Ioan Roșca. S-ar putea clădi o alternativă ?

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer


S-ar putea clădi o alternativă ?
T
Marți 21. Février 2012  4:56


S-ar putea clădi o alternativă ?
Ioan Roșca: http://www.ioanrosca.com/
Ioan Rosca" ioan_rosca@yahoo.com

1. Crimele regimului comunist au continuat prin tranziția fesenistă, luînd forme noi: deturnarea revoltei din 1989, uzurparea statului, simularea democrației, blocarea justiției, îmbogățirea vinovaților, distrugerea economiei, generalizarea corupției, risipirea resurselor, aservirea țării, decimarea populației, intoxicarea mediatică, degradarea conștiințelor etc.

2. De 22 de ani, românii nu pot evada dintre aripile FSN-ului (PSD, PDL etc), cărora rămășițele partidelor satelizate (PNTcd, PNL etc.) și ceata partidelor-diversiune (PRM, PPDD etc.) nu le opun rezistență reală. Iar "societatea civilă", monopolizată de veleitari, colaboraționiști si impostori, a dezertat de la datoria de a defini și amorsa o alternativă. Incît, oricît crește revolta victimelor, nu se ivește o ieșire, pentru că nu e ce vota.

3. Au apărut acum o sumedenie de partide, mișcări, curente, grupuri - care încearca, fără mari șanse, să construiască alternativa anti-sistem… în jurul lor. E o iluzie că ar putea emerge o forță coerentă de rezistență politică, atîta timp cît media rămîne în slujba Sistemului, fiecare contestatar al Sistemului se dorește Conducătorul (centrul) valului de eliberare și nu arată toleranță pentru prioritățile diferite ale altora (dreptate socială, refacere economică, distributism, justițiarism, libertate, tradiție, natură, descentralizare etc.).
4. Nevoia acută de alternativă poate fi satisfăcută doar dacă firele contestatației se împletesc trainic în acțiuni covergente, stabilind un cadru de colaborare, în jurul unui numitor comun adecvat. Conceperea acestuia este sarcina cheie, pentru cei care încearcă acum o federare. Ea s-ar putea reduce (de exemplu) la: răsturnarea de la putere a celor care au condus România în prăpastie, urmată de cercetarea și pedepsirea lor și de tratarea patologiei semnalate la punctul 1.

5. In afară de acțiunile comune, pentru scopul comun, în spiritul platformei comune, diversele grupări nu trebuie să încerce să-și impună reciproc vederile, obiectivele, metodele, agendele. Două armate pot coopera fără a se contopi. Confruntările și negocierile pe diverse teme, legitime într-o adevărată democrație, se pot face după eliberarea țării de paraziți. Mai întîi, anticorpii, de dreapta și de stînga (elitiști sau populiști, doritori de stat slab sau puternic, legaliști sau libertarieni, credincioși sau nu, conservatori sau progresiști, severi sau glumeți, etc.) trebuie să-și elibereze cetatea-organism, de dăunatorii pe cale de a o răpune.

6. Grupările cooperante nu trebuie să se amestece în organizarea internă a celorlalți, sau să încerce să-i satelizeze, cucerească, deturneze. Procesul de creștere a formațiunilor participante poate merge în paralel cu acela de coordonare între ele, fără să se confunde sau stînjenească reciproc (din cauza concurenței inevitabile, pentru adepți). Doar cind se fac liste comune de candidați, toată lumea trebuie să impună criterii de calitate conforme platformei partajate. Cu democrație internă. Un lider care domină formațiunea proprie, împiedicînd emergența contribuțiilor altor colegi, ar trebui dat la o parte de aceștia. Dacă nu o fac, rezultă găști monopolizate, care trebuie îndepărtate din Federație, căci nu exprimă o comunitate. Aș recomanda chiar să nu fie cooptate în federație persoane individuale, neînscrise măcar într-o grupare. Obsesia "personalităților" nu ne-a dus nicăieri. E nevoie de idei partajate.

7. Accelerarea acțiunii ar putea viza apariția fulgeratoare a unei alternative, pentru alegerile apropiate. Foarte greu, dar ar merita încercat. Chiar dacă nu s-ar reuși, concretețea țelului imediat ar fi un bun calibrator/catalizator pentru curentul de perspectivă. Trebuie însă studiate atent legile electorale, pentru a se dirija corect sinergia, evitîndu-se risipa isterică de civism, care duce la demobilizare. Daca nu se găsesc alte soluții, se poate recurge la susținerea colectivă a cîte unui independent, de maximă credibilitate. Dar strategiile rămîn de discutat.

8, De evitat clasica discuție sațioasă despre numele federației. Numai ca să-mi completez propunerea, relansez sintagma propusă în 2004 (cu ocazia protestului de la Montreal — vezi platforma completă la http://www.piatauniversitatii.com/paer/): Acțiunea pentru Eliberarea României (AER). Organizarea impune folosirea unor mijloace mixte: întîlniri fizice, email, chat, forumuri (pentru a se crea un fagure ideatic explorabil), folosindu-se instrumente volatile de gen facebook doar pentru atenționări.
Pentru a lansa un proces de genul celui descris aici sumar, am creat grupul AER pe facebook și forumul AER:
http://www.facebook.com/groups/367470513272109/
http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewforum.php?f=47.

Dacă inițiativa stîrnește interes, voi găsi și administratori adecvați. Putem sprijini și în spațiile AER orice încercare analogă, făcută de altcineva, într-un alt spațiu, ca: Green, Direcția nouă în politica românească, Treziti-va! Asta nu e Romania NOASTRA!, Alianta Cetatenilor, Alternativa Civica, Fără PSD+PC, PD, PRM., HAI SA SCHIMBAM ROMANIA, Mișcarea Euro-Civică Română, Miscarea IREDUCTIBILILOR , Miscarea Liniara pre Libertate, MISCAREA ROMANIA ALTFEL - FORTA NATIUNII, Partidul Reîntregirii Naționale, Partidul Unirii Romanilor-PUR, Patriotii, PCCSIADNADC- Partidul Celor Care S-ar Intoarce Acasa, Proiectul Crestin Democrat, Romania fara EI! (Romania without THEM!), Sansa pentru Romania, Grupul Civic-Liberal - grupul romanilor liberali fara de partid, Vocea Romaniei, VREAU O TARA CA AFARA, Infiintare Partid, Uniunea Democratică a Românilor din România, Partidul Poporului PP-LC , Noul Partid Federal

9. Amorsarea procesului de federare (stabilirea platformei comune și a metodologiei de sprijin) este problematică, dacă inițiatorii cheamă la dialog pe ceilalți în grupul lor, pentru a se uni în jurul lor. Åži dacă bîrfa, vanitatea, pizma, suspiciunea, obtuzitatea, care rod coeziunea, nu sînt strunite cu hotărîre. Deschiderea fertilă se poate combina cu intransigența cu rost- dacă se dispune de discernămînt. De exemplu, e firească respingerea celor care au avut poziții de decizie pînă acum, sau s-au îmbogățit murdar, dar poate nu și a celor care au fost doar simpli membri ai unor partide, pe perioada cînd acestea nu erau la putere.
10. Personal, nu mai sînt dispus să mă implic, decît punîndu-mi experiența și credibilitatea în sprijinul formării unui eventual bulgăre și oferindu-mi părerile celor interesați. Nu mă explic aici, dar pot garanta că mă voi ține de cuvînt. Cine mi-ar observa activitatea, ar vedea ca mi-am risipit 22 de ani în van. A venit rîndul altora să intervină. Sper că nu veți vedea, în declarația mea fermă că nu vizez nici o poziție (nici măcar de "arbitru"), un semn de prudență, ci garanția lipsei intereselor personale în lansarea acestui mesaj.
Ioan ROȘCA

21 februarie 2012