Scopul: «România delendam esse». Scop cu care eu nu sunt de acord.
Reproducerea integrală a articolului lui Ovidiu Ivancu nu este furt de pe situl revistei ACUM.TV. , așa cum pretinde Petru Clej, întrucât adresa sursei este indicată în toate cazurile. Un dialog sau o polemică implică referința la toate nuanțele demonstrației adverse. Nu mi se poate reproșa că deformez mesajul celuilalt, devreme ce poate fi cititi aici, integral.Mai apoi, cititorii mei au dreptul să aleagă de a merge la sursă pentru a putea reintegra textul comentat de mine în politica editorială globală a revistei ACUM.TV. Se vor lămuri repede care este scopul acestei reviste de propagandă.
Cu prietenie, Dan Culcer
P.S. Ovidiu Ivancu scrie : «Trebuie să ne plătim datoriile externe ca să fim suverani, trebuie să întărim serviciile de securitate pentru că ne ameninţă capitaliştii.» Ovidiu Ivancu ironizează ieftin regimul Ceaușescu, cu obsesia acestuia de a plătii datoriilor externe. Știm prețul pe care l-au plătit cetățenii României, atunci, fără ca să fie întrebați. Dar ar fi fost ei de acord să-l plătească? Era sau nu necesar acel efort, pentru a scăpa de faliment sau de o spirală a îndatorării insuportabile? Individualismul e mai tare decât colectivismul. Autoritarismul a rezolvat prin forță chestiunea la noi.
Știm acum prețul pe care românii îl plătesc pentru politica de înglodare în datorii practicată de guvernele post-decembriste. Aș fi interesat să aflu care este părerea grecilor acum, puși între ciocan și nicovală, de aceiași politică a privatizărilor forțate și păguboase, impusă de băncile cămătarilor și de FMI.
Sunt însă total de acord cu Ovidiu Ivancu atunci cînd scrie : « În teoria literaturii, există o figură de stil numită sinecdocă. Sinecdoca foloseşte particularul pentru a sugera generalul. Extrasă din domeniul teoriei literare, sinecdoca se traduce în discursul ideologic prin folosirea unor exemple particulare pentru a ajunge, prin extrapolare, la generalităţi. Dacă un român violează, românii devin violatori, dacă un rom fură, romii devin hoţi. Împotriva acestui tip de gândire ar trebui să luptăm.»
Problema este că dîndu-ne nouă înșine astfel de sfaturi de blîndețe creștină și logică, ne vulnerabilizăm, într-o lume unde, din păcate, doar logica forței e valabilă. Si vis pacem, para bellum. Dacă nu ar fi existat echilibrul terorii atomice, Pax Americana sau Pax Rusica erau demult instalate. După 1990, suntem în faza în care, pe fond de dezechilibru, se încearcă, de două decenii, instalare Păcii Americane. Toate pretextele sunt bune. Și victimele nenumărate.
Imposibil de ales între Ciumă și Holeră. Să nu mi se spună că Statele Unite sunt o democrație și că drepturile omului sunt respectate pe teritoriul american, unde se poate vorbi liber. De aceea s-au instalat pușcăriile speciale pe teritorii străine, desigur.
Dan Culcer
Teoria conspirației – marota naționaliștilor români
de Ovidiu Ivancu (5-2-2012)
Teoria
complotului şi a complotiştilor nu a bântuit nicicând mentalul nostru
colectiv mai agresiv decât în anii comunismului şi deceniile de după.
Era o vreme când comploturile se făceau, a venit acum timpul comploturilor care se imaginează.
Rivalitatea dintre Brâncoveni şi Cantacuzini, tradusă prin nenumărate
şi sângeroase comploturi, rivalităţile dintre alte nenumărate familii de
boieri din Ţările Române, debarcarea lui Cuza, toate ar fi justificat
atunci discuţii veritabile despre comploturi. Cum oamenii
acelor epoci nu aveau internet şi nici televiziune prin cablu, cum ei nu
erau excitaţi de discursuri naţionaliste furibunde, dezvoltate plenar
cam după secolul XIX, cel mai probabil ideea complotului nu se afla atât de mult în discursurile şi discuţiile publice.
Şi mai e
ceva: un elementar exerciţiu de logică. Logica internă a unui complot
este tocmai aceea de a rămâne secret. Cum se face, deci, astăzi, că
marile comploturi antiromâneşti sunt atât de prost concepute, încât ele
au ajuns subiecte de conversaţie pe băncile din Cişmigiu sau pe diferite
bloguri?! Dacă toţi cei care complotează împotriva României ar complota cu
adevărat, având, aşa cum ni se spune, la dispoziţie, resurse financiare
şi umane considerabile, nu ar fi de presupus că înfricoşătorii
complotişti ar putea păstra, cât de cât, secretul urzelilor lor? Cum de
complotul ajunge aşa de repede la urechile internauţilor şi
politicienilor naţionalişti? Apoi, înainte de a trece şi la câteva
fapte, vă mai provoc la un exerciţiu de logică; dacă tot se complotează
împotriva noastră, a românilor, de secole, de către mai marii lumii, de
ce niciunul dintre comploturile acestea nu reuşeşte?! Mi se pare că
suntem şi azi un stat suveran, membru al UE şi NATO, prin urmare, de
secole, cei care ne-au dorit destructurarea, au eşuat. Aici,
naţionaliştii mi-ar putea spune că românii s-au opus… De secole?
Împotriva unor duşmani atât de numeroşi şi puternici? Am rezistat de
secole turcilor, ruşilor, evreilor, americanilor, ungurilor etc.?
Statistic vorbind, imposibil… Dacă am fi avut o asemenea abilitate,
astăzi nu ne-am fi aflat într-o altă postură în Europa? Destul, însă, cu
logica. Naţionalismul nu reacţionează bine la raţionamente, e o alergie
pe care trebuie să o respectăm din lipsă de alternative.
Când,
deci, a devenit atât de prezentă obsesia complotului la români? În
momentul în care elita politică a avut nevoie de crearea unui sentiment
de solidaritate naţională pentru a atrage atenţia de la problemele
cotidiene. Ideologia comunistă a început să planteze teoria
conspiraţiei pe orice căi aveau ei la dispoziţie (şi le aveau pe toate).
Teoria a început să apară în cărţile de istorie şi în discursurile
oficiale. Mecanismul era simplu: nu aveţi căldură în casă, nu aveţi
electricitate, nu aveţi mâncare? E din cauza ruşilor, a evreilor, a
ungurilor… trebuie să strângem cureaua ca să rezistăm. Trebuie să ne
plătim datoriile externe ca să fim suverani, trebuie să întărim
serviciile de securitate pentru că ne ameninţă capitaliştii. Evident,
generaţia postcomunistă matură deja prin anii `40 – `60 ai secolului XX,
avea încă amintirea vie a normalităţii. Era o generaţie care, nu în
integralitatea ei (minus politrucii vremii, evident), nu cumpăra atât de uşor teoriile conspiraţie vândute de
comunişti. Până de curând, bunicii şi străbunicii noştri aveau (şi unii
o mai au) încă memoria regalităţii româneşti. În timp, însă, Omul Nou a
fost creat şi aşezat în posturi de comandă. El nu are nici memorie
istorică şi nici nu e dispus să meargă dincolo de istoriografia
comunistă. Nu e dispus să citească nimic din ceea ce i-ar distruge
irefutabilele convingeri. El, Omul Nou pe deplin încredinţat că România e
ameninţată din toate punctele cardinale, a fost, aşadar, injectat în
sistem. El a intrat în învăţământ, a intrat în structurile statului, s-a
făcut jurnalist, e astăzi deţinătorul mesajului public. De acolo,
propovăduieşte în neştire teoria conspiraţiei. Unii (prea
puţini, ignoranţi, îndeobşte) din convingere, alţii pentru că
vehicularea unei asemenea teorii le serveşte scopurile ideologice. Căci,
ce ar mai fi naţionalismul român fără ideea comunistoidă a complotului?
Cum ar mai exista ca om politic C.V Tudor dacă nu s-ar legitima
permanent prin ideea că el e vreun Sfânt Arhanghel Gheorghe în luptă cu
iudeo-masonii şi ungurii?
Ruptura de comunism, în decembrie 1989, s-a făcut tot sub zodia complotului. Vin teroriştii din Rusia, vin agenturile străine,
ungurii se pregătesc să încarce în camioane Transilvania… Or fi fost,
cu siguranţă, peste tot, voci plăpânde şi naive care s-or fi gândit la
asta, dar nouă ni s-a vândut ideea că dimensiunea complotului e
apocaliptică. Am tratat adesea exaltaţi maghiari ca şi când ar fi fost
vocea oficială a vreunei mari puteri, am tratat ameninţări
politicianiste, vorbe spuse în doi peri de cine ştie ce politician de
mâna a doua, ca şi cum ar fi vorba de o cruciadă îndreptată împotriva
României.
În acest
context, trebuie să discutăm şi nivelul de excitaţie colectivă când
vreun post de radio sau vreun ziar occidental publică vreo satiră la
adresa românilor. Evident, orice exprimare publică, fie ea şi satirică,
ce conţine elemente rasiste, trebuie condamnată din start. Din păcate,
în multe locuri de pe planetă, asemenea manifestări sunt frecvente.
Posturi de radio din Polonia permit exprimarea unor idei antisemite,
televiziuni franceze includ în programele lor discursuri rasiste
antiromâneşti sau împotriva magrebienilor, ziarele româneşti publică
articole cu tentă rasistă despre romi. Este, deci, vorba de un flagel
universal care trebuie mai bine reglementat. Nu vorbim, în niciun caz,
de vreo conspiraţie antiromânească, ci de manifestări ale aceluiaşi
fenomen în diferite ţări ale Globului Pământesc. Care ar fi diferenţa de
substanţă între a-i asocia pe români cu ideea de hoţ (în Franţa, Italia
sau Spania) şi a-i asocia pe romi cu aceeaşi idee (în România)? Cauza e
acelaşi naţionalism deşănţat. În teoria literaturii, există o figură de
stil numită sinecdocă. Sinecdoca foloseşte particularul pentru a sugera generalul.
Extrasă din domeniul teoriei literare, sinecdoca se traduce în
discursul ideologic prin folosirea unor exemple particulare pentru a
ajunge, prin extrapolare, la generalităţi. Dacă un român violează,
românii devin violatori, dacă un rom fură, romii devin hoţi. Împotriva
acestui tip de gândire ar trebui să luptăm. El nu e specific, aşa cum
credem, doar acelor occidentali care ne etichetează cu atribute deloc
măgulitoare, ci ne caracterizează şi pe aceia dintre noi care se referă,
în aceiaşi termeni, la romi, maghiari, moldoveni, ucraineni etc. Nu
vorbim, deci, de niciun complot, în sensul deplin al termenului, ci de
manifestări, mai mult sau mai puţin insulare, ale unor stereotipii de
gândire.
Pe
parcursul istoriei, nenumărate popoare au avut parte de reprezentări
negative. Nu a fost vorba, nici acolo, de conspiraţii împotriva
respectivelor popoare, ci de contexte. Gândiţi-vă la imaginea
italienilor în America prohibiţiei, la problemele Poloniei şi la
sindromul „instalatorului polonez”, la percepţiile despre chinezi în
India sau la cele din Pakistan despre indieni. Omenirea are încă de
rezolvat această problemă a stereotipiilor naţionale, dar ele sunt, cel
mai adesea, expresia unor situaţii punctuale, a ignoranţei sau a unor
discursuri ideologice motivate politic (în an electoral, naţionaliştii
de pretutindeni se vor aleşi, prin urmare îşi intensifică
discursurile rasiste). Nu e vorba, în niciun caz, aşa cum se încearcă a
ni se spune, adeseori, astăzi, de comploturi. Politicianul
ucrainean Igor Bergut spunea că România, Polonia, Rusia şi Turcia
conspiră la destrămarea Ucrainei. Orice om de bun-simţ ştie că România
nu e parte a niciunui complot de acest gen. Numai acest exemplu ne arată
cât de superficiali suntem atunci când ne imaginăm că fiecare
declaraţie, fiecare emisiune satirică, fiece caricatură în care sunt
reprezentaţi românii în ipostaze negative sunt musai dovada intangibilă a
unui complot antiromânesc.
Aşadar, minima logică şi faptele concrete ne duc toate la ideea că în România secolului XXI teoria conspiraţiei e
o marotă fluturată la intervale regulate în scopuri ideologice. Ţine
numai de noi să nu fim parte a acestui vetust joc ideologic.
Ecouri
Foarte bine. Atunci publicați ce vă trimit sub nume propriu. În ultima vreme m-ați pus pe lista neagră dar nu ați discutat fondul observațiilor mele. Din fericire cenzura nu a fost încă instaurată pe Internet.
Faptul că puneți sub același semn, fără să țineți seama de realitate (compoziția etnică a populației în baza căreia s-au făcut acțiunile politice la 1918) de istorie, deci, și de tratatele internaționale, starea Basarabiei (răpită pe baza unui ultimatum ca urmare a Pactului Hitler -Stalin) cu statutul internațional al Transilvaniei (locuită majoritar de români și incorporată în statul România pe baza unui Tratat internațional recunoscut), va califica.
Eu stiu ungurește, deci pot citi ce scrie pe aceste situri. Astfel pot face atât diferenta de intensitate cât și aceea de proiect. Caracterul agresiv domină iar dincolo de agresivitatea verbală există organizarea paramilitară.
In fine, dacă voiam să trimit un mesaj cu adevărat anonim, desigur că treceam prin programele de anonimizare. V-ați demascat singuri că faceți poliție politică. Ceea ce spuneam în mesajul de mai sus nu implica vreo afirmație gravă, jignitoare, care să vă atingă personal și să vă alerteze pîna la necesitatea de a verifica IP-ului. Nici nu încălcam vreun principiu de etică jurnalistică.
Așa că puteți înregistra aceste mesaj cu numele meu sau cu pseudonimul Traian Vornicu. Chestiunea adevărului celor afirmate de mine este esențială. Dv o ocoliți. Reacția paranoică și ineficientă a regimului național-comunist față de iredentisme nu implică ștergerea interesului analitic pentru problemă de pe agenda unui ziarist. Faptul că foști ofițeri de informații externe sau interne au scris cărți pe tema asta, nu înseamnă că tot ce scriu este fals. Și nici că problema nu există. Autorul, Ovidiu Ivancu, critică o situație demult depășită și încearcă să descalifice orice vigilență. Și nu pare să cunoască situația actuală decât după ureche. Orbirea în acest domeniu este fie dezinformare programatică, fie prostie naivă sau naivitate prostească. La alegere. Dan Culcer
http://ardealul.blogspot.com/2011/03/ardealul-este-indivizibil-contra.html
Dar chiar după asta m-au educat în respectul celuilalt. Cu o singură condiție, ca respectul să fie reciproc. Acum trăiesc în Franța și văd și alte realități decât idilicele peisaje ale dlui Ivancu. Și cunosc bine România post-decembristă.
Să fie clar. Eu nu doresc să fiu supus maghiar. Dar nu doresc nici ca maghiarii din România să devină români. Nici să dispară. Puteți pricepe așa ceva? Nu văd nici o rațiune pentru autonomia Ținutului Secuiesc, fiindcă sărăcia sau bunăstarea secuilor nu depinde de autonomie ci de alungarea hoților sau profitorilor, români sau unguri, din administrație, din guvern, de peste tot. Colaborarea hoților români cu hoții unguri este perfectă.
Îl sfătuiesc pe Petru Clej să-și tempereze indignarea și să-și reducă numărul de insulte pe centimetru pătrat, cu care tratează orice purtător de opinie contrară. Nu am nevoie să argumentez, dovadă e vocabularul folosit de Petru Clej la rubrica de comentarii de la mai toate articolele din ACUM. Este evident că avem poziții diferite. Ei și? Nu vreau să vă reformez, vă combat doar. Cu argumente, nu cu țipete.
Dacă sunt obligat să aleg, prefer să fi cot la cot cu naționaliștii. Internaționalismul comunist sau capitalist nu-mi place.
Dan Culcer
-
Domnule Dan Culcer,
Spuneti “Autorul, Ovidiu Ivancu, critică o situație demult depășită și încearcă să descalifice orice vigilență. Și nu pare să cunoască situația actuală decât după ureche. Orbirea în acest domeniu este fie dezinformare programatică, fie prostie naivă sau naivitate prostească.”
Pai daca e depasita, de ce va mai agitati? Dincolo de asta, cei care v-au raspuns aici au invocat tratate si lucruri concrete in speranta ca ele va vor putea convinge. Spre deosebire de preopinentii dvs., care va aduc ca argumente tratate si evenimente de de data recenta, dvs. ati ramas cumva blocat in timp pe la 1918. Tratatele invocate de dvs. apartin unei anume epoci, afacerile internationale, asa cum am incercat si eu si altii sa va explicam, sunt astazi reglementate destul de strict, in special in UE. Dvs. doar emiteti sentinte, identificati “orbii” nu cu talentul unui medic oftalmolog, ci cu aroganta unui vraci. Nu este pentru prima data cand sugerati ca textele pe care le-am publicat aici sunt “dezinformare programatica”. Ma gandesc ca nu are rost sa va cer sa produceti argumente in acest sens.
-
Ovidiu, din citatele de mai jos, rezultă că pentru domnul Culcer calomnia și insulta sunt armele sale preferate.
Opinie solidară cu comentariul
0 
0
Dan Culcer : Subscriu la toate citatele din textele mele, cu care sunt de acord și aici. Caracterizările polemice violente sunt răspunsul meu la prostiile debitate de Petru Clej, Nu are rost să citez aici. Suntem chiar pe situl revistei ACUM și oricine poate verifica. Cei care sunt convinși că Uniune Europeană este instanța supremă care are dreptate, uită diferențele de opinie și de politică din interiorul acestei instituții, uită ierarhiile false dintre țările care o compun.
Dincolo de situația actuală din România, care face ca România să fie slabă, «destatalizată», eu nu cred că UE este un instrument de politică democratică. Germania și Franța dau tonul în mod autocratic. Ca pe vremea puterilor garante și a Congresului de la Berlin, își impun interesele proprii. Aceste interese nu corespund cu interesele României. Putem discuta care ar fi interesele României. Dacă doriți le puteți defini și Dv.
Dacă sunt obligat să aleg, și propaganda de la ACUM mă obligă să o fac, prefer să fiu cot la cot cu naționaliștii. Internaționalismul comunist sau capitalist nu-mi place. E destructor de identitate, iar pierderea identității produce grave boli individuale și colective. De aceea sunt de acord cu eforturile ungurilor și secuilor de a-și salvgarda identitatea. Cu condiția să nu o disprețuiască și amenințe pe a mea și pe cea a conaționalilor mei, așa cum au încercat în secolul al XIX-lea în tot Imoperiul dualist și cum încearcă acum pe teritoriul pe care îl controlează administrativ, ca pe vremea RAM, în cele trei județe din centrul României.
-
Domnule Dan Culcer,
Da, din pacate, nu se poate dialoga. Daca dvs. comparati Iugoslavia, un stat artificial creat, cu UE, creata prin aderarea voluntara a statelor si cu criterii foarte clare, ma tem ca nu sunteti doar nationalist, ci un nationalist ignorant.Or, in aceste conditii, eu ma retrag din asa-zisul dialog cu dvs. Poate colegii mei vor avea mai multa rabdare.
Dan Culcer
vă propune deci un Pact de neagresiune. De acord. Cu reciprocitatea asigurată de faptul că vă veți retrage insultele dv. Deci, ca să fi clar, consider că argumentările noastre trebuie dezvoltate fără aprinderi verbale, invective disprețuitoare, etichetări tendențioase și supoziții indemonstrabile, așa cum s-a practicat de ambele părți, și nu doar în cadrul schimbului nostru de replici.
Ar fi util să practicați acest angajament și în raport cu alte persoane care intervin în această rubrică, pe marginea unor articole diferite. Nu pretind că sunt infailibil, așa cum nici Dv nu puteți pretinde asta. Aștept deci expresia publică a regretului, așa cum o fac și eu acum, de a fi folosit, uneori, în locul argumentului, invectiva și pamfletul.
In ce privește «furturile», vă explic ceea am spus deja. Preluarea integrală a unui text din ACUM, cu indicarea exactă a sursei și deci a linkului spre original nu mi se pare furt. Dar nici publicitate pentru ACUM, cum unii neprieteni ai mei ar putea interpreta. O fac din grija față de cititorii mei, care sunt mai mulți decît cei trei despre care scriați. Am și eu acces la statistici. «Accesările» sunt vizibile.
Un comentariu care face referință la o bucată de text, scoasă din context, nu poate fi validat intelectualmente. Ar fi util să faceți la fel. Eu nu vă voi acuza de furt. Nu vă neliniștiți că îmi veți face publicitate. Nu toți cititorii au curiozitatea de a merge la surse și de a verifica continuitatea și validitatea unui șir de atitudini argumentate. Mai ales dacă ele sunt diseminate la adrese diverse. Cât privește publicitatea - nu am nevoie de ea.
Dan Culcer
P.S.
« Daca dvs. comparati Iugoslavia, un stat artificial creat, cu UE, creata prin aderarea voluntara.» - scrie Ovidiu Ivancu. Nu știu ce înseamnă stat artificial. Toate statele sunt artificiale atunci, fiindcă au fost construite cu forcepsul, ca și Uniunea Europeană, fie prin forța armelor, fie prin unire liber consimțită, pe baza unor criterii diverse, inclusiv dominanta etnică, de la Austro-Ungaria la Statele Unite, Rusia sovietică, India, Franța, Germania (sub Bismarck).
Comparatia de mai sus e de toata jena. Stramosii romanilor din Tinutul Herța si din Bucovina de Nord nu au fost niste venetici pripasiti de oriunde pe acele locuri.
Daca sprijinirea romanilor, din Ucraina si din toate tinuturile de langa granita Romaniei, pentru pastrarea culturii si obiceiurilor inseamna complot …apoi, oricat ne-ar acuza romanofobii, e bine sa complotam.
Un nationalist român!
Cat despre harti, nu aveti cunostinta cumva si de harti romanesti care includ in ele teritoriul Republicii Moldova? Sau de harti ale Romaniei Mari (nu vorbesc de partid!)? Sa interzicem hartile?
Probabil ca unii maghiari doresc Transilvania, la fel cum unii romani doresc Bucovina, Basarabia sau Cadrilaterul. De la dorinta si pana la putinta in conditiile legilor actuale e diferenta mare. Dvs. ganditi in paradigma societatii de sfarsit de secol XIX, inceput de secol XX. Multe s-au schimbat de atunci.
Cat despre comparatia cu Mecca, ea e hilara.
1) Din cate stiu, principatul Moldovei a fost intemeiat in secolul al XIV-lea de colonisti proveniti din Transilvania sub stapanire ungureasca la mai bine de trei secole dupa sosirea “veneticilor” acolo.
2) Folosirea termenului “venetic” este insultatoare nu doar pentru ca e vorba de oameni ai caror stramosi au sosit acolo de peste 1000 de ani, dar si pentru faptul ca, procentual, ungurii din Transilvania au radacini mai vechi acolo decat romanii, multi dintre ei colonizati de idolul lui Plano10, Ceausescu, de prin Vaslui sau Botseni.
3) Din punct de vedere al dreptului international, ungurii din Romania au tot atatea drepturi cat si romanii din Ucraina de a-si pastra identitatea. Romania si Ungaria au semnat in 1996, iar Romania si Ucraina in 1997, tratate de recunoastere reciproca a frontierelor. De ce in aceste conditii iredentismul romanesc din Ucraina ar fi legitim, iar cel unguresc din Romania nu?
Sa ne fereasca Dumnezeu ca sa ajunga la putere oriunde in lume oameni plini de atata ura fata de altii.Din pacate in ultima vreme au cam prins cheag si in Ungaria si se pare ca vor fi in parlament si in Romania dupa alegeri.
Harcov este pe la granita Ungariei cu Ucraina!!!!
A, e vorba de Harkov-ul din Ucraina. Nu mi-am dat seama ca pe Iuga il doare asa de tare de ucraineni.
M-am gandit ca vorbeste de ceva localitate din secuime, de pe granita Ungariei cu Romania.
@ Ovidiu Ivancu :
Dacă „ține numai de noi să nu fim parte a acestui vetust joc ideologic”, în egală măsură responsabilitatea informării publicului cere onestitate intelectuală și cercetări profunde în subiectul tratat.
Cu alte cuvinte, nu informăm aducând explicații tehnice asupra gramaticii limbii romane (sinecdoca, în ocurență), aducând această figură de stil ca argument susținător al tezei ce-ați dorit s-o prezentați. Cu exemple fade, ce nu fac decât să aducă și mai multa confuzie în gândirea cititorului obișnuit, dornic de a-și explica ilogica stare actuală a lumii (ca un ex. „Atunci când exista atâta progres tehnologic în lume, pentru ce asistăm la un regres al vieții ?”), acest articol este menit să adoarmă spiritul critic și să contribuie la confuzia existentă față de acest subiect. Tot ce iese din politico-ideologicul corect – trendul actual al conștiinței contemporane – este înfierat, denigrat sau luat în derâdere de pseudo-jurnaliști a căror prioritate e faima, sau (sper că nu) patologia manipulării.
Dacă ieșim din contextul romanesc – inclus „nolens-volens” în cel global, vă aduc la cunoștință draga domnule, că de când lumea e lume, au existat și există conspirații peste tot și la toate nivelele, atunci când interese personale, sau a unui grup restrâns cer asta – ca un exemplu, priviți de-a lungul istoriei la asasinatele din sânul familiilor regale, care în mod invariabil, și indiferent de motivație, precedau o conspirație pusă la cale premeditat. A considera că a dezbate astfel de subiecte, este apanajul câtorva „comuniști” (sic), este foarte reducător, și contravine eticii jurnalistice, aceea de a lărgi orizonturi…
…Iar la exercițiul de logică propus în articol vă răspund că în principiu așa este ca formă: complotul este asociat trecerii sub tăcere, în fond însă, intervin una sau două variabile ce pot distruge această asa-zis axiomă : prezența conștiinței în om, care îl poate duce spre revelații (cazul Vanunu), sau scurgeri de informații, într-un evantai de motive (cazul gen. Wesley Clark).
Dacă încă nu aveți informațiile necesare (lipsa de informare pentru un adevărat jurnalist este o injurie adusă acestei vocații – pentru unii, „prea puțini, ignoranți, îndeobște” aceasta reprezentând doar o meserie, pe care de obicei, o fac foarte prost), iată câteva exemple de conspirații și vă sfătuiesc la modul cel mai altruist și constructiv să le aprofundați ! :
7 Mai 1915 : Pachebotul RMS Lusitania, încărcat cu armament, este trimis în mod deliberat într-o zonă declarată dinainte ca zonă de conflict de către germani. Vasul este torpilat în largul Scoției, iar cele 1300-1500 de victime fac timp de săptămâni prima pagină a ziarelor în America. Au mai trebuit doi ani, însă sentimentul american, total neintervenționist la acea vreme, a fost manipulat în favoarea intrării în război a SUA.
2 August 1964 : Distrugătorul american USS Maddox este „atacat” în apele golfului Tonkin de către trei torpiloare vietnameze. Acesta a fost „casus-beli” pentru declanșarea războiului din Vietnam. În 2005, NSA de-clasifică anumite documente secrete prin care se revelă că în realitate niciun atac n-a avut loc asupra USS Maddox, fiind astăzi un fapt stabilit clar că „Incidentul din Golful Tonkin” a fost instrumentalizat, pentru a permite SUA o intervenție sporită în conflictul Indochinei.
8 Iunie 1967 USS Liberty, nava spion aparținând NSA, este atacată în mod deliberat de către avioane și nave torpiloare israeliene făcând 34 de morți și 171 răniți… Deși torpilată, nava reușește în mod miraculos să-și mențină flotabilitatea, și să părăsească zona, zădărnicind astfel o operațiune „false flag” în care responsabilitatea ar fi căzut asupra Egiptului, lucru ce-ar fi extins imprevizibil (unii conspiraționiști – sic – sunt de părere că la nivel mondial) războiul „de șase zile”
11 Septembrie 2001 – Ăsta ar trebui să fie un adevărat exercițiu de logică pentru fiecare…
P.S. Pentru toate afirmațiile din exemplele date, există multitudine de documentații și mărturii ce pot fi consultate spre verificare. În acest context al posibilității găsirii informației, doar struțul care nu vrea să știe, nu știe… Sau poate, lașul căruia îi este frică de adevăr …
Sau poate, în final chiar aveți dreptate, în România nu există conspirații, doar uneltiri…
Vă salut !
Gheorghe Frățică
Informatia despre sinecdoca nu tine de gramatica limbii romane. Era o paralela care mi s-a parut si mi se pare si acum a fi potrivita in context. Ca au existat si, probabil mai exista, conspiratii, e evident. Nimeni nu afirma ca nu e asa. Eu vorbeam de anume conspiratii pe care ni se pare ca le ghicim la tot pasul pe aici, pe plaiuri mioritice. In general, ma refeream la toate acele conspiratii prezumate care ar avea ca scop destructurarea Romaniei. Oricat ati nega evidenta, ele exista si, din nou, oricat de mult ati nega evidenta, teoria complotului a facut parte din discursul ideologic comunist.
“Iar la exercițiul de logică propus în articol vă răspund că în principiu așa este ca formă: complotul este asociat trecerii sub tăcere, în fond însă, intervin una sau două variabile ce pot distruge această asa-zis axiomă : prezența conștiinței în om, care îl poate duce spre revelații (cazul Vanunu), sau scurgeri de informații, într-un evantai de motive (cazul gen. Wesley Clark).”
Adica prezenta constiintei in om duce la revelatii care la randul lor duc spre identificarea comploturilor… Nu sunteti convingator.
Si inca o precizare: nu sunt jurnalist. Nu ca ar fi rau daca as fi, oricum e irelevant in context.
Sigur, nu există nici complot, nici iredentiști, nici gărzi militarizate, nici educație anti-trianon, nici propagandă pe toate căile posibile, nici dorința de a reveni la granițele și la stările de dinainte de 1918. Toate astea nu sunt decît coșmarurile unor naționaliști români care sunt obsedați de comploturi imaginare și care ăn loc să participe sîrguincios la glorificare globalizării care va rezolva toate conflictele potențiale se cramponează de ideea că Ardealul este un pământ locuit ăn majoritate de români și ar trebui să rămână ceea ce este, partea a României. stat național. Chiar dacă asta nu convine unora.
Opinie solidară cu comentariul