luni, 9 ianuarie 2012

Ce este mai grav: accesul limitat, împiedicat, birocratizat la informație sau lipsa unui feed-back din partea societății civile și mai ales a organelor care ar urma să continue investigația

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Situația descrisă nu este specifică republicii Moldova, ci, vai!, și României. O lege prin care inclusiv adminstrația să fie obligată la investigații și la răspunsuri oficiale la articolele de investigație din presă, chiar dacă există, nu e suficientă. Legea trebuie și aplicată. Cu prietenie, Dan Culcer

Ce este mai grav ?

January 16, 2009 at 8:24 am | Posted in Comentarii | Leave a comment

Prezentarea celui de-al patrulea raport de monitorizare  a accesului la informatiile oficiale din R.M
Prezentarea celui de-al patrulea raport de monitorizare a accesului la informatiile oficiale din R.Moldova




Accesul limitat la informații sau lipsa de reacție din partea oficialităților

Note mai mari pentru accesul la informație în trimestrul 4. Experții Acces Info sunt de părere că lucrurile evoluează pe acest tărîm iar urările de An Nou au vizat creșterea performanțelor și un acces real la informația de ordin public. Bineînțeles că discursurile experților au fost condimentate cu critici la adresa oficialităților, a funcționarilor publici, care dintr-un motiv sau altul nu-și fac datoria de a informa corect și la timp jurnaliștii și prin urmare populația. Deși cîțiva pași înainte au fost făcuți prin adoptarea Legii transparenței în procesul decizional și examinarea altor proiecte, expeții rămîn nesatisfăcuți de lipsa reacției autorităților la articolele din presă, de indiferența și ignoranța unor funcționari care par niște spectatori ai campaniei de stopare a corupției.

Impresia de spectacol o avem de fiecare dată cînd auzim spoturile ce promovează stoparea corupției pe de o parte și articolele, emisiunile tv ce prezintă argumentat înrădăcinarea acestui fenomen în țara noastră. Sentimentul este similar atunci cînd auzim vorbindu-se despre accesul la informație, despre drepturile cetățeanului de a fi informat și promovarea legii privind secretizarea informației. Chiar dacă nu a fost adoptată, redefinită și schimbată cosmetic, ea oricum va trece, pentru că este imperios necesară cel puțin pentru o scurtă perioadă de timp.
Jurnaliștii vor fi, ba ei și sunt, cei în pierdere, pentru că vor avea din ce în ce mai puține unelte de muncă, iar o muncă ce se vrea intelectuală și analitică este mai degrabă una demențial de complicată, întrucît implică activitate de detectiv (ca să nu zic de ”salahor”), de ”bătător de drumuri”, de uși și minți încuiate, de redactor, linvist și analist. Cineva rîdea pe vremuri de acest ”hobby”, asociind facultatea cu o școală de balet, iar pe jurnaliști cu niște ”încurcă-lumea”. O fi fiind și aceasta o impresie a celor care citesc articole de investigație bine documentate și bine scrise și care scot la iveală nenorocirile comuniste. Bineînțeles acești jurnaliști îi încurcă pe corupți să-și continue nestingherit businessul, iar pe oameni  - să se bucure de viața ambalată în știruțele mondene, subțirele și vaporoase apărute în presa galbenă.
Ca să revin la ideea obținerii informației. Am înțeles, simțind pe propria piele că e o chestiune foarte superficială, dar periculoasă, atunci cînd implică nume grele din politica autohtonă. O solicitare de informație la procuratură nu a rămas fără reacții. După un chestionar la telefon : de unde am informația respectivă, dar pentru ce îmi trebuie etc. am primit un răspuns, în limitele termenilor legali, din care nu am putut scoate nimic. Ca să nu îndrăznesc să cer mai multe detalii, am fost contactată telefonic de către un tip care m-a avertizat indirect amenințîndu-mi membrii familiei. Aici m-am oprit cu investigația. Au cîștigat cei pe care îi încurcam. Nu că tare m-aș fi speriat. Ci pentru că mi-am dat seama, că articolul o să rămînă fără reacții. Iar satisfacția profesională o să se rezume doar la faptul că o mînă de oameni va lectura informația, vor ofta și vor trece la pagina următoare.
Nu știu ce este mai grav: accesul limitat, împiedicat, birocratizat la informație sau lipsa unui feed-back din partea societății civile și mai ales a organelor care ar urma să continue investigația, s-o materializeze cu rezultate concrete. Sunt ferm convinsă că autoritățile noastre ar trebui să reacționeze la cele scrise de jurnaliști, indiferent de gradul de dificultate cu care a fost obținută informația. În caz contrar jurnaliștii de investigație vor dispărea încetul cu încetul ca specie, sau în cel mai bun caz vor fi incluși în cartea roșie.

Niciun comentariu: