Konstantin Kapitonov, Soldaţii evrei ai lui Hitler

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

Soldaţii evrei ai lui Hitler iunie 16 2005 - 15:04 (Konstantin Kapitonov, Tel-Aviv, Nezavisimaia Gazeta)

Pe cîmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial au luptat 150 de mii de soldaţi evrei

Ziarul israelit „Vesti” a publicat un material senzaţional în care se relatează despre cei circa 150 de mii de soldaţi şi ofiţeri evrei care au luptat în componenţa armatei hitleriste.

Reich-ul îşi numea oamenii născuţi din căsătorii mixte dintre arieni şi nearieni mischlinge. Legile rasiale din 1935 deosebeau mischlinge de gradul întîi (cu unul din părinţi evreu) şi de gradul doi (cu unul din bunici evreu). În ciuda „alterării” juridice a oamenilor cu sînge evreiesc şi a propagandei feroce, zeci de mii de mischlinge au trăit liniştit pe timpul naziştilor. Ei erau înrolaţi în mod obişnuit în Wehrmacht, Luftwaffe şi Kriegsmarine, devenind nu doar soldaţi şi generali, dar şi comandanţi de regimente, divizii şi armate.

Sute de mischlinge au fost decoraţi pentru vitejie cu Crucea de Fier. Iar douăzeci de soldaţi şi ofiţeri de origine evreiască au fost decoraţi chiar cu cea mai înaltă distincţie a celui de-al Treilea Reich - Crucea de Cavaler. Totuşi, mulţi veterani ai Wehrmacht-ului se plîngeau că erau înaintaţi cu greu pentru decoraţii, dar se tărăgăna şi avansarea lor în grad, din cauza originii etnice.

Timp îndelungat, în presa nazistă apărea fotografia unui tînăr blond, cu ochi albaştri, purtînd o cască. Sub fotografie era scris: „Soldatul german ideal”. Acest „arian ideal” era ostaşul Wehrmacht-ului, Werner Goldberg (cu tată evreu).

Maiorul Wehrmacht-ului, Robert Borchardt, a primit Crucea de Cavaler pentru atacul cu tancuri asupra armatei sovietice din august 1941. Apoi acesta a fost trimis în Corpul African al lui Rommel. În apropierea localităţii El Alamein acest maior a ajuns prizonier la englezi. Iar în 1944 i-a fost aprobată permisiunea de a pleca în Anglia pentru reunificarea cu tatăl său evreu. În 1946 Borchardt s-a reîntors în Germania, declarîndu-i tatălui-evreu: „Trebuie cineva să reconstruiască ţara noastră”. În 1983, înainte de moarte, el povestea elevilor germani: „Mulţi evrei şi semi-evrei care au luptat pentru Germania în cel de-al doilea război mondial considerau că trebuie să-şi apere cu onestitate Fatherland-ul”.

Colonelul Walter Hollander, al cărui mamă era evreică, a primit personal de la Hitler un certificat prin care Führer-ul confirma arianismul acestui evreu halahic (Halaha – lege tradiţională evreiască, în conformitate cu care cel ce este născut din mamă evreică este considerat evreu - n. a.). Aceleaşi certificate care autentificau „sîngele nemţesc” au fost semnate de Hitler pentru zeci de ofiţeri sus-puşi de origine evreiască.

În anii războiului Hollander a fost decorat cu Crucea de Fier de ambele grade şi cu o distincţie nemţească rară - Crucea de Aur. În 1943 brigada antitanc a lui Hollander a distrus 21 de tancuri sovietice în timpul bătăliei de la Kursk, pentru care acesta a primit Crucea de Cavaler. Cînd a plecat în concediu, a ajuns în Reich prin Varşovia. Anume acolo a fost şocat de nimicirea ghetoului evreiesc. Revenind pe front Hollander arăta distrus şi înfrînt, iar Serviciul Cadre i-a înscris în fişa personală următoarea notă: „este prea independent şi greu de condus”, astfel tăindu-i calea spre gradul de general.

Totuşi, ce au fost mischlinge ai Wehrmacht-ului: jertfe ale urmăririlor antisemite sau complici ai călăilor? Viaţa îi punea deseori în situaţii absurde. În lagărul Sachsenhausen a sosit de pe front un soldat care avea la piept Crucea de Fier pentru... a se întîlni acolo cu tatăl-evreu. Ofiţerul SS, şocat de acest vizitator, a exclamat: „Dacă nu aveai decoraţia asta la veston, ai fi fost aruncat imediat împreună cu tatăl tău”.

Dar iată o altă istorie - a unui locuitor al RFG în vîrstă de 76 de ani, evreu get-beget. În 1940 acesta a reuşit să fugă din Franţa cotropită cu acte false. Ulterior a fost înrolat în trupele de elită Waffen-SS, avînd un nume nemţesc nou. „Dacă eu am servit armata germană, iar mama mea a murit în Oswiencim (Auschwitz), cine sînt eu – jertfă sau unul din urmăritori?” – se întreabă el adesea. Nemţii, resimţind imensa vină pentru faptele comise, nu vor să audă de noi. Dar şi comunitatea evreiască le arată spatele celora aflaţi în situaţia mea. Doar destinele noastre se află în contradicţie directă cu ceea ce s-a obişnuit a fi numit Holocaust”.

Vom remarca încă un fapt demn de reţinut - în 1940 tuturor ofiţerilor care aveau doi/două bunici evreice le-a fost ordonat să părăsească armata. Iar cei care aveau rădăcini evreieşti doar pe linia paternă/maternă puteau rămîne în armată însă în nici un caz în funcţii de răspundere.

Realitatea însă era alta. Deoarece aceste ordine nu se executau, ele erau anunţate repetat o dată pe an. Deseori soldaţii nemţi, conduşi de principiul „frăţiei de arme”, îi ascundeau pe camarazii evrei şi nu-i denunţau organelor de partid şi celor represive.

Sînt cunoscute 1200 de cazuri de satisfacere a serviciului de către mischlinge în Wehrmacht - soldaţi şi ofiţeri evrei cu grad de rubedenie apropiată. Circa o mie dintre aceşti mischlinge au rămas fără cele mai apropiate (2300) rude – nepoţi, mătuşi, unchi, bunici şi părinţi.

În ianuarie 1944 secţia de cadre a Wehrmacht-ului a pregătit o listă secretă cu 77 de ofiţeri sus-puşi şi generali aflaţi în căsătorii mixte şi anume „amestecaţi cu rasa evreiască sau căsătoriţi cu evreice”. Toţi aceştia aveau certificate personale de la Hitler prin care era autentificat „sîngele nemţesc”. În listă figurau 23 de colonei, 5 general-maiori, 8 generali-locotenenţi şi doi generali.

Această listă putea fi completată cu figura odioasă a lui Reinhard Heydrich, favoritul Führer-ului şi conducătorul Reichssicherheitshauptamt (RSHA) - structură care controla gestapoul, poliţia criminală, serviciul de spionaj şi de contraspionaj. Toată viaţa (din fericire scurtă) acesta a luptat cu zvonurile privind originea lui evreiască.

Heydrich s-a născut în 1904 la Leipzig în familia directorului conservatorului din acest oraş. Legenda familiei glăsuieşte cum că bunica lui, imediat după naşterea tatălui viitorului şef al RSHA, s-a măritat cu un evreu. În copilărie, se zice, băieţii mai mari îl băteau pe Reinhard, numindu-l evreu.

Anume Heydrich a organizat în 1942 conferinţa de la Wansen pentru a pune în discuţie „soluţia finală a problemei evreieşti”. În alocuţiunea sa Heydrich a declarat că nepoţii evreilor sînt nemţi şi nu pot fi supuşi represiunilor. Se zice că o dată, ajuns acasă beat criţă, privindu-şi mutra în oglindă o fi exclamat: „Evreu spurcat!”, ba a şi împuşcat de două ori în aceasta.

Feldmareşalul de aviaţie, Erchard Milch, poate fi considerat un exemplu clasic de „evreu camuflat” în elita celui de-al Treilea Reich. Tatăl lui a fost un farmacist evreu.

Din cauza originii evreieşti el n-a fost acceptat în şcolile militare ale Cancelarului, dar începutul primului război mondial i-a deschis calea spre aviaţie. Milch a ajuns în divizia vestitului Richthoffen, a făcut cunoştinţă cu tînărul Goering şi s-a manifestat în statul-major, cu toate că nu a zburat pe aeroplane. În 1929 el a devenit directorul-general al „Lufthansa”, agenţie naţională de transport aerian. Şi pentru că vîntul sufla deja în direcţia naziştilor, Milch furniza avioane fără plată liderilor NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei).

Şi acest serviciu nu a fost uitat. Venind la putere, naziştii au declarat că mama lui Milch nu a dus viaţă sexuală cu soţul său evreu, iar tatăl adevărat al băiatului a fost baronul fon Bier. Goering a rîs mult, spunînd: „Da, l-am făcut pe Milch un potlogar, dar potlogar aristocrat”. Iată încă un aforism al lui Goering în adresa lui Milch: „În comandamentul meu eu singur voi decide cine este evreu şi cine nu!”.

După război Milch a stat la închisoare nouă ani. Apoi, pînă la vîrsta de 80 de ani, a lucrat consultant la concernele „Fiat” şi „Tissen”.

Majoritatea absolută a veteranilor Wehrmacht-ului susţin că atunci cînd plecau în armată nu se considerau evrei. Aceşti soldaţi se străduiau să combată pălăvrăgeala rasială nazistă anume prin faptele lor de vitejie. Înrolaţi în armata hitleristă, pe cîmpul de luptă ei demonstrau cu eforturi triple că strămoşii lor evrei nu le încurcă să fie ostaşi dîrji şi buni patrioţi ai Germaniei.

Konstantin Kapitonov, Tel-Aviv, Nezavisimaia Gazeta, Nr. 199-200, 2002