Ardealul nu se capătă, se ia (dacă se poate lua)

Recitesc opera publicistică a lui Nae Ionescu. Încep cu articolele antologate de Mircea Eliade în volumul Roza vînturilor, reeditate de Dan Zamfirescu. Câteva citate merită să fie reproduse aici pentru o reflecție pe marginea actualității acestei gândiri politice curajoase, în răspăr cu moda vremii sale dar și cu dogmele actuale.

Oameni politici
 «Planul înclinat al politicii se dovedeşte a fi din ce în ce mai primejdios pentru oamenii vieţii noastre publice. Gândiţi-vă, numai, la câţi alunecară pe el în ultimele zile! E adevărat că şi împrejurările au fost tari.Dar, oricum, eu o mărturisesc, tot ar fi fost de aşteptat parcă mai mult echilibru; şi mai multă stăpânire de sine. E o veche convingere a mea că oamenii politici gândesc surprinzător de puţin. Convingerea asta s-a verificat încă o dată acum. Căci toată lăbărţătura demagogică expusă la tribuna Camerei nu e de fapt, decât lipsă de înţelegere a unor situaţii, relativ simple totuşi: oamenii noştri doresc cu orice preţ să facă "carieră", şi cred că drumul cel mai scurt e cel indicat de aplauzele "maselor". Iată unde ei se înşeală; şi încă fundamental.»

Nae Ionescu, "Cuvântul" (23 februarie 1933)

Ardeal

« ...cel puțin un lucru pot opune [...] considerațiilor patriotice de la Budapesta : că Ardealul nu ne-a fost »aruncat« de nimeni, — și ca atare »democrația apuseană« nu a avut nimic de spus în această afacere.
Ardealul nu ni l-a dat nimeni. Nici măcar nu l-am luat noi. Ci Ardealul și Țara au mers unul înaintea alteia, ca două părți ale aceluiaș tot, atunci când s-a ivit împorejurarea prielnică pe care o așteptam de un mileniu cu dinții încleștați.»

« În ce mă privește, eu am știut întotdeauna că Ungurii sunt de origine turanică și că reprezintă un popor tânăr, mândru, viguros, și — în păturile lui adânci — o rasă nealterată. Pentru aceasta i-am și prețuit întodeauna; pentru ceea ce aduceau ei în centrul Europei : orizonturi largi de stepă, pasiuni puternice — cari impresionează chiar când se exercită împotriva noastră, — sălbatic romantism nostalgic al unui neam de plugari și păstori, viață autentică și un fel de cavalerism, unite toate într-un patriotism halucinant care a dat Europei cea mai înaltă și mai cuprinzătoare formulă metafizică a misticei statului. »
« Și iată-l acum pe confratele meu maghiar aruncând peste bord această magnifică moștenire, pentru a intra slugă proastă la Occident. De ce? Ca să »capete« înapoi Ardealul. Ca și cum Ardealul se capătă și nu se ia, și ca și cum o țară cu un suflet ca al fraților noștri de peste munți se poate guverna cu mandat de la Europa apuseană, ca o colonie oarecare din Papuași. Vai!
Nu scriu lucrurile acestea pentru Unguri. Nu-mi voi permite nici odată să dau lecții unui neam, mai ales când e străin. Le scriu însă pentru frații mei, Românii. Ca să înțeleagă ei ridiculul sinistru la care poate duce șovinismul și ca să se ferească de cel mai greu păcat al unei rase.» ("Cuvântul" , 21 martie 1930)

« Să mi se ierte expresia prea tare, dar eu am impresia că a se vorbi de revizuirea tratatelor e o prostie; tot așa de mare și de lipsită de viața, ca și hipocrizia celor care vorbesc de respectarea tratatelor. Ce e, oare, un tratat ? Un pact? Nu. Ci constatarea unor stări de fapt și a unui raport de forțe. Adică, cum? Își închipuie cineva că Ardealul face parte din Statutul Român în virtutea și grație tratatului de la Saint-Germain? Nu. Ci în virtutea faptului că în chip firesc el trebuie să facă parte din Statul Român, și că am avut putința să realizăm această intrare în normalitate. Nu putem, deci, vedea soluții la situația de azi în revizuirea tratatelor — orice ar însemna aceasta, — pentru simplul motiv că nu sunt obicinuit să caut soluții la problemele vieții în rafturile prăfuite ale arhivelor diplomatice unde mucezesc tratatele. »
(Revizuirea tratatelor, "Cuvântul" , 27 aprilie 1933)

Comentariu de Dan Culcer
Singura obiecție actualizantă pe care o pot adăuga derivă din incapacitatea mea de a măsura într-un fel efectul de erodare de dup 1944, produs de anii comunismelor kominterniste și naționale asupra conștiinței comunitare a românilor, precum și de a măsura efectul de erodare al deșănțatei propagande neokominterniste care a fost poreclită ideologia globalizării, a individualismului și a liberei concurențe. În vreme ce statele mari practică pe ascuns o politică protecționistă, li se cere celor mici să deschidă piețele interne pentru produsele statelor mari, de la cele tehnologice de ultimă oră la cele alimentare, desfințându-se în felul acesta întregul țesut economic intern productiv, de dinainte de 1989, sub diverse pretexte, de la privatizare la restituire in integrum și la declarațiile de obsolescență a unor întreprinderi care fuseseră retehnologizate cu mari eforturi financiare chiar înainte de privatizare și apoi fuseseră declarate falimentare. O pildă recentă se poate găsi aici în ziarul Cotidianul de miercuri 27 martie 2013 : Radu Hanga, primarul din Câmpia Turzii: "Încă o lovitură dată imperialismului!"