Maria Cobianu Băcanu. Un veritabil răspuns Românesc la proiectul de creare a „ţinutului ceangăiesc”

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Un veritabil răspuns Românesc la proiectul de creare a „ţinutului ceangăiesc”

Publicat în 14 septembrie 2011 Maria Cobianu Băcanu

Studiind Sinteza documentară, trimisă de Centrul European de Studii Covasna – Harghita, care face parte dintr-un studiu referitor la problematica romano – catolicilor din Moldova, în mass-media maghiară, am văzut în extenso „Planul de dezvoltare a comunităţii de maghiari-ceangăi din Moldova, intitulat De minimis conceptio. Primul Plan de Acţiune Ceangăiesc a fost elaborat în urmă cu 10 ani.  Acesta a fost înlocuit acum de noul document adaptat la cerinţele actuale.
Planul a fost  elaborat de „reprezentanţii organizaţiilor civile din Moldova, specialişti şi susţinători ai problematicii ceangăieşti, politicieni, respectiv ziarişti care s-au întrunit  în cadrul conferinţei organizate la iniţiativa Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM), în perioada 08-10.04.2011, la Fundu Răcăciuni şi Pustiana, în jud. Bacău. Noul document reprezintă forma „revizuită şi dezvoltată a  planului de acţiune ceangăiesc,  adoptat în urmă cu zece ani,  adaptat la cerinţele actuale”.
Din el reiese că maghiarii din ţară şi oficialităţile ungare se comportă ca nişte stăpâni, mai mult, ca nişte dictatori. Ei şi-au propus crearea unui nou ţinut maghiar, (pe lângă cel secuiesc,  deja în dezbatere, de ani de zile), pe pământul românesc, anume, ”ţinutul ceangăiesc”, fără să ţină seama că România nu este un loc pustiu sau un sat fără câini, al nimănui, în care ei fac ce vor, pentru că sunt în alianţă cu guvernanţii. Iar dacă guvernanţii nu ne mai apără, pentru că au interesul de a se menţine la putere pentru al doilea, al treilea mandat sau pentru a se eterniza la butoanele de decizie, dacă statul cedează din funcţiile sale în favoarea elitei maghiare, orientată univoc, de ideologia iredentistă şi expansionistă, ne rămâne nouă, poporului român, celor cu spirit naţional şi patrioti, să luăm atitudine faţă de aceste periculoase derapări, care pot duce la pierderea suveranităţii, unităţii şi integrităţii teritoriale.
Ştiind că problema ceangăilor îi interesează de mulţi ani pe maghiari care, în mod abuziv, îi consideră parte constitutivă a etniei lor, chiar comunitate originară din Ungaria din punct de vedere istoric, pentru a-i atrage în rândul lor, am căutat să aflu opinia unui român, ceangău din zonă, care să-şi spună răspicat atitudinea, convingerea sa şi a românilor din Moldova, numiţi de maghiari „ceangăi”, despre cine sunt ei, locuitorii de religie romano-catolică din Moldova, care este statutul lor etnic şi religios, dacă acceptă termenul de „ceangău”, ce identitate îşi afirmă ei şi ce părere au despre afirmaţiile liderilor maghiari şi unguri, despre proiectele lor de a-i îngloba în proiectele ceangăilor-maghiari sau maghiarilor-ceangăi, dospite de ani întregi împotriva dorinţei şi voinţei lor.
Conţinutul  şi direcţiile de dezvoltare ale comunităţii de maghiari-ceangăi din Moldova fiind tratate anterior în două articole: O nouă sfidare maghiaro-ungară –  crearea „ţinutului ceangăiesc” şi Direcţiile de dezvoltare a nou-proiectatului „ţinut  ceangăiesc”, în materialul de faţă mă voi referi doar la răspunsul găsit, citind articolul, NOI, ROMANO-CATOLICII DIN MOLDOVA, ŞTIM CINE ŞI CE SUNTEM, scris cu majuscule, de Ing. Gheorghe Bejan, Preşedintele Asociaţiei Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş”, apărut în volumul Românii în dezbaterile Congresului Secuiesc din1902. Premise, deziderate şi reverberaţii, editat sub auspiciile Centrului European de Studii Covasna-Harghita şi ale Asociaţiei Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş”, Editura Magic Print, Oneşti, 2011.
Trebuie să mărturisesc că, dintru început, autorul, Ing, Gheorghe Bejan, este indignat (tot este „indignarea” la modă în literatură!) de ştirea difuzată în Jurnalul TVR din seara zilei de 14 noiembrie 2010, cu privire la romano-catolicii din Moldova (denumiţi ceangăi), ştire care nu reflectă situaţia reală existentă în zonă. Poziţia sa fermă faţă de modul cum sunt trataţi romano-catolicii din Moldova reprezintă imaginea de sine, reală, a acestei minorităţi religioase, imagine în totală opoziţie cu cea denaturată, falsă creată lor de către maghiari, care îi numesc „ceangăi”. Ajunşi aici, trebuie să lămurim semnificaţia diferită a acestui termen pentru maghiari şi pentru romano-catolicii din Moldova. Termenul de „ceangău” este de origine maghiară şi înseamnă „amestecat”, „degenerat”, „bastard”. Dacă pentru maghiari el desemnează toţi catolicii moldoveni, pentru cea mai mare parte a catolicilor moldoveni, acest termen este resimţit peiorativ, intenţionat insultător. Doar o mică parte dintre catolicii moldoveni îşi revendică originea maghiară sau secuiască. Sintagma de „ceangăi-maghiari” sau „maghiari-ceangăi” este o construcţie maghiară artificială, nerecunoscută de majoritatea covârşitoare a locuitorilor catolici din Moldova, pe care o consideră jignitoare, nepotrivită, cum vom vedea şi la Gheorghe Bejan.
În ceea ce priveşte pe cei care denaturează realitatea existentă în zonă, autorul îşi exprimă nemulţumirea, în primul rând, faţă de Tokes Laszlo. „Nu putem fi de acord cu vicepreşedintele Parlamentului European, Tokes Laszlo, care, referindu-se la situaţia „ceangăilor” din România, a vorbit despre existenţa unui „genocid cultural” împotriva acestei „minorităţi”, subliniind că identitatea lingvistică şi culturală a acesteia poate dispărea. Nu suntem de acord nici cu afirmaţia conform căreia „în urma politicii de asimilare practicată timp de mai multe decenii, pierderea limbii materne a căpătat proporţii tragice: maghiarii ceangăi nu îşi pot folosi în mod liber limba maternă nici în biserică, nici în şcoală, rezultatul asupririi fiind asimilarea benevolă”.
În continuare, precizează Gheorghe Bejan, parcă, pentru a li se întipări bine în minte tuturor maghiarilor că „folosirea în continuare a termenului  „ceangău” la adresa întregii comunităţi a romano-catolicilor din Moldova este nu doar inoportună, ci şi rău-voitore”. El nu este de acord cu permanentele încercări de maghiarizare forţată a acestor comunităţi de către grupuri restrânse de asociaţii şi fundaţii finanţate din fonduri ale statului maghiar. Deturnarea, în interes propriu, de către Domnul Tokes Laszlo a calităţii de europarlamentar prin emiterea de afirmaţii partizane şi inexacte cu privire la etnicii din Moldova, precum şi folosirea Parlamentului European ca spaţiu de de manifestare a unor puncte de vedere vădit antiromâneşti o consideră, de asemenea, cel puţin neelegantă.
Apoi, pentru a face lumină în problemă, demonstrează  de ce locuitorii catolici se consideră români, aducând argumente statistice şi lingvistice, în acest fel realizând o frumoasă descriere a lumii locuitorilor catolici. În judeţele Bacău, Neamţ şi Iaşi – scrie el –  conform recensământului din 2002, peste 95% dintre locuitorii catolici s-au declarat români, respingând denumirea de „ceangău”. Limba lor maternă a fost şi este limba română. Graiul unguresc, pe care o parte din ei îl folosesc în paralel cu graiul românesc transilvam, este urmarea procesului de maghiarizare la care au fost supuşi strămoşii lor în Transilvania, înainte de a se stabili în Moldova. Prin urmare, Domnul Tokes Laszlo susţine astăzi o politică de asimilare, de maghiarizare, promovând chiar o instituţionalizare a acestei încercări.
În continuare, se referă la activitatea Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova – AMCM -  care organizează în 21 de localităţi învăţământ extraşcolar şi aşteaptă ca România să respecte acest lucru, iar pe deasupra, UE să impună respectarea,  cu mijloace eficiente, a drepturilor de bază ale omului şi a minorităţilor. Mai mult, AMCM nu renunţă şi pentru realizarea celui mai nou plan al lor, , ar dori ca şi în localităţile în care mai sunt cel puţin 30-35, unde ar fi motivată activitatea cu cei care trăiesc acolo, să fie lansat cât mai repede acest nou program. De aceea, au cerut ajutorul lui Schmitt Pal, Preşedintele Ungariei, să accepte să fie protectorul programului, deoarece cu o astfel de scrisoare de recomandare autoguvernările ar avea o altă atitudine faţă de sprijinirea acestora, ştiut fiind că autoguvernările din Ungaria sprijină şi material predarea limbii maghiare în Ţinutul Ceangăilor ( ! )
Reţinând „succesele importante” pe care le-a obţinut Asociaţia Maghiarilor Ceangăi în ultimii 10 ani în domeniul învăţământului şi în menţinerea relaţiilor cu instituţiile şi autorităţile judeţene, cu care au organizat programe comune şi care au acceptat identitatea lor, Gheorghe Bejan critică autorităţile  statului român care sunt părtaşe la opera de maghiarizare forţată a catolicilor din Moldova, infirmând afirmaţiile tendenţioase şi lipsite de adevăr ale lui Tokes Laszlo, care a declarat că şi în ultimii 20 de ani s-a desfăşurat românizarea ceangăilor. Critică, de asemenea, Inspectoratul Şcolar Bacău, care a devenit şi el părtaş la maghiarizare prin aprobarea introducerii orelor de limba maghiară în şcolile din satele catolice din judeţ, prin creşterea numărului de localităţi unde se predă limba maghiară şi a ponderii de cadre didactice maghiare. „Iată cum se face, în fapt, maghiarizare în loc de românizare !!!”, exclamă el, desigur indignat, credem noi, ştiind că, din toamna anului 2010, Asociaţia Maghiarilor Ceangăi va angaja noi profesori pentru activităţi şcolare şi extraşcolare.
Spre deosebire de Asociaţia Maghiarilor-Ceangăi, Asociaţia Romano-Catolicilor din Moldova „Dunitru Mărtinaş” insistă şi pe această cale pe faptul că istoria, limba şi cultura populară a locuitorilor catolici din Moldova relevă apartenenţa acestora la poporul român, iar necunoaşterea acestor repere identitare duce la deturnarea identităţii acestor cetăţeni români şi europeni în egală măsură. Reiterăm faptul că „nu putem vorbi de o minoritate etnică a ceangăilor din Moldova, ci, cel mult, de o minoritate religioasă a romano-catolicilor din Moldova”.  Recunoaşte, în acelaşi timp, dreptul celor câţiva locuitori catolici, care, din motive subiective, determinate de propaganda maghiară în zonă, îşi asumă o altă identitate, de „ceangău”, „ceangău-maghiar”, „maghiar-ceangău” sau, mai nou, „maghiar”.
Cu toate neîmplinirile constatate, totuşi, autorul, Gheorghe Bejan, îşi exprimă speranţa că autorităţile româneşti şi europene vor ţine seama de studiile ştiinţifice româneşti şi străine cu privire la catolicii din Moldova, atunci când vor analiza trecutul acestora, precum şi identitatea pe care ei şi-o afirmă. În numele majorităţii populaţiei romano-catolice din Moldova, trage un semnal de alarmă către românii care conduc ţara (adevăraţii români), prin care solicită să se aplece cu atenţie şi să judece obiectiv situaţia acestei minorităţi religioase, plină de valori morale şi spirituale româneşti, care se consideră pe drept românească şi care s-a jertfit, alături de ortodocşi, pe altarul Patriei. Istoria este plină de asemenea exemple. Autorul încheie cu o concluzie demnă de luat în seamă de către întreaga clasă politică post-decembristă. Prea multe compromisuri politice, în interese economice de mic grup s-au făcut până acum de către toate regimurile social-politice pe seama şi în detrimentul nostru şi nu dorim să ni se inventeze – de către toţi neaveniţii – origini, istorii, limbi şi câte altele. Suntem români, simţim româneşte şi vrem să trăim în linişte în ROMÂNIA, PATRIA NOASTRĂ !
Comparaţia între spiritul profund naţional şi patriotic al românilor catolici din Moldova, evident mai sus, şi spiritul demolator al liderilor maghiari, prin susţinerea obsedantă a creării unui nou ţinut maghiar în Moldova, relevă diferenţa dintre cei ce-şi doresc păstrarea valorilor româneşti, a limbii, culturii, identităţii şi păcii sociale şi cei ce urzesc planuri de destabilizare, segregare, fragmentare pe criterii etnice şi disoluţie a statului naţional român, unitar şi indivizibil, numai pentru că îi sprijină în menţinerea la guvernare
Ajunşi în faţa acestui posibil dezastru naţional, determinat de politica expansionistă maghiară, care ne-ar putea elimina de pe harta Europei şi a lumii, ca stat şi popor, nu ne rămâne decât o singură soluţie: un imens vot al întregului popor român, al celor de la talpa ţării şi al spiritelor naţionale, oneste, competente, dotate cu ştiinţă, conştiinţă, înţelepciune şi bună cunoaştere a istoriei noastre, la  ALEGERILE locale, parlamentare şi prezidenţiale, ce vor avea loc anii viitori, care să elimine pe cei ce au aruncat ţara în haos şi ne-au coborât la starea de trib sau gloată, manevrată dinăuntru şi din afară, spre prăbuşire, încălcându-ne demnitatea şi mândria naţională pe care ne-au transmis-o înaintaşii nostri.
Deci, deşteaptă-te Române, din somnul cel de moarte !