrupule si poporul roman ar mai trebui sa se ridice inca odata acum impotriva celor care ii exploateaza mai rau decit comunistii, sau daca nu-i exploateaza , cel putin ii fura ca in codru. Multi oameni sarmani sunt la un pas de cersetorie!
Daca mass-media romana ramine indiferenta si nici cea din apus nu poate fi stimulata in directia mai sus mentionata, atunci probabil ca nimic nu se va schimba si acel popor isi merita soarta. Un numar fluctuant de intelectuali se vor angaja din cind in cind in polemici, mai ales polemici neinteresante pentru romani (ca de exemplu conflictul danezo-arab), si in acest fel isi mai “descarca” sufletul si constiinta.
Nu, trebuie facut ceva serios si destul de urgent, altfel nimic nu se va schimba generatii intregi de acum incolo. Nu uitati, cu noi va disparea generatia care stie ce a insemnat atit comunismul cit si capitalismul in Romania. Generatiile ce vin vor fi mai inocente si mai usor de manipulat.




 Editoriale: Dan Culcer. Tara fara batrani

Scris la Saturday, April 30 @ 12:09:11 CEST de catre asymetria «Țara fără bătrâni » este un basm, parabolă de mare eficiență, care mi-a permis să fiu respectuos nu doar cu bătrânul meu Tată ci și cu mulți dintre bătrânii săi prieteni, cu toții bătrânii pe care i-am cunoscut și pe care i-am căutat în junețe ca să le aflu tainele, visele și vrerea. Căci ei fuseseră coloana vertebrală a României antebelice, cu toate păcatele lor știute sau neștiute, mai înalți cu un cap decât toți nemernicii care se înghesuiseră să le ia locul liberat cu baionetele și cnutul ocupanților.
Povestea asta ar fi trebuit să fie distribuită în toate cutiile poștale din România anilor de după 1944. Ar fi avut, poate, efectul unui manifest anticomunist mai convingător decât orice palavră despre venirea americanilor sau despre revoluția care a eliberat poporul de exploatare. Nu că n-ar fi existat exploatare, ci fiindcă eliberare nu putea fi realizată sub cizma străinilor de neam și de țară.

Dar nici nu s-a putut realiza cu paricizii, aceia care îi omorâseră pe bâtrâni, cu comuniștii cominterniști de frunte, mai toți străini ori cozi de topor, sau cu comuniștii pseudonaționaliști, fiindcă toți luaseră locul uriașilor, bătrânilor uciși în temnițe și nu aveau nici o temeinicie, nici o dragoste de țară, neștiutori de ale lumii, idioți care se rupseseră de tradiție, nemernici care nu știau să-și respecte părinții, părinți, în mai toate cazurile țărani, lăsați să moară de foame și prădați de singura lor unealtă, pământul, talpa țării.

Dar nici nu s-a putut realiza cu aceia care, după 1989, au moștenit pe nemuncite ceea ce nu era al lor, descendenții unor uzurpatori, deveniți capitaliști și snobi, fără noblețe și fără dragoste de neam.
Neam, orice s-ar spune, nobil de opincă, pentru fapte de arme, căci ați apăra țărâna în care se odihnesc strămoșii tăi este o faptă nobilă.
Cei pentru care iubirea de țară și de « moșie » este acum o rușine, nu nu sunt oameni de omenie. Le doresc să moară pe o bancă într-un parc dintr-o lume străină, de frig, singuri, sub privirea moartă a unor străini trecători.

Cred în acei români care trudesc, oriunde în lume, la frăția cu vecinii noștri din interior și din exterior, la reclădirea casei noastre comune, la ridicarea privirii semenilor de la pământ la cer, la reunirea românilor, la recucerirea pământului României și la alungarea hoților din Templu.
Țară puternică este Țara care își cinstește bătrînii, îi răscumpără dacă i-au fost răpiți sau caută bătrânii ascunși prin peșterile salvării și iubirii filiale. Astfel de țară se cuvine să construim cu cei mai buni dintre noi. Iar ei există. Să ne smulgem ochelarii negri pe care ni i-au impus torționarii și uzurpatorii. Să privim în jur și să ne căutăm împreună Tinerii Bătrînii, încredințându-le viitorul nostru.
Să recitim deci această poveste care vine din vechime ca să ne dăruiască înțelepciunea, cinstea și omenia.

Dan Culcer

Scriind aceste rânduri mă gândeam la Mihai Rex, la Gheorghe Gheorghiu-Dej, la Petru Groza, la Mihail Sadoveanu, la Lucrețiu Pătrășcanu, la Mihai Ralea, la Ana Pauker, la Vasile Luca, la Ion Gheorghe Maurer, la Nicolae Ceaușescu, la Leonte Răutu, la Silviu Brucan, la ion Iliescu, la etc. etc. cărora nu le acord nici o circumstanță atenuantă, ca paricizi.

Țara fără bătrâni. (după V.A.Urechia)
Se spune că într-o ţară îndepărtată, tineretul s-a hotărât să-i ucidă pe toţi bătrânii. „De ce numai bătrânii să fie mari slujitori ai ţării? Cât au să-şi mai scoată căciula din cap înaintea bătrânilor?” ziceau cei tineri. Şi, într-o noapte, s-au apucat voinicii de tineri de au ucis pe toţi bătrânii. Numai un fiu mai cu suflet n-a cutezat să-l ucidă pe tatăl său, ci l-a luat şi l-a ascuns într-o peşteră, unde nimeni nu-l putea găsi. Nemaifiind bătrâni, a chemat atunci Vodă, în divan şi în toate slujbele, numai oameni tineri. Din toate bărbile marilor sfetnici ai lui Vodă, n-ai fi putut lega o bidinea, iar din toate mustăţile judecătorilor, nu puteai alege măcar un fuioraş.
Dar iată, că ţara aceea era vecină cu un neam duşman, care ca uliul pândea de mult să pună gheara pe bogăţiile ei. - "A sosit ceasul", ziseră cârmuitorii neamului vecin. "Şi-au ucis bătrânii, e vremea să le ocupăm ţara".
Dar cum să înceapă cearta? Că, de, chiar când începi o gâlceavă din senin, tot vrei să creadă lumea că dreptatea e de partea ta. Şi ce s-au gândit viclenii:
- "Să cerem înapoi de la tinerii vecini, funia pe care strămoşii noştri le-au împrumutat-o cândva strămoşilor tineretului. Iar de nu ne-or da-o în trei zile, le luăm ţara amanet şi amanetul rămâne pe urmă al nostru pe vecie".
Dar ce fel de funie voiau viclenii de vecini?- "Funia împrumutată de la strămoşii noştri - ziceau ei - era împletită din fire de nisip". - "Ei, ce mare lucru", - zise sfetnicii lui Vodă din ţara tineretului, care nu ştiau nimic despre această funie.
- "O să le dăm funia şi o să fim în pace cu vecinii noştri". însă nimeni nu ştia unde se putea găsi această funie. Ei, şi pentru că n-au găsit-o, ce şi-au zis:- „Vom face iute alta”. Şi, deîndată, pe toate drumurile răsunau tobele şi glasul crainicilor, care strigau la răscrucile drumurilor, să poftească la stăpânire toţi meşterii de frânghii, c-o să le iasă câştig mare.
Se adunară mulţi meşteri, cărora tinerii de la stăpânire le porunciră să facă în trei zile un stânjen de funie din fire de nisip, că de nu, va fi vai ş-amar de ei. Şi au început lucrul. Au frământat nisipul, l-au întins, dar funia nu se putea împleti. Trecu termenul pus de neamul duşman, dar funie... nimic.
Atunci vecinul viclean porneşte război împotriva tineretului.- "Vai, ce ne facem?" - se întrebau cu toţii, "Suntem pierduţi". Atunci Vodă cheamă la sfat pe tinerii săi sfetnici şi ţinu sfatul din zorii zilei până în noaptea adâncă.
Iată, că între sfetnici era şi fiul cel cu suflet bun, care nu şi-a ucis tatăl. Frământat şi el de cele ce s-au discutat în divan, a doua zi merge la peşteră să-i ducă tatălui său schimburile albe cu miros de levănţică şi de sulfină. Şi-l vede bătrânul tată dus pe gânduri şi amărât.
- "Ce ai fiule?"
- "Ce să am? Iaca, stăm rău, că uite aşa... uite pe dincolo"...Şi povesti cu de-amănuntul, povestea cu vecinul cel viclean.- "Păi de atâta vă supăraţi, voi, copii? Răspundeţi-i duşmanului aşa: "Moşii şi strămoşii noştri, când au împrumutat funia, ce ne cereţi acum înapoi, au zis strămoşilor voştri: tăiaţi din funie un capăt să vă rămână de probă, de model. Aşa că, daţi-ne capătul de funie, ca după el să facem funia întreagă".
Domnitorul transmise ţării învecinate, întocmai, sfatul bătrânului ascuns în peşteră. Când primiră vrăjmaşii acest răspuns, strigară: - Va să zică tot mai au vecinii noştri un bătrân care să-i sfătuiască. Să-i lăsăm, deci, în pace! Şi i-au lăsat, renunţând la război. Dar de atunci a rămas proverbul vechi şi înţelept: "Cine nu are bătrâni să-şi cumpere!"