Am ascultat un român normal de Dorin Tudoran

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Un comentariu de Dorin Tudoran. Se reproduce video intervenția lui Claudiu Crăciun din Parlamentul European, deopotrivă cu transcrierea ei. Cu prietenie, Dan Culcer

Am ascultat un român normal

by Dorin Tudoran on February 2, 2012

Numele său este Claudiu Crăciun şi s-a adresat Parlamentului European de la Bruxelles. Într-un discurs mai scurt de 8 minute, ţinut într-o engleză aproape impecabilă, acest tânăr a arătat Europei că România poate avea mâine un chip cu totul altul decât masca schimonosită, disperată ori cinică a zilei de azi.

 Vorbitorul s-a adresat atât puterii politice din România, cât şi Opoziţiei, răpind celei din urmă iluziile că ajunsă la putere îşi va putea face de cap, nepenalizată de cetăţeanul de rând, dacă nu va fi cu nimic mai performantă decât Puterea de astăzi. Da, a spus clar Claudiu Crăciun, guvernul de azi trebuie să plece, pentru că a dovedit a nu avea habar ce înseamnă un dialog, dar schimbarea în România nu va însemna doar înlocuirea celor ce deţin azi puterea. Va însemna o schimbare de paradigmă, o modificare a felului cum se face politică pentru şi în numele cetăţenilor.

Claudiu Crăciun a avut un discurs coerent, cu mesaj precis, l-a rostit pe un ton politicos dar lipsit de orice fel de menajamente: nu este vorba doar de România; este vorba de întreaga Europă de Est, de Noua Europă. Actuala clasă politică din zonă este depăşită şi va părăsi scena, oricât de mult s-ar crampona de putere şi de arsenalul ei de represiune.

În acest moment, nevoia de schimbare autentică este mai mare decât apetitul pentru represiune. S-a atins, probabil, acea masă critică de care este nevoie pentru apariţia unei primăveri politice.

Dezideologizat şi cald, aruncând în derizoriu trogloditismul politicienilor şi ifosele consilierilor care bat câmpii şi aruncă în ochii oamenilor revoltaţi citate din Kierkegaard, Kolakowsky, Geller ori Raymond Aron, pentru a-şi apăra patronii politici, discursul lui Claudiu Crăciun a fost, cu adevărat, o fereastră deschisă spre înnoire. “Aţi inventat un nou mod de adresare în Parlamentul European”, i-a spus moderatorul sesiunii.

Căutaţi secvenţe video cu discursurile europarlamentarilor români la Bruxelles şi comparaţi-le cu discursul lui Claudiu Crăciun. Indiferent de opţiunile noastre politice, ar trebui să fie limpede că analfabetismul, nepotismul, isteria, foamea de căpătuială şi cinismul pe care electoratul român le-a trimis în Parlamentul Europei reprezintă unul din cele mai mari eşecuri ale Româniaei post-decembriste. Românii au nevoie să retragă de la Bruxelles România de ieri şi să trimită acolo România de mâine.

Pentru ca tranziţia de la iresponsabilitate la responsabilitate, de la fărădelege la lege şi de la inechitate la echitate să se producă nesângeros, oamenii politici au nevoie să înţeleagă exact ce spune Claudiu Crăciun când li se adresează repetat “Dear politicians, do you hear me?”

Momentele în care “politicienii ascultă şi cetăţenii vorbesc” nu trebuie considerate drept revoltă ci parte a unui dialog ce asigură vieţii o normalitate de care este nevoie ca de aer.

De peste două decenii, cei mai în vârstă le cer celor mai tineri să asculte la ei. Tinerii au ascultat şi nu s-au ales cu aproape nimic demn de reţinut. A venit vremea ca oamenii ce au ratat toate modelele de redresare a României să asculte mai atent la cei tineri. Asta dacă vor ca mâine aceşti tineri să-şi mai aducă aminte de ei fără furie şi deplin dispreţ. 

Nu ştiu cum va arăta viitorul lui Claudiu Crăciun, ştiu însă că prin acest discurs şi-a asumat responsabilităţi enorme: a transmis Europei că România poate şi va  fi una cu mult mai bună decât România despre care s-a dus să vorbească la Bruxelles, iar celor ce vor să facă politică în România le-a transmis că politica nu mai poate fi făcută ca până acum.

P.S. Pentru cei care nu cunosc limba engleză, iată traducerea discursului lui Claudiu Crăciun. Sursă: Jurnalul Naţional

Acesta este un mesaj mai degrabă pentru politicieni decât pentru cetăţeni. Nu sunt aici nici în calitate de lider, nici ca reprezentant, nu există această «funcţie» în piaţa publică. Mă aflu aici ca «povestitor», şi vă aduc câteva poveşti scurte din Piaţa Universităţii. Chiar dacă sunt aici cu voi, inima mea este alături de oamenii din Piaţă, acasă. Unii dintre ei protestează de două săptămâni la rând la minus 15 grade Celsius. Aici, în piaţa publică, este locul în care se află conştiinţa democratică a României. Aşadar, alăturaţi-vă pentru a-i aplauda împreună pe oamenii care au restaurant democraţia în România. Sunt timpuri dificile, în care o ţară nu are încredere în politicienii ei, dar are încredere în cetăţenii ei. Însă ar trebui să aibă încredere în ambele entităţi. Acesta este cel mai important mesaj din Piaţa Universităţii: «Vrem să avem încredere în politicieni/ vrem să avem încredere în democraţie/ vrem să avem încredere în instituţiile publice. Dar nu faceţi să ne fie atât de greu».

Am fost martor la un mic miracol în Piaţa Universităţii: oamenii au venit împreună, de la studenţi, activişti, pensionari şi până la oameni care lucrează în companii/corporaţii şi au salarii foarte bune. Toţi au venit împreună şi au scandat împreună. Nu este atât de simplu să spui: «Nu vrem ca Guvernul actual să plece». Bineînţeles că vrem ca Guvernul actual să plece; aceasta este o schimbare imediată şi necesară. Dar totodată avem nevoie de schimbări mai profunde. Nu vrem să-i schimbăm pe deţinătorii puterii actuale şi să ne trezim în anul următor în aceeaşi situaţie.

Aşadar, dragi politicieni de la guvernare sau din opoziţie, vă rog, ascultaţi, pentru schimbare: să preţuim acest moment în care politicienii ascultă, iar cetăţenii vorbesc. Dragi politicieni de la guvernare, dialogul nu înseamnă să trimiteţi trupe de ordine care să bată oamenii. Acesta nu este dialog. Aceasta nu este democraţie. Aceasta nu este o situaţie de care să vă aparaţi. Acesta este un lucru de care să vă fie ruşine, vouă şi oamenilor care au hotărât să se întâmple asta. Partide de opoziţie, nu este uşor, poate vă bucuraţi că oamenii au ieşit în stradă, dar poate anul următor vor fi din nou acolo în stradă dacă veţi câştiga alegerile. Vă rog, ascultaţi! Ascultaţi-i! Am fost într-adevăr martor la un mic miracol. Oamenii din toate categoriile au venit împreună şi au găsit ceva care i-a unit, au găsit solidaritate. Nevoia de schimbare, de a avea o voce, i-a adus împreună. Să nu oprim asta!

Să vă dau un exemplu legat de suporterii galeriilor de fotbal (ei sunt huliganii, aşa au fost prezentaţi de mass-media). Am descoperit că sunt oameni absolut normali, tineri, cu studii. Am descoperit şi activişti civici şi ecologişti care, dupa ce au stat zile de-a rândul în Piaţă, au început să susţină celelalte grupuri (suporterii susţinându-i pe activişti, pensionarii pe studenţi, şi invers). Toate vocile (şi acest lucru este un excelent exemplu pentru ce s-a întâmplat în Piaţă), toţi oamenii, chiar dacă nu au auzit despre Roşia Montana Gold Corporation, bazată pe cianură şi corupţie, după zile de protest, au început laolaltă să strige că nu vor asta. «Vrem cianură pentru dictatură», scandau ei.

Şi acesta nu este decât începutul, pentru că, probabil, Europa de Est are nevoie de o primavară democratică. După 20 de ani, oamenii nu au încredere în democraţie. Nimeni, sau aproape nimeni, nu vrea să o apere. Poate că după 20 de ani avem nevoie de o primăvară democratică. Şi aceasta va veni! Va veni dacă ei continuă să ignore oamenii, aşa cum s-a întâmplat în Spania, Israel, în SUA. Oamenii din Europa de Est se uită la Bucureşti. Avem prieteni în Serbia, Bulgaria, Ungaria care spun că trebuie să facem împreună un lucru ca acesta. Spun că avem nevoie de schimbare. Aşadar, nu vreau să spun prea multe în continuare. Însă spun asta: timp de două săptămâni la rând sunt acolo, în piaţa publică, alături de oameni pe care nu-i ştiam înainte, chiar şi alături de oameni care nu au case şi trăiesc în stradă. Ei au venit cu toţii acolo şi au protestat alături de noi. Am rămas fără voce de mai multe ori, dar am câştigat în schimb speranţa din noi.
Vă mulţumesc!”