Interviu cu Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române
Există riscul ca economia să sufere din cauza protestelor
27 Ianuarie 2012
Preşedintele
Academiei Române, Ionel Haiduc, crede că, pe fondul crizei economice şi
al manifestaţiilor de stradă există riscul ascensiunii forţelor
populiste şi extremiste. Pe de altă parte, profesorul Haiduc
mărturiseşte că până acum nu a primit nici un răspuns din partea
guvernului după ce Academia şi-a pus la dispoziţie expertiza privind
rezolvarea „crizei grave", care „nu se mărgineşte la domeniul economic"
şi care priveşte chiar „viitorul" României.
Credeţi că protestele-maraton care au loc în toată ţara sunt un semn de sănătate sau mai degrabă o tendinţă spre anarhie?
I.H.: Adevărul de multe ori este la mijloc pentru că în situaţii critice şi dificile se amestecă intervenţii sau solicitări legitime care vin de la o parte a populaţiei cu ale unor oameni care au ca obiectiv crearea dezordinii.
Socotiţi deci că aceste manifestaţii sunt mai degrabă profitabile sau mai degrabă periculoase?
I.H.: Cred că există un pericol în ceea ce se întâmplă sau în ceea ce s-a întâmplat, deşi lucrurile par să se fi liniştit, după violenţele din primele zile, care nu prevesteau nimic bun. În momentul de faţă s-a renunţat la violenţă şi lucrurile arată altfel.
„Lăsaţi Grecia! Temeţi-vă de români!", spun americanii de la revista Forbes. Credeţi că aceste afirmaţii ar putea fi luate în serios de investitorii prezenţi în România?
I.H.: Eu cred că România este încă interesantă chiar şi pentru potenţialii investitori, ceea ce ar trebui să fie şi pentru noi un motiv de gândire înainte de a se inflama lucrurile într-un sens necontrolabil.
Spuneţi că nu şi-au pierdut încă interesul, dar agenţia Moody's a spus zilele trecute că protestele din ţară au un impact negativ asupra ratingului României şi că presiunea străzii pune sub semnul întrebării chiar calea reformelor.
I.H.: Eu nu mă pricep la aceste aspecte, dar e clar că riscul ca economia românească să sufere în urma acestor proteste este de luat în seamă, pentru că dacă un investitor străin sau un potenţial investitor vede un pericol în investiţia pe care o plănuieşte atunci se va gândi de două ori dacă rămâne aici sau dacă-l mai interesează România.
Ceea ce într-un an ca 2012, în care se întrevede că statele din zona euro intră în recesiune, nu e un semnal prea bun.
I.H.: Din câte înţeleg, recesiunea se extinde rapid dintr-o ţară în alta şi cum suntem cu toţii în UE, e greu de evitat recesiunea nu numai în ţările mai avansate, ci şi în România, fiindcă economiile noastre sunt destul de conectate.
În mesajul Academiei Române vorbiţi despre „criza gravă" care nu se mărgineşte la domeniul economic, ci priveşte chiar viitorul ţării. Sugeraţi că România nu are o strategie sau că priorităţile sunt greşite?
I.H.:România are o strategie, dar care de multe ori este uitată. A fost elaborată în urmă cu trei ani o strategie, care ar trebui probabil reluată, recitită, revăzută, readaptată şi cu privire spre viitor, în condiţiile crizei. Când a fost elaborată acea strategie nu apăruse criza economică în Europa.
În acest moment, singurul obiectiv naţional clar formulat este aderarea la spaţiul Schengen, celelalte fiind chestiuni relativ abstracte, pe care populaţia nu le-a reţinut. Ar avea nevoie, oare, România de câteva ţinte efective, care să-i modeleze viitorul?
I.H.: Pentru acest lucru ar trebui consultat un grup mai larg de specialişti din toate domeniile. O dezbatere la nivelul specialiştilor, apoi transpunerea acestei dezbateri şi a rezultatelor ei în mediul politic, legislativ şi, printr-un consens, printr-o colaborare sinceră şi cinstită, să se ajungă la o strategie reală cu obiective definite simplu şi clar.
Aţi luat vreodată în calcul la Academia Română să oferiţi ţării o strategie de dezvoltare în, să zicem, zece paşi?
I.H.: Academia are un Institut Naţional de Cercetări Economice cu mai multe subunităţi pe domenii, dar nu cred că Academia singură ar putea să-şi asume o asemenea misiune. E nevoie de consultare şi cu cei care lucrează în domeniul economic, deşi Academia are institute care pot concepe astfel de planuri: Institutul de Relaţii Internaţionale, Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii, Institutul Demografic etc. Specialiştii noştri pot veni cu multă informaţie şi experienţă, care apoi să fie pusă pe masa de discuţii şi de negocieri.
În mesajul pe care l-aţi dat la debutul protestelor de stradă spuneaţi că Academia îşi oferă sprijinul cu expertiză, probabil guvernului. După ce aţi lansat public această ofertă, v-a sunat cineva?
I.H.: Cred că n-a fost timp să fie analizată oferta noastră. Noi am mai avut colaborări şi în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat cu diverse ministere şi am colaborat şi la elaborarea strategiei naţionale acum câţiva ani, deci există un precedent şi bună intenţie din partea Academiei. Trebuie să menţionez că am observat şi interesul guvernului, la momentul respectiv, faţă de contribuţia pe care o poate aduce Academia. Din acest punct de vedere putem să sperăm la o nouă colaborare, la contribuţia Academiei pentru găsirea unor soluţii economice şi sociale legate de dezvoltarea durabilă a ţării.
Credeţi că protestele-maraton care au loc în toată ţara sunt un semn de sănătate sau mai degrabă o tendinţă spre anarhie?
I.H.: Adevărul de multe ori este la mijloc pentru că în situaţii critice şi dificile se amestecă intervenţii sau solicitări legitime care vin de la o parte a populaţiei cu ale unor oameni care au ca obiectiv crearea dezordinii.
Socotiţi deci că aceste manifestaţii sunt mai degrabă profitabile sau mai degrabă periculoase?
I.H.: Cred că există un pericol în ceea ce se întâmplă sau în ceea ce s-a întâmplat, deşi lucrurile par să se fi liniştit, după violenţele din primele zile, care nu prevesteau nimic bun. În momentul de faţă s-a renunţat la violenţă şi lucrurile arată altfel.
„Lăsaţi Grecia! Temeţi-vă de români!", spun americanii de la revista Forbes. Credeţi că aceste afirmaţii ar putea fi luate în serios de investitorii prezenţi în România?
I.H.: Eu cred că România este încă interesantă chiar şi pentru potenţialii investitori, ceea ce ar trebui să fie şi pentru noi un motiv de gândire înainte de a se inflama lucrurile într-un sens necontrolabil.
Spuneţi că nu şi-au pierdut încă interesul, dar agenţia Moody's a spus zilele trecute că protestele din ţară au un impact negativ asupra ratingului României şi că presiunea străzii pune sub semnul întrebării chiar calea reformelor.
I.H.: Eu nu mă pricep la aceste aspecte, dar e clar că riscul ca economia românească să sufere în urma acestor proteste este de luat în seamă, pentru că dacă un investitor străin sau un potenţial investitor vede un pericol în investiţia pe care o plănuieşte atunci se va gândi de două ori dacă rămâne aici sau dacă-l mai interesează România.
Ceea ce într-un an ca 2012, în care se întrevede că statele din zona euro intră în recesiune, nu e un semnal prea bun.
I.H.: Din câte înţeleg, recesiunea se extinde rapid dintr-o ţară în alta şi cum suntem cu toţii în UE, e greu de evitat recesiunea nu numai în ţările mai avansate, ci şi în România, fiindcă economiile noastre sunt destul de conectate.
În mesajul Academiei Române vorbiţi despre „criza gravă" care nu se mărgineşte la domeniul economic, ci priveşte chiar viitorul ţării. Sugeraţi că România nu are o strategie sau că priorităţile sunt greşite?
I.H.:România are o strategie, dar care de multe ori este uitată. A fost elaborată în urmă cu trei ani o strategie, care ar trebui probabil reluată, recitită, revăzută, readaptată şi cu privire spre viitor, în condiţiile crizei. Când a fost elaborată acea strategie nu apăruse criza economică în Europa.
În acest moment, singurul obiectiv naţional clar formulat este aderarea la spaţiul Schengen, celelalte fiind chestiuni relativ abstracte, pe care populaţia nu le-a reţinut. Ar avea nevoie, oare, România de câteva ţinte efective, care să-i modeleze viitorul?
I.H.: Pentru acest lucru ar trebui consultat un grup mai larg de specialişti din toate domeniile. O dezbatere la nivelul specialiştilor, apoi transpunerea acestei dezbateri şi a rezultatelor ei în mediul politic, legislativ şi, printr-un consens, printr-o colaborare sinceră şi cinstită, să se ajungă la o strategie reală cu obiective definite simplu şi clar.
Aţi luat vreodată în calcul la Academia Română să oferiţi ţării o strategie de dezvoltare în, să zicem, zece paşi?
I.H.: Academia are un Institut Naţional de Cercetări Economice cu mai multe subunităţi pe domenii, dar nu cred că Academia singură ar putea să-şi asume o asemenea misiune. E nevoie de consultare şi cu cei care lucrează în domeniul economic, deşi Academia are institute care pot concepe astfel de planuri: Institutul de Relaţii Internaţionale, Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii, Institutul Demografic etc. Specialiştii noştri pot veni cu multă informaţie şi experienţă, care apoi să fie pusă pe masa de discuţii şi de negocieri.
În mesajul pe care l-aţi dat la debutul protestelor de stradă spuneaţi că Academia îşi oferă sprijinul cu expertiză, probabil guvernului. După ce aţi lansat public această ofertă, v-a sunat cineva?
I.H.: Cred că n-a fost timp să fie analizată oferta noastră. Noi am mai avut colaborări şi în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat cu diverse ministere şi am colaborat şi la elaborarea strategiei naţionale acum câţiva ani, deci există un precedent şi bună intenţie din partea Academiei. Trebuie să menţionez că am observat şi interesul guvernului, la momentul respectiv, faţă de contribuţia pe care o poate aduce Academia. Din acest punct de vedere putem să sperăm la o nouă colaborare, la contribuţia Academiei pentru găsirea unor soluţii economice şi sociale legate de dezvoltarea durabilă a ţării.
În acest moment în care Academia consideră că este vorba despre o „criză gravă" în mai
multe domenii şi mai ales în ceea ce priveşte viitorul, v-aţi gândit că
aţi putea iniţia o dezbatere cu elitele intelectuale pe această temă?
I.H.: Noi ne ferim de orice activitate care ar putea lua o coloratură politică şi aici e foarte greu să discuţi şi despre economie şi despre cultură şi despre ansamblul vieţii, fără ca lucrurile să nu alunece spre politică. În măsura în care putem evita această alunecare şi folosirea într-un sens sau altul al acestor dezbateri, Academia ar putea să facă mai mult.
Vi se pare că în aceste zile ar fi vorba despre o revoltă în adevăratul sens al cuvântului sau efectele ieşirii în stradă sunt mult amplificate de televiziuni?
I.H.: Mi-e greu să apreciez. Pentru televiziuni e un mod de a fi foarte active, dar până la urmă tot procesul democratic, adică votul ar trebui să decidă.
Credeţi că România este în situaţia în care ar avea nevoie de alegeri anticipate pentru a rezolva această situaţie?
I.H.: Eu n-aş vrea să mă pronunţ asupra acestui proces, dar alegeri anticipate înseamnă scurtarea cu foarte puţin a termenului până la alegerile normale programate. Este oare timp pentru organizarea alegerilor anticipate sau care ar fi efectul unui astfel de scrutin făcut cu două-trei luni înainte de alegerile la termen: sunt întrebări esenţiale.
În stradă, oamenii au foarte multe nemulţumiri, dar nu există o listă ordonată a revendicărilor...
I.H.: Tocmai asta este, că fiecare îşi spune necazurile mai mari sau mai mici şi nu există o solicitare unitară cu privire la ceea ce doreşte acest grup de oameni aflat în stradă. Cererile şi manifestările lor sunt cam dezordonate, dacă nu e prea grav acest cuvânt, cam nesistematice.
Academia are la rândul ei propriile nemulţumiri?
I.H.: Dacă ar fi vorba de nemulţumiri, atunci ne-am gândi în primul rând la bani: banii nu ajung niciodată, pentru că în funcţie de bani poţi sau nu să pui în aplicare nişte programe de amploare. Academia are totuşi posibilitatea de a obţine fonduri în afara celor bugetare, prin proiecte europene sau fonduri interne pentru cercetare şi care ne-au ajutat foarte mult.
Câţi bani europeni speraţi să obţineţi anul acesta?
I.H.: E greu de spus. Noi am avut anul trecut şi sunt în curs de cheltuire, fonduri de 40 de milioane de euro, fonduri structurale, de care s-au bucurat vreo patru institute, care au venit cu proiecte acceptate de UE pentru dezvoltarea unor institute precum Institutul de Chimie Macromoleculară de la Iaşi sau Institutul de Biologie din Bucureşti, institute care folosind aceste fonduri europeneau putut să-şi creeze laboratoare noi şi dotări corespunzătoare. Dacă există competenţă şi voinţă putem să ne descurcăm, dar lucrurile merg greu pentru că e nevoie mereu şi de cofinanţarea statului român, dar până acum şi statul a făcut acest efort pentru a asigura aceste cofinanţări, altfel s-ar fi pierdut banii.
Guvernul a cerut vreodată ajutorul Academiei pentru a găsi căile de succes pentru atragerea banilor europeni?
I.H.: Guvernul are propriile sale structuri, noi am participat doar ca solicitanţi la aceste fonduri.
O parte dintre manifestanţi resping atât partidele aflate la guvernare, cât şi pe cele din Opoziţie. Ce le lipseşte politicienilor români pentru a fi credibili?
I.H.: E greu de răspuns la această întrebare. Eu cred că e greşită ideea de respingere a clasei politice pentru câteva exemple negative, nu poţi arunca la coş toată clasa politică. Cred că există şi destui oameni competenţi şi responsabili şi e greşit să respingi în bloc toată clasa politică, indiferent de orientarea ei.
Pe fondul crizei economice şi al nemulţumirilor, în Europa Occidentală au început deja să câştige teren partidele extremiste şi populiştii. Ar putea fi un pericol şi pentru România, în contextul acestor proteste-maraton?
I.H.: Este un risc mare să apară pe scena politică formaţiuni populiste care să vină cu propuneri şi promisiuni nerealiste, pe care populaţia să le creadă.
Credeţi că mişcările de stradă favorizează acest pericol?
I.H.: Depinde cum va fi influenţată marea masă a populaţiei în perioada premergătoare votului. Cred că partidele ar trebui să facă propuneri realiste şi aici ar trebui să intervină specialiştii, care să spună ce e realist şi ce nu, în perspectiva viitorului imediat.
Ionel Haiduc, 74 de ani - Preşedintele Academiei Române din 2006. A devenit profesor universitar la 36 de ani, după ce a obţinut titlul de doctor în chimie la Institutul M.V. Lomonosov din Moscova (1964) şi după ce şi-a completat studiile cu trei stagii postdoctorale în Statele Unite (1966-1972).
I.H.: Noi ne ferim de orice activitate care ar putea lua o coloratură politică şi aici e foarte greu să discuţi şi despre economie şi despre cultură şi despre ansamblul vieţii, fără ca lucrurile să nu alunece spre politică. În măsura în care putem evita această alunecare şi folosirea într-un sens sau altul al acestor dezbateri, Academia ar putea să facă mai mult.
Vi se pare că în aceste zile ar fi vorba despre o revoltă în adevăratul sens al cuvântului sau efectele ieşirii în stradă sunt mult amplificate de televiziuni?
I.H.: Mi-e greu să apreciez. Pentru televiziuni e un mod de a fi foarte active, dar până la urmă tot procesul democratic, adică votul ar trebui să decidă.
Credeţi că România este în situaţia în care ar avea nevoie de alegeri anticipate pentru a rezolva această situaţie?
I.H.: Eu n-aş vrea să mă pronunţ asupra acestui proces, dar alegeri anticipate înseamnă scurtarea cu foarte puţin a termenului până la alegerile normale programate. Este oare timp pentru organizarea alegerilor anticipate sau care ar fi efectul unui astfel de scrutin făcut cu două-trei luni înainte de alegerile la termen: sunt întrebări esenţiale.
În stradă, oamenii au foarte multe nemulţumiri, dar nu există o listă ordonată a revendicărilor...
I.H.: Tocmai asta este, că fiecare îşi spune necazurile mai mari sau mai mici şi nu există o solicitare unitară cu privire la ceea ce doreşte acest grup de oameni aflat în stradă. Cererile şi manifestările lor sunt cam dezordonate, dacă nu e prea grav acest cuvânt, cam nesistematice.
Academia are la rândul ei propriile nemulţumiri?
I.H.: Dacă ar fi vorba de nemulţumiri, atunci ne-am gândi în primul rând la bani: banii nu ajung niciodată, pentru că în funcţie de bani poţi sau nu să pui în aplicare nişte programe de amploare. Academia are totuşi posibilitatea de a obţine fonduri în afara celor bugetare, prin proiecte europene sau fonduri interne pentru cercetare şi care ne-au ajutat foarte mult.
Câţi bani europeni speraţi să obţineţi anul acesta?
I.H.: E greu de spus. Noi am avut anul trecut şi sunt în curs de cheltuire, fonduri de 40 de milioane de euro, fonduri structurale, de care s-au bucurat vreo patru institute, care au venit cu proiecte acceptate de UE pentru dezvoltarea unor institute precum Institutul de Chimie Macromoleculară de la Iaşi sau Institutul de Biologie din Bucureşti, institute care folosind aceste fonduri europeneau putut să-şi creeze laboratoare noi şi dotări corespunzătoare. Dacă există competenţă şi voinţă putem să ne descurcăm, dar lucrurile merg greu pentru că e nevoie mereu şi de cofinanţarea statului român, dar până acum şi statul a făcut acest efort pentru a asigura aceste cofinanţări, altfel s-ar fi pierdut banii.
Guvernul a cerut vreodată ajutorul Academiei pentru a găsi căile de succes pentru atragerea banilor europeni?
I.H.: Guvernul are propriile sale structuri, noi am participat doar ca solicitanţi la aceste fonduri.
O parte dintre manifestanţi resping atât partidele aflate la guvernare, cât şi pe cele din Opoziţie. Ce le lipseşte politicienilor români pentru a fi credibili?
I.H.: E greu de răspuns la această întrebare. Eu cred că e greşită ideea de respingere a clasei politice pentru câteva exemple negative, nu poţi arunca la coş toată clasa politică. Cred că există şi destui oameni competenţi şi responsabili şi e greşit să respingi în bloc toată clasa politică, indiferent de orientarea ei.
Pe fondul crizei economice şi al nemulţumirilor, în Europa Occidentală au început deja să câştige teren partidele extremiste şi populiştii. Ar putea fi un pericol şi pentru România, în contextul acestor proteste-maraton?
I.H.: Este un risc mare să apară pe scena politică formaţiuni populiste care să vină cu propuneri şi promisiuni nerealiste, pe care populaţia să le creadă.
Credeţi că mişcările de stradă favorizează acest pericol?
I.H.: Depinde cum va fi influenţată marea masă a populaţiei în perioada premergătoare votului. Cred că partidele ar trebui să facă propuneri realiste şi aici ar trebui să intervină specialiştii, care să spună ce e realist şi ce nu, în perspectiva viitorului imediat.
Ionel Haiduc, 74 de ani - Preşedintele Academiei Române din 2006. A devenit profesor universitar la 36 de ani, după ce a obţinut titlul de doctor în chimie la Institutul M.V. Lomonosov din Moscova (1964) şi după ce şi-a completat studiile cu trei stagii postdoctorale în Statele Unite (1966-1972).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu