Soldaţii evrei ai lui Hitler
iunie 16 2005 - 15:04 (Konstantin Kapitonov, Tel-Aviv, Nezavisimaia Gazeta) |
Pe cîmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial au luptat 150 de mii de soldaţi evrei
Ziarul
israelit „Vesti” a publicat un material senzaţional în care se
relatează despre cei circa 150 de mii de soldaţi şi ofiţeri evrei care
au luptat în componenţa armatei hitleriste.
Reich-ul îşi numea oamenii născuţi din căsătorii mixte dintre arieni şi nearieni mischlinge. Legile rasiale din 1935 deosebeau mischlinge
de gradul întîi (cu unul din părinţi evreu) şi de gradul doi (cu unul
din bunici evreu). În ciuda „alterării” juridice a oamenilor cu sînge
evreiesc şi a propagandei feroce, zeci de mii de mischlinge
au trăit liniştit pe timpul naziştilor. Ei erau înrolaţi în mod
obişnuit în Wehrmacht, Luftwaffe şi Kriegsmarine, devenind nu doar
soldaţi şi generali, dar şi comandanţi de regimente, divizii şi armate.
Sute de mischlinge
au fost decoraţi pentru vitejie cu Crucea de Fier. Iar douăzeci de
soldaţi şi ofiţeri de origine evreiască au fost decoraţi chiar cu cea
mai înaltă distincţie a celui de-al Treilea Reich - Crucea de Cavaler.
Totuşi, mulţi veterani ai Wehrmacht-ului se plîngeau că erau înaintaţi
cu greu pentru decoraţii, dar se tărăgăna şi avansarea lor în grad, din
cauza originii etnice.
Timp
îndelungat, în presa nazistă apărea fotografia unui tînăr blond, cu ochi
albaştri, purtînd o cască. Sub fotografie era scris: „Soldatul german
ideal”. Acest „arian ideal” era ostaşul Wehrmacht-ului, Werner Goldberg
(cu tată evreu).
Maiorul
Wehrmacht-ului, Robert Borchardt, a primit Crucea de Cavaler pentru
atacul cu tancuri asupra armatei sovietice din august 1941. Apoi acesta a
fost trimis în Corpul African al lui Rommel. În apropierea localităţii
El Alamein acest maior a ajuns prizonier la englezi. Iar în 1944 i-a
fost aprobată permisiunea de a pleca în Anglia pentru reunificarea cu
tatăl său evreu. În 1946 Borchardt s-a reîntors în Germania,
declarîndu-i tatălui-evreu: „Trebuie cineva să reconstruiască ţara
noastră”. În 1983, înainte de moarte, el povestea elevilor germani:
„Mulţi evrei şi semi-evrei care au luptat pentru Germania în cel de-al
doilea război mondial considerau că trebuie să-şi apere cu onestitate
Fatherland-ul”.
Colonelul
Walter Hollander, al cărui mamă era evreică, a primit personal de la
Hitler un certificat prin care Führer-ul confirma arianismul acestui
evreu halahic (Halaha – lege tradiţională evreiască, în conformitate cu
care cel ce este născut din mamă evreică este considerat evreu - n. a.).
Aceleaşi certificate care autentificau „sîngele nemţesc” au fost
semnate de Hitler pentru zeci de ofiţeri sus-puşi de origine evreiască.
În
anii războiului Hollander a fost decorat cu Crucea de Fier de ambele
grade şi cu o distincţie nemţească rară - Crucea de Aur. În 1943 brigada
antitanc a lui Hollander a distrus 21 de tancuri sovietice în timpul
bătăliei de la Kursk, pentru care acesta a primit Crucea de Cavaler.
Cînd a plecat în concediu, a ajuns în Reich prin Varşovia. Anume acolo a
fost şocat de nimicirea ghetoului evreiesc. Revenind pe front Hollander
arăta distrus şi înfrînt, iar Serviciul Cadre i-a înscris în fişa
personală următoarea notă: „este prea independent şi greu de condus”,
astfel tăindu-i calea spre gradul de general.
Totuşi, ce au fost mischlinge
ai Wehrmacht-ului: jertfe ale urmăririlor antisemite sau complici ai
călăilor? Viaţa îi punea deseori în situaţii absurde. În lagărul
Sachsenhausen a sosit de pe front un soldat care avea la piept Crucea de
Fier pentru... a se întîlni acolo cu tatăl-evreu. Ofiţerul SS, şocat de
acest vizitator, a exclamat: „Dacă nu aveai decoraţia asta la veston,
ai fi fost aruncat imediat împreună cu tatăl tău”.
Dar
iată o altă istorie - a unui locuitor al RFG în vîrstă de 76 de ani,
evreu get-beget. În 1940 acesta a reuşit să fugă din Franţa cotropită cu
acte false. Ulterior a fost înrolat în trupele de elită Waffen-SS,
avînd un nume nemţesc nou. „Dacă eu am servit armata germană, iar mama
mea a murit în Oswiencim (Auschwitz), cine sînt eu – jertfă sau unul din
urmăritori?” – se întreabă el adesea. Nemţii, resimţind imensa vină
pentru faptele comise, nu vor să audă de noi. Dar şi comunitatea
evreiască le arată spatele celora aflaţi în situaţia mea. Doar destinele
noastre se află în contradicţie directă cu ceea ce s-a obişnuit a fi
numit Holocaust”.
Vom
remarca încă un fapt demn de reţinut - în 1940 tuturor ofiţerilor care
aveau doi/două bunici evreice le-a fost ordonat să părăsească armata.
Iar cei care aveau rădăcini evreieşti doar pe linia paternă/maternă
puteau rămîne în armată însă în nici un caz în funcţii de răspundere.
Realitatea
însă era alta. Deoarece aceste ordine nu se executau, ele erau anunţate
repetat o dată pe an. Deseori soldaţii nemţi, conduşi de principiul
„frăţiei de arme”, îi ascundeau pe camarazii evrei şi nu-i denunţau
organelor de partid şi celor represive.
Sînt cunoscute 1200 de cazuri de satisfacere a serviciului de către mischlinge în Wehrmacht - soldaţi şi ofiţeri evrei cu grad de rubedenie apropiată. Circa o mie dintre aceşti mischlinge au rămas fără cele mai apropiate (2300) rude – nepoţi, mătuşi, unchi, bunici şi părinţi.
În
ianuarie 1944 secţia de cadre a Wehrmacht-ului a pregătit o listă
secretă cu 77 de ofiţeri sus-puşi şi generali aflaţi în căsătorii mixte
şi anume „amestecaţi cu rasa evreiască sau căsătoriţi cu evreice”. Toţi
aceştia aveau certificate personale de la Hitler prin care era
autentificat „sîngele nemţesc”. În listă figurau 23 de colonei, 5
general-maiori, 8 generali-locotenenţi şi doi generali.
Această
listă putea fi completată cu figura odioasă a lui Reinhard Heydrich,
favoritul Führer-ului şi conducătorul Reichssicherheitshauptamt (RSHA) -
structură care controla gestapoul, poliţia criminală, serviciul de
spionaj şi de contraspionaj. Toată viaţa (din fericire scurtă) acesta a
luptat cu zvonurile privind originea lui evreiască.
Heydrich
s-a născut în 1904 la Leipzig în familia directorului conservatorului
din acest oraş. Legenda familiei glăsuieşte cum că bunica lui, imediat
după naşterea tatălui viitorului şef al RSHA, s-a măritat cu un evreu.
În copilărie, se zice, băieţii mai mari îl băteau pe Reinhard, numindu-l
evreu.
Anume Heydrich a
organizat în 1942 conferinţa de la Wansen pentru a pune în discuţie
„soluţia finală a problemei evreieşti”. În alocuţiunea sa Heydrich a
declarat că nepoţii evreilor sînt nemţi şi nu pot fi supuşi
represiunilor. Se zice că o dată, ajuns acasă beat criţă, privindu-şi
mutra în oglindă o fi exclamat: „Evreu spurcat!”, ba a şi împuşcat de
două ori în aceasta.
Feldmareşalul
de aviaţie, Erchard Milch, poate fi considerat un exemplu clasic de
„evreu camuflat” în elita celui de-al Treilea Reich. Tatăl lui a fost un
farmacist evreu.
Din cauza
originii evreieşti el n-a fost acceptat în şcolile militare ale
Cancelarului, dar începutul primului război mondial i-a deschis calea
spre aviaţie. Milch a ajuns în divizia vestitului Richthoffen, a făcut
cunoştinţă cu tînărul Goering şi s-a manifestat în statul-major, cu
toate că nu a zburat pe aeroplane. În 1929 el a devenit
directorul-general al „Lufthansa”, agenţie naţională de transport
aerian. Şi pentru că vîntul sufla deja în direcţia naziştilor, Milch
furniza avioane fără plată liderilor NSDAP (Nationalsozialistische
Deutsche Arbeiterpartei).
Şi
acest serviciu nu a fost uitat. Venind la putere, naziştii au declarat
că mama lui Milch nu a dus viaţă sexuală cu soţul său evreu, iar tatăl
adevărat al băiatului a fost baronul fon Bier. Goering a rîs mult,
spunînd: „Da, l-am făcut pe Milch un potlogar, dar potlogar aristocrat”.
Iată încă un aforism al lui Goering în adresa lui Milch: „În
comandamentul meu eu singur voi decide cine este evreu şi cine nu!”.
După
război Milch a stat la închisoare nouă ani. Apoi, pînă la vîrsta de 80
de ani, a lucrat consultant la concernele „Fiat” şi „Tissen”.
Majoritatea
absolută a veteranilor Wehrmacht-ului susţin că atunci cînd plecau în
armată nu se considerau evrei. Aceşti soldaţi se străduiau să combată
pălăvrăgeala rasială nazistă anume prin faptele lor de vitejie. Înrolaţi
în armata hitleristă, pe cîmpul de luptă ei demonstrau cu eforturi
triple că strămoşii lor evrei nu le încurcă să fie ostaşi dîrji şi buni
patrioţi ai Germaniei.
Konstantin Kapitonov, Tel-Aviv, Nezavisimaia Gazeta, Nr. 199-200, 2002
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu