Trec ţiganii… de Claude KARNOOUH

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. A se vedea și comentariile. Cu prietenie, Dan Culcer

Trec ţiganii…
CLAUDE KARNOOUH
Ştiam că preşedintele Sarkozy a fost ales de o largă majoritate a cetăţenilor francezi pe baza unui program de dreapta hiper-liberal (în ceea ce priveşte sectorul economic) şi, în parte, de extremă dreapta – prin reactualizarea temelor privind securitatea, religia şi familia (faptul că el însuşi a fost însurat de două ori şi s-a recăsătorit apoi cu un manechin care a pozat nud nu va fi  părut o contradicţie sfruntată „oamenilor de bine” care i-au dat votul…). Însă recentele măsuri de expulzare luate în privinţa ţiganilor (1) de guvernul francez sunt, în ciuda volutelor de vocabular ale miniştilor de Interne, Imigraţie şi Justiţie, nu doar scandaloase, ci abjecte de-a binelea. Dacă mai adăugăm şi dorinţa de a retrage cetăţenia franceză cuplurilor care trăiesc în poligamie, autorilor de exciziuni rituale sau delincvenţilor care au agresat forţele de ordine, suntem obligaţi să conchidem că asemenea măsuri seamănă cu acelea de tristă amintire luate de guvernul colaboraţionist de la Vichy în privinţa evreilor, a militanţilor comunişti sau socialişti, a francmasonilor, a ţiganilor şi a tuturor infractorilor de origine străină (2).
Doresc să pun însă lucrurile la punct. Nu mă număr printre acei occidentali care nu mai pot să doarmă din pricina mizeriei de pe lume şi varsă lacrimi de mila săracilor fără să facă nimic concret pentru a alina suferinţa cuiva. Oameni de felul ăsta, campioni ai drepturilor omului, îşi predică oful prin saloane mondene în loc să coboare în stradă şi practică o filantropie-spectacol, căutând, sigur, să mai tempereze pe ici pe colo mizeria în care se zbat unii (fapt cât se poate de onorabil), fără să se-ntrebe însă cu adevărat, şi la modul radical, care sunt cauzele reale ale acestei mizerii. O să revin mai jos asupra acestei chestiuni specifice stângii franceze; deocamdată mă voi limita la prezentarea situaţiei ca atare.
E drept că ţiganii veniţi din Balcani în Franţa, în special cei din România şi din Bulgaria, trăiesc majoritatea prin adăposturi fetide, în hăţişul căilor rutiere de la periferia pariziană şi a marilor oraşe, în condiţii de igienă înfiorătoare. E drept că printre aceşti oameni există infractori, ca în orice altă comunitate umană. E la fel de adevărat (şi nu „angelizez” deloc situaţia) că s-au format acolo bande de hoţi (care fură Vélo-lib [biciclete de închiriat], din reţelele de semnalizare feroviară, inclusiv din cele ale TGV), de spărgători ai distribuitoarelor de bilete, în fine, borfaşi de toată mâna. E adevărat şi că unele grupuri au format reţele de prostituţie sau de cerşetorie – în care femei tinere cu copii în braţe, adolescenţi sau bătrâni, muncesc pentru un patron fără să vadă niciun ban de pe urma pomenilor primite de la trecători. Toate aceste fapte sunt condamnabile şi trebuie condamnate în nume individual.
Fiindcă nu o comunitate, în totalitatea sa, comite delictele, ci oamenii concreţi, câteodată organizaţi în grupuri, şi doar aceştia, cum a tot spus Florin Cioabă, trebuie acuzaţi ca infractori sau criminali dacă e cazul (3). Dar condamnarea colectivă, într-un stat de drept modern, nu se regăseşte în scriptele dreptului civil. Acţionând astfel, şi în ciuda virtuozităţilor de exprimare ale miniştrilor săi, guvernul francez reabilitează – fără a le enunţa cu claritate – legi rasiale venite dintr-o epocă pe care o credeam revolută. Nimeni, de orice culoare politică, nu poate şi n-ar trebui să accepte un asemenea procedeu demn – şi nu mă joc cu vorbele – de un stat fascizant. Să ne amintim vorba latinească „de te fabula naratur”. Ştim doar că fascizarea politicilor franceze (şi italiene) a premers instalarea unor regimuri autoritariste peste tot în Europa…
Cu toate acestea, şi n-ar trebui să vedem în asta o scuză, dacă guvernul francez acţionează în asemenea manieră, după convocarea unei reuniuni cu miniştrii români de Interne şi de Externe, o face şi pentru că ceva nu merge cum trebuie în folosirea sumelor importante alocate guvernului român pentru integrarea ţiganilor în societate. „România – conform extrem de seriosului cotidian economic francez „Les Echos” (4) – primeşte 4 miliarde de euro pe an pentru integrarea ţiganilor, din care numai 80 de milioane sunt cheltuite, adică 0,4%.”. Se impun aşadar nişte lămuriri. Pe de o parte: de ce nu sunt folosiţi toţi banii primiţi?; pe de altă parte: unde sunt proiectele de integrare lansate cu ajutorul acestor 0,4%? Dacă iei ţara la pas, se pare că nimic sau aproape nimic nu s-a întreprins în sensul unei politici de integrare reale, măcar a uneia cât de cât autoritare. Poţi să întâlneşti grupuri de ţigani foarte bogaţi – şi e suficient să vezi ce cadouri de nuntă se oferă tinerilor însurăţei, de exemplu, sau ce maşini de lux conduc şi ce palate suprarealiste (5) îşi construiesc la periferia oraşelor româneşti. Dar, pe de altă parte, fără ca ăştia bogaţi să aibă ştire, există grupuri de ţigani care trăiesc într-o mizerie imensă şi care, în termeni de subalimentare, igienă şi educaţie, nu sunt departe de săracii celor mai sărace dintre ţările din lumea a treia!
Una peste alta: că problema integrării ţiganilor e una foarte complexă n-am niciun dubiu. Căci, între bogaţii care se servesc de legile antirasiste promulgate de UE pentru a nu respecta legile ţărilor în care trăiesc, dar îşi pun imediat poalele-n cap şi strigă „rasism!” îndată ce le este interzis cutare lucru (interzis de altfel tuturor cetăţenilor din acel stat), între aceşti bogaţi, aşadar, şi săracii care aspiră fireşte la o viaţă mai bună şi care, ca orice sărac, trăiesc din cerşit, găinării şi învârteli, având o teribilă nevoie de educaţie, distanţa este enormă, iar atenuarea ei necesită eforturi importante şi de durată. Un asemenea demers pare însă imposibil în România, a cărei clasă politică este coruptă în esenţa ei, şi ai cărei intelectuali publici de asemenea (cf. articolul Alinei Mungiu „Vând opinie publică. Negociabil”, din „România liberă”, nr. din 2 septembrie 2010).
E nevoie, într-adevăr, de voci cu greutate din rândurile intelligentsiei, care să aducă puţină ordine atât la nivelul puterii executive, cât şi la nivelul celor legislative şi judecătoreşti. Numai că dumnealor urlă mai tare doar când vine vorba de exersarea anticomunismului de operetă; când e vorba de o speţă socio-culturală gravă şi importantă, te asurzesc prin tăcere. Din nefericire, nu există niciun Gaspar Miklos Tamás în România, dar se află o grămadă de publicişti „delicaţi”, care enunţă cu multă eleganţă o sumă de triste banalităţi; foarte puţini – în schimb – sunt polemiştii lucizi, erudiţi şi capabili să nu se lase acaparaţi de mizele locale (6).
Pe scurt: lucrurile nu se vor repara prea curând în ce-i priveşte pe ţiganii din România (şi din Bulgaria), fiindcă aceste două state preferă să-i lase să cerşească şi să trăiască inuman în coşmelii de azi pe mâine, în loc să facă efortul necesar pentru promovarea unui program socio-educativ eficient.
Atâta doar că problema ţiganilor n-a adus nimic nou pe ordinea de zi a României: dacă preşedintele considera perfect normală emigrarea medicilor şi a celor mai buni intelectuali spre ţările bogate din UE – de ce s-ar mai încurca cu săracii? A guverna peste un popor pauperizat, mizerabil, prost hrănit şi pasiv şi a-i încuraja pe cei mai buni să părăsească ţara în masă este gestul unei clase politice pentru care a conduce nu înseamnă decât o modalitate de a-şi aduce bani în buzunar.
Aceste consideraţii nu exonerează însă în niciun fel cumplitele metode franceze – ştiute fiind de altfel ca ineficiente, fiindcă expulzaţii pot să revină în câteva luni, de vreme ce pe paşaportul lor nu scrie că au fost întorşi în ţara de origine cu suma infimă de 300 de euro. Ceea ce este însă mai tulburător pentru mine, în calitate de cetăţean francez, este atitudinea stângii, chiar a extremei stângi franceze.
Să lăsăm în plata Domnului Partidul Socialist, cu josnicele sale manevre electorale; demagogia afişată de acesta nu e decât expresia derivei sale ideologice spre noul liberalism economic. Unii dintre primarii PS, ştiind că mulţi dintre concetăţenii lor nu mai suportă prezenţa ţiganilor cerşetori pe străzi, pe lespezile bisericilor şi ale pieţelor, ori înmulţirea numărului de muzicanţi, mai mult sau mai puţin talentaţi, din vagoanele metroului, ale RER [Réseau Express Régional] sau ale trenurilor din suburbii, nu ezită să susţină metodele sarkozyiene de expulzare, sperând să câştige voturile Sarkozy-iştilor sau ale LePen-iştilor. Ce să aştepţi de la nişte socio-trădători! Mult mai îngrijorătoare însă, şi ilustrând o mentalitate critică în derivă, este atitudinea extremei stângi care, în afara unei atitudini filantropice şi antirasiste veleitare, nu caută să devoaleze în niciun fel cauzele aceste sărăcii care-i determină pe atâţia oameni să părăsească o ţară pentru a trăi în alta, unde nici limba nu le este familiară, nici stilul de viaţă şi de relaţionare – pe scurt, nimic din ce ţine de cultura familiară lor. Să luăm aminte, apropo de asta, că nici ţiganii francezi şi nici gitanii andaluzi nu vor să aibă de-a face cu aceşti ţigani veniţi din Est. Dar extrema stângă nu se-ntreabă nici măcar care sunt cauzele sărăciei în sine, generalizate după căderea regimului comunist în Europa de Est. Tot ce ştie să facă e să acţioneze prin intermediul ONG-urilor, ale căror acte caritabile, oricât de necesare ar fi în cazuri de urgenţă, nu fac decât să mascheze problemele de fond.
Prima: de ce guvernele din Europa fostă comunistă nu fac nimic pentru integrarea ţiganilor, de vreme ce UE a fost atât de generoasă în privinţa suportului financiar? De ce ţiganii foarte bogaţi nu organizează societăţi de ajutor reciproc pentru cei mai defavorizaţi dintre ei şi preferă, în felul propriu, să copieze raporturile de clasă ale capitalismului nostru tardiv?
A doua: de ce grupurile de extremă stângă franceză nu explică militanţilor şi simpatizanţilor lor sursa acestor blocaje şi realitatea că douăzeci de ani de postcomunism a produs un număr mult mai mare de săraci în rândul ţiganilor decât în perioada comunistă, când au fost schiţate câteva măsuri de promovare socială a lor? Fiindcă ceea ce reiese din indignarea lor redusă la simple acte de caritate şi la vociferările antirasiste ale unor manifestaţii fără rost (7) este omiterea esenţialului: pauperizarea absolută a unor grupuri sociale întregi (şi e simptomatic faptul că aceste ONG-uri de stânga şi de extremă stânga nu pomenesc niciodată de românii sau de bulgarii non-ţigani foarte săraci – şi sunt destui în Paris!) este invers proporţională cu îmbogăţirea masivă a unei minorităţi infime.
A discuta însă despre această dinamică ar implica, de exemplu, menţinerea în programele partidelor de extremă stângă a luptei de clasă, ca temă centrală, şi indicarea rolului decisiv avut de jefuirea proprietăţii publice în ţările foste comuniste, de Marele Talcioc unde totul s-a luat pe nimic, în ivirea asemenea grupuri de săraci la limita umanului… Or, expresia „luptă de clasă” şi implicaţiile ei au dispărut din programele acestor partide, aşa încât mă tot întreb dacă o fi existând ceva cu adevărat anti-capitalist în Noul Partid Anti-capitalist al lui Besancenot, care pur şi simplu a despuiat acest concept de sensul său. Cât despre Partidul Comunist Francez, acesta a eliminat de multă vreme orice referinţă la lupta de clasă şi nu mai e în prezent decât partidul micilor funcţionari aflaţi în curs de pauperizare. Iar Verzii, ei reprezintă facţiunea noilor upper middle class (fraierii marilor oraşe), care visează la o producţie cât mai ecologică, la o hrană cât mai „bio” (şi mai scumpă!), fără a pierde din vedere avantajele esenţiale aduse de o societate a consumului în masă…
Se vede treaba că, în Franţa şi în Italia – cufundate într-o criză economică al cărui sfârşit nu-l ştie nimeni prezice –, ţiganii nu sunt decât un pretext demagogic, de luptă în câmpul politicii interne, în loc să fie un subiect de studiu şi de acţiune, cu toate antinomiile sale, cerând elucidări complexe şi practici adesea contradictorii. În fine, dar nu în ultimul rând, trebuie subliniat că părţilor interesate li s-a dat foarte puţin cuvântul; e drept că ori nu vorbesc ori vorbesc prost franceza – dar nimic mai simplu decât să găseşti în Paris un interpret de calitate (numai eu cunosc cel puţin trei!).
Mai mult decât atât: expulzarea ţiganilor din Franţa demonstrează, în ciuda întâlnirilor de la Bruxelles, slaba putere pe care o are UE îndată ce nu mai e vorba de beneficii economice şi de instrumente legislative şi/ sau ideologice create în serviciul ţărilor sale bogate. Franţa ia în râs blamul UE în chestiunea ţiganilor, cum ia în râs şi reproşurile făcute la adresa condiţiilor inumane din sistemul său carceral. Se pare că „statele drepturilor omului” au devenit – şi o ştiam de mult – nişte spaţii ale non-drepturilor omului, că generozitatea sau simplul drept nu contează decât atunci când aduc avantaje economice (importarea mâinii de lucru ieftine şi calificate, atragerea în piaţă a populaţiilor de culoare) sau politice (inducerea de presiuni asupra statelor ai căror emigraţi sunt adăpostiţi).
Toate astea nu sunt decât prevestiri ale „înălţimilor găunoase” ce vor să vină, ca să vorbim în limba lui Zinoviev…
Paris, 6 septembrie 2010
Traducere din franceză de Teodora Dumitru

NOTE:
(1) Scriu şi pronunţ ţigan pentru că refuz să mă supun diktatelor unui vocabular politic corect. Aşa cum cred că un surd e un surd, iar nu un „neauzitor”; că un orb e un orb, iar nu un „nevăzător”; că o hoţie e o hoţie, iar nu un „act de incivilitate” etc. etc. Şi să nu fim noi mai catolici decât Papa – de vreme ce însuşi „regele” ţiganilor români, Florin Cioabă, a spus că termenul rom îi displace profund şi că el e ţigan, aşa cum ţigani sunt de sute de ani (cf. „Adevărul”, duminică 22 august 2010). Păi dacă toţi sunt romi, cui îi lăsăm pe gitanii Andaluziei şi ai flamenco-ului, ai gypsy-ului anglo-saxon, pe Zigeuner-ii germanici, pe ЦЫГАН ruşi, pe Zingaro italieni, Manouche-ul devenit jazzman după Django Reinhart şi pe alţii, denumiţi cu vechi cuvinte franţuzeşti, încă folosite în tinereţea mea rurală, ca Romanichels sau Bohémiens…?

(2) Asta îmi aminteşte de legile celui de-Al Treilea Reich privind conceptul de culpabilitate colectivă, Sippenhaftgesetz – acea lege naţional-socialistă care-i făcea pe părinţi coresponsabili de actele progeniturilor şi care pedepsea familiile acestora prin deportare.

(3) „Adevărul”, idem: „Hoţii trebuie pedepsiţi indiferent că sunt romi, români, francezi sau italieni”. Poziţie perfect modernă, care defineşte statul de drept.

(4) „Les Echos”, Paris, 1 septembrie 2010.

(5) Singura realizare arhitecturală demnă de interes a postcomunismului, între Dallas şi Disneyland, între palatele indiene şi cele ale îmbogăţiţilor americani din anii 1930. Vezi palatul Xanadu, în care Orson Welles l-a imaginat ducându-şi ultimele zile pe Charles Foster Kane, în „Citizen Kane”, 1941.

(6) Dintre intelectualii lucizi, vezi Ciprian Mihali, „Care drepturi ale omului, ei sunt ţigani”, în „CriticAtac”, 26 august 2010, şi mai ales Vasile Sebastian Dâncu, „România care nu ştie să spună NU”, în „Cultura”, 25 august 2010.

(7) Manifestaţia de sâmbătă 4 septembrie 2010 de la Paris a adunat 80 000 de persoane, sumă care în realitate nu înseamnă mare lucru – în comparaţie cu revoltele anti-CPE [Contrat Première Embauche – Contract pentru Prima Angajare, lege introdusă în 2006 de guvernul Villepin şi eliminată ulterior, n. trad.], de exemplu. Franţa profundă, aceea a collabos de tot soiul, această Franţă infamă, sordidă, ea aprobă din plin politica dusă de şeful statului.
    •    Tags: Claude Karnoouh, Sarkozy, tigani
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
6 Responses to “Claude Karnoouh: Trec tiganii…”
    1.    Mihaly
September 17th, 2010 at 7:59 pm 
 deocamdata eu avansez ideea ca prapastia dintre o elita extrem de bogata si o masa paupera este trasatura fundamentala a societatii romanesti cel putin din perioada premoderna si se bazeaza pe faptul ca bogatii constituie un “proxy regime” (adica interpusi ai unei dominatii straine care le acorda unele privilegii pt a-i reprezenta interesele).
dar o sa revin

    2.    Claude Karnoouh
September 18th, 2010 at 9:28 am 
 Foarte just domnul Mihaly… sunt total de acord cu dmv.

    3.    Viorel Dragan
September 21st, 2010 at 2:58 pm 
 Domnule Karnoouh, dupa acest articol va respect mai putin.
M-ati dezamagit.
In primul rind 80 de milioane din 4 miliarde nu reprezinta 0.4%.
Nu c-ar avea cine stie ce importanta.
In al doilea rind, combateti ipocrizia cu ipocrizie.
“Florin Cioaba” “a tot spus”?!
De cind a ajuns referinta citabila, un mafiot ordinar pe mina cu autoritatile romane pe care, de altfel, chiar dvoastra le considerati, in mod just, corupte?
Sunt de acord ca-i o prostie sa le dai tiganilor cite 300 de euro, dupa care sa-i urci in avion, stiind ca ei se vor intoarce inapoi cind vor. Si apropo, 300 de euro nu-i deloc o “suma infima” ptr de pilda un pensionar roman, care in schimb nici nu se gindeste sa plece la cersit in Franta.
Sunt de acord si ca autoritatile s-au purtat prosteste referindu-se expres la tigani in documentele interne.
Ce nu inteleg este de ce n-ar avea dreptul autoritatile franceze sa trimita acasa niste romani, de data asta tigani, care au incalcat legea? Iar legea dvoastra zice clar ca romanii au dreptul sa stea in Franta neintrebati (dar fara sa comita ilegalitati) 3 luni. Dupa care, daca nu au un loc de munca, sunt in ilegalitate.
Deci care-i problema?
Anul trecut cind au fost expulzati mult mai multi romani, netigani insa, nimeni n-a protestat, nici pe dvoastra nu v-am auzit.
De ce?
Eu am studii superioare, vorbesc franceza fluent, am lucrat legal in Franta 3 ani, m-am impregnat de cultura dvoastra, m-am obisnuit perfect cu “stilul de viata si de relationare”, pe scurt ma simt acolo ca peste in apa. Si totusi nu m-as duce in Franta decit legal.
Sunt eu un fraier, sau au tiganii mai multe drepturi ca mine?
Vad ca sunteti constient ca exista “grupuri de ţigani foarte bogaţi..”. Pe de alta parte ziceti ca”fără ca ăştia bogaţi să aibă ştire, există grupuri de ţigani care trăiesc într-o mizerie imensă”.
Nu-i adevarat domnule Karnoouh!!!
Tiganii bogati din Romania stiu perfect ca exista si tigani saraci si stiu perfect si ca exista romani foarte saraci. Pe unii chiar ii angajeaza ptr muncile de jos.
Dar stiu ca exista saracie si mai stiu ca saracimea ii admira sincer, ca in orice tara de lumea a treia.
Altfel nu si-ar afisa bogatia suprarealista, altfel nu ar trage paranghelii opulente cu elicoptere, gratare la poarta sarutului si manele la maxim!
Ptr saracime fac ei toate astea. Ca sa-i ia ochii, ca sa ii dea pe spate, cf traditiei tiganesti!
Va mai intrebati de ce statul nu face nimic cu banii europeni ptr integrarea tiganilor.
Pai din acelasi motiv ptr care nu face nimic cu banii europeni ptr scoaterea din saracie a majoritatii populatiei.
Ptr ca ii fura sub ochii ingaduitori si poate direct interesati ai responsabililor de la Bruxelles.
Nu numai tiganii sunt saraci in Romania, dle Karnoouh.
Exista oameni muncitori, educati, care sunt foarte saraci.
Din cauza sistemului, din cauza capitalismului salbatic.
Dar nu pleaca in Franta la cersit si furat.
Pe oamenii astia nu-i vede nimeni.
Nici ONG-urile occidentale, nici mass-media occidentala.
Care prefera minciuna, pur si simplu (nu stiu daca din naivitate, sau voit).
Am vazut la televiziunea franceza reportaje halucinante. Propaganda pura. “Jurnalisti” francezi, ghidati cu atentie de oengisti, luau interviu unor “amariti” din Petrosani. Intr-adevar era induiosator. O familie de tigani saraci, o casa modesta dar curata (!?!), o atitudine smerita. “Suntem saraci, vrem sa muncim (?!?), dar aici nu gasim nimic” etc etc.
Domnule Karnoouh, sincer eu n-am cunoscut astfel de tigani. Nu zic ca n-or exista, doar ca eu n-am mai vazut asa ceva.
Locuiesc in Bucuresti, la doi pasi de parlament. Tiganii de la mine din zona locuiesc in “locuinte sociale” ale primariei “social-democratului” Vanghelie. In fapt niste cocioabe mizerabile. Pina aici situatia seamana cu aceea din reportaj. Asemanarile se opresc aici. Tiganii de la mine din zona ma agreseaza verbal la betie sau oricind au chef (ochelarist, carnat, sugi pula, vrei sa-i arat pula lui nevasta-ta etc), arunca gunoiul in strada, fac paranghelii in strada, cu manele la maxim absolut cind doresc, iau curent de la stilp, vind/consuma droguri, fac curse de motorete, au masini (printre care un 4×4 cu nr de Spania). Totul sub protectia politiei, primariei locale si generale.
Eu am platit luna trecuta impozite si retineri pe salariu de 1500 RON. Nu arunc gunoiul in strada, nu iau curentul de la stilp, nu fac paranghelii la maxim, nu injur pe nimeni, nu vind droguri, nu fac curse de motoreta sau de masina.
Deci cine pe cine discrimineaza dle Karnoouh?
De ce nu vine domnule presa franceza la mine pe strada?
De ce nu vine domnule presa franceza sa investigheze sursa de venit a tiganilor bogati, cu palate suprarealiste?
De ce nu sunteti nici macar dvoastra in stare sa vedeti situatia reala, dvoastra care traiti aici de o viata?
Mie, cetatean cu scoala, onest, platitor de taxe si impozite, cine imi ia apararea domnule Karnoouh?

    4.    demolinari
September 21st, 2010 at 5:30 pm 
 D-le Karnoouh, m-as bucura sa aflu, in mare, cam ce prevede legislatia franceza in privinta expulzarilor, si in ce fel aceasta legislatie nationala este in acord cu legislatia comunitara. Puteti posta raspunsul si in franceza, voi intelege.
Multumesc.

    5.    Claude Karnoouh
September 21st, 2010 at 7:59 pm 
 Demolari..
La législation française a pointé dans une circulaire l’expulsion des tsiganes en tant que groupe ethnique collectif, c’est cela qui totalement contraire au lois de l’UE… Il eut fallu que la circulaire (qui a été en partie corrigée ensuite, mais le mal a été fait!) prononce l’expulsion de tous les étrangers en situations irrégulières. mais de plus les tsiganes de Roumanie et de Bulgarie sont citoyens de l’UE, et donc des lois non écrites d’hospitalité sont là. Pourquoi ne pas expulser de riches arabes du moyen-orient qui sont des trafiquants d’armes notoires? Ce qui m’importe dans ce cas ce sont les principes, mais je n’ai pas d’amour particulier pour les Tsiganes ni d’ailleurs pour aucun peuple collectivement, je n’aime ou ne haïs les gens qu’individuellement…

    6.    Claude Karnoouh
September 21st, 2010 at 8:10 pm 
 Monsieur Dragan,
Il semble que vous n’ayez pas compris l’enjeu de mon papier qui est basé sur le respect de certains principes d’hospitalité pour les citoyens de l’UE.
J’ai écrit que les riches tsiganes se moquent totalement des pauvres.. mais j’ai aussi dit que l’Etat roumain ne fait strictement rien pour intégrer les tsiganes à une vie plus civile… Si l’Etat roumain était un Etat et non une bande maffieux ramassant du fric le temps d’une législature (et cela vaut aussi pour la minorité hongroise), il agirait fermement envers toutes les dérives anti-civiles des Tsiganes… mais l’Etat ne fait rien, a peur de Bruxelles, Paris s’en moque… ou ferait voir aux autorités compétentes qui les visites la situation réelle. De plus les intellectuels roumains sont muets sur le sujet…
S’il vous plaît ne me rapportez pas aux journalistes, surtout aux journalistes français qui sont comme la plupart des vôtres des valets, les laquais des patrons qui les emploient… Pour moi les journalistes sont devenus les politruks des pouvoirs dominant, et l’opinion publique le bla-bla des pouvoirs dominant. Le texte que j’ai écrit est assez nuancé pour aborder froidement ces problèmes… par ailleurs réfléchissez… La France ne rejette pas les Gitans espagnols, et les manouches dont certains sont allemands…
Les Occidentaux ne voient pas parce que vos autorités soumises comme des esclaves à ces mêmes Occidentaux ne les forcent pas à regarder la situation dans le blancs des yeux…
Et votre presse ne dénonce pas avec fermeté cette aveuglement de l’Ouest…
Si je critique librement la France je le fais avec autant de liberté de la politique roumaine…
Bien à vous,
Cl. K