Zece ţări din UE au hotărât să introducă suprataxarea băncilor. Iar altele se pregătesc. Dintre cele care au şi făcut-o – Belgia, Germania, Franţa, Austria, Ungaria, Suedia, Marea Britanie – nu sunt cumva doar ţări în care în perioada vârfului crizei financiare statul a ajutat băncile prin împrumuturi sau chiar preluări de active şi acum îşi recuperează banii prin suprataxări. Iar Ungaria este singura care, într-o încercare remarcabilă de răsturnare a regulilor FMI, foloseşte suprataxarea serviciilor publice, în frunte cu serviciile bancare, toate controlate de capitalul străin, ca alternativă la austeritatea impusă populaţiei proprii. În rest, toate ţările care au decis suprataxarea băncilor o fac pentru constituirea din suprataxe a unor fonduri de intervenţie în caz de atacuri de criză viitoare. Băncile sunt puse să-şi rezerve forţat mijloace spre a se ajuta singure, şi nu pe seama contribuabilului, în caz de noi manifestări de criză.
Singură România nu are vreo intenţie de a introduce suprataxări ale băncilor. Un secretar de stat de la Finanţe a ales Viena pentru a se lăuda că în România suprataxarea băncilor nu este pe agendă. Cu puţin timp înainte, prim-viceguvernatorul BNR a spus că în România se va introduce suprataxarea băncilor doar dacă aceasta va fi o măsură obligatorie la nivelul UE. Deşi o asemenea introducere a fost convenită deja la acest nivel! Măi să fie! Ia uită-te unde se găsea capra răioasă, dar cu coada stufoasă pe sus!
Nu cred că există vreo ţară europeană în care băncile să fi făcut atât de mult rău economiei precum în România! Nu există vreo ţară în care criza să se prelungească atât de mult din cauza ravagiilor făcute de sistemul bancar! Creditarea fără noimă, dar cu profituri uriaşe, pe care au promovat-o băncile străine în perioada delirului 2004-2008, a împins aiuritor consumul fără acoperire şi, în lipsa producţiei, a învolburat importurile şi deficitul extern, lăsând în spate o economie dezarticulată intern şi dramatic vulnerabilizată extern, care de-acum nu mai are din ce şi cum să-şi revină. Statul român a dat faliment în doi ani de criză, pentru că, dincolo de problemele proprii, a fost pus să se împrumute masiv din „afară” pentru a înlocui pe piaţa internă finanţarea pe care băncile străine, în contextul crizei, o pierduseră de la chiar mamele lor din Occident.
Toate acestea ar cere o suprataxare a băncilor, măcar ca restituire minimă a prejudiciilor aduse statului, contribuabililor şi clienţilor din România. Cine dă pe de lături de capitalism, întru apărarea – deja desuetă – a băncilor străine?! România, care nu respectă nici cele mai elementare norme de capitalism, lăsându-i pe unii să facă ravagiile şi punându-i, în chipul cel mai comunist posibil, pe toţi ceilalţi, mulţi şi nevoiaşi, să spele grajdurile! Este oare capitalism ca băncile să facă ce vor în România, să realizeze profituri şi înainte de criză, şi în criză, şi după criză, să primească masive ajutoare de stat camuflate, dar să nu plătească nimic, măcar un sfanţ acolo, în timp ce poporul achită factura prin scăderi de salarii, tăieri de pensii şi majorări de impozite! Este ăsta oare capitalism?!
Singură România nu are vreo intenţie de a introduce suprataxări ale băncilor. Un secretar de stat de la Finanţe a ales Viena pentru a se lăuda că în România suprataxarea băncilor nu este pe agendă. Cu puţin timp înainte, prim-viceguvernatorul BNR a spus că în România se va introduce suprataxarea băncilor doar dacă aceasta va fi o măsură obligatorie la nivelul UE. Deşi o asemenea introducere a fost convenită deja la acest nivel! Măi să fie! Ia uită-te unde se găsea capra răioasă, dar cu coada stufoasă pe sus!
Nu cred că există vreo ţară europeană în care băncile să fi făcut atât de mult rău economiei precum în România! Nu există vreo ţară în care criza să se prelungească atât de mult din cauza ravagiilor făcute de sistemul bancar! Creditarea fără noimă, dar cu profituri uriaşe, pe care au promovat-o băncile străine în perioada delirului 2004-2008, a împins aiuritor consumul fără acoperire şi, în lipsa producţiei, a învolburat importurile şi deficitul extern, lăsând în spate o economie dezarticulată intern şi dramatic vulnerabilizată extern, care de-acum nu mai are din ce şi cum să-şi revină. Statul român a dat faliment în doi ani de criză, pentru că, dincolo de problemele proprii, a fost pus să se împrumute masiv din „afară” pentru a înlocui pe piaţa internă finanţarea pe care băncile străine, în contextul crizei, o pierduseră de la chiar mamele lor din Occident.
Toate acestea ar cere o suprataxare a băncilor, măcar ca restituire minimă a prejudiciilor aduse statului, contribuabililor şi clienţilor din România. Cine dă pe de lături de capitalism, întru apărarea – deja desuetă – a băncilor străine?! România, care nu respectă nici cele mai elementare norme de capitalism, lăsându-i pe unii să facă ravagiile şi punându-i, în chipul cel mai comunist posibil, pe toţi ceilalţi, mulţi şi nevoiaşi, să spele grajdurile! Este oare capitalism ca băncile să facă ce vor în România, să realizeze profituri şi înainte de criză, şi în criză, şi după criză, să primească masive ajutoare de stat camuflate, dar să nu plătească nimic, măcar un sfanţ acolo, în timp ce poporul achită factura prin scăderi de salarii, tăieri de pensii şi majorări de impozite! Este ăsta oare capitalism?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu