Ion Alexandru Mizgan. Presa românească de la Ion Zubaşcu la Mirela Corlăţan

Presa românească de la Ion Zubaşcu la Mirela Corlăţan
de Ion Alexandru Mizgan

Valul de simpatie şi înţelegere manifestat faţă de Biserică imediat după evenimentele din decembrie 1989 nu a durat prea mult. La câţiva ani după recâştigarea libertăţii, pentru unii jurnalişti şi oameni de cultură, Biserica Ortodoxă a devenit o adevărată sperietoare şi un adevărat pericol public. O întreagă pleiadă de jurnalişti şi intelectuali au decretat Biserica Ortodoxă drept ţap ispăşitor pentru toate neîmplinirile naţiei şi principalul obstacol în drumul României spre Europa. Este suficient să amintim doar cîteva nume în acest sens: Mircea Dinescu, Florin Călinescu, Gabriel Andreescu, Gabriela Adameşteanu, Cornel Nistorescu, Petre Mihai Băcanu, Andrei Cornea, Max Bănuş, Cristian Tudor Popescu, Alina Mungiu Pippidi, Cristian Preda etc.

La atacurile sporadice la adresa Bisericii Ortodoxe, începând cu anul 1996, în mod special, cotidianul România Liberă, prin ex-folkistul cenaclului Flacăra, Ion Zubaşcu, a demarat o serie de atacuri furibunde la adresa Bisericii Ortodoxe, toată mascarada fiind denumită de oamenii oneşti din presă drept acţiunea „ZUBAŞCIADA”. Una este critica obiectivă la adresa Bisericii, pe care trebuie să ne-o asumăm cu toţii, şi alta este diversiunea şi calomnia. Deşi neduşi la Biserică, detractorii Ortodoxiei ştiu că cea mai eficientă strategie este atacul la adresa păstorilor sufleteşti: ”Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei” (Matei, 26,31). Evident că spiritul critic nu poate lipsi nici din viaţa Bisericii. Criticismul devenit însă program, demolare cu bună ştiinţă şi diversiune, asta e cu totul altceva. O bună parte a presei româneşti a acţionat împotriva Bisericii Ortodoxe prin violarea celor mai elementare norme ale democraţiei, printr-o grosolană încălcare a deontologiei presei. Acest fapt a fost sesizat de mai mulţi intelectuali şi ziarişti la acea vreme.
Teodor Baconsky, spre exemplu, atrăgea atenţia că societatea românească nu trebuie să se teamă de Biserică, ci mai degrabă trebuie să se îngrijoreze de agresivul fundamentalism al laicităţii, adică de suma acelor ticuri euro-comuniste care caută să legitimeze ateismul pe seama democraţiei şi în numele drepturilor omului.
Scriitorul Alexandru Horia remarca şi el agresivitatea cu care este tratată Biserica Ortodoxă în societatea românească contemporană, arătând că de la atacurile rafinate ale intelectualilor liber cugetători, până la impulsurile banditeşti ale unor neisprăviţi, războiul dus împotriva Bisericii este astăzi concertat şi trebuie să ne pună serios pe gânduri. Aceste constatări din urmă cu mai bine de zece ani ale celor doi intelectuali s-au împlinit cu vârf şi îndesat. Atacurile mârşave la adresa Bisericii au întrecut cu mult simplele acte de tip banditesc, semănând din ce în ce mai mult cu cele ale mafiei şi crimei organizate.

Campania antiortodoxă demarată de cotidianul România Liberă prin Ion Zubaşcu a fost continuată apoi de Evenimentul zilei în vremea când la cârma ziarului se afla fostul gazetar comunist Cornel Nistorescu. Ofensiva antiortodoxă a fost dusă la apogeu de geniile jurnalismului românesc de la Academia Caţavencu: Mircea Toma, Liviu Mihaiu, Ioan T. Morar, Cornel Ivanciuc & compania. A urmat apoi epoca recentă a bloggerilor de la Cotidianul lui Sorin Ovidiu Vântu, între aceştia regăsindu-se monştrii sacri de la Academia Caţavencu la care s-au adăugat nume noi gen Costi Rogozanu, Alin Fumurescu, Cristian Pătrăşconiu, Eugen Istodor, Pavel Lucescu şi... Mirela Corlăţan.

Un nou val de ură şi ostilitate faţă de Biserica Ortodoxă s-a declanşat în ultimul timp de către cotidianul Evenimentul zilei, campanie condusă cu mult elan tovărăşesc de Ioana Lupea, redactor-şef adjunct, sub a cărei îndrumare mulţi redactori şi seniori editori şi-au trecut numele în dreptul rubricii „Atac la Biserică!”: Horia Ghibuţiu, Călin Hera, Sorin Ioniţă etc. După ce Mirela Corlăţan a părăsit redacţia ziarului Cotidianul şi-a găsit teren prielnic de a-şi continua prodigioasa activitate de calomniere a Bisericii Ortodoxe şi la Evenimentul zilei, unde se pare că a primit ca temă de casă compromiterea Bisericii Ortodoxe, temă care se înscrie atât în afinităţile ziarului cât şi în cele ale jurnalistei, care, culmea, s-a înscris într-un moment dat chiar în AZEC (Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini)! La începutul lunii ianuarie Mirela Corlăţan îl acuza pe Înaltpreasfinţitul Bartolomeu Anania că ar fi fost „turnător” la Securitate sub numele conspirativ de „Apostol”. Evident că jurnalista nu a adus nici o probă pentru a-şi justifica afirmaţia, ci a lipit, profesional şi găzetăreşte, nişte citate din diferite dosare de la CNSAS , pe baza cărora a făcut nişte conexiuni cu unele texte din „Memoriile” Înaltpreasfinţitului Bartolomeu, recent publicate la Editura Polirom. Pentru jurnalista de la Evenimentul zilei nu contează faptul că pe numele lui Bartolomeu Valeriu Anania nu există nici un „angajament” la Securitate şi nici un dosar de „informator”! Mai mult, autoarea îşi continuă „Ancheta”, afirmând că Valeriu Anania ar fi fost unul dintre „reeducatorii” din puşcăria Aiudului,un fel de „Ţurcanu al Aiudului”!? Asemenea torţionarilor din temniţile comuniste Mirela Corlăţan inventează şi fabulează. Justiţiara de la Evenimentul zilei decide: Valeriu Anania = turnătorul Apostol! La opiniile contrare venite din partea unor jurnalişti oneşti şi responsabili, care i-au condamnat modul jalnic de a face jurnalism de investigaţii, justiţiara a dat un nou verdict: fundamentalişti ortodocşi!? În comunicatul remis presei de Mitropolia Clujului se afirmă foarte clar că Înaltpreasfinţitul Bartolomeu Anania şi-a afirmat deschis poziţia ca dosarele deţinute de CNSAS pe numele său să fie cercetate şi, la nevoie, publicate, declarând deschis că nu a colaborat cu serviciile secrete:”nici în detenţie, nici în libertate, nici în ţară, nici în străinătate, nici cu angajament, nici fără angajament, nici cu nume conspirativ, nici cu nume propriu”. Pentru faptul că în comunicatul de presă al Mitropoliei i se atrage atenţia autoarei că asupra demersului ei jurnalistic planează „suspiciunea calomniei şi denigrării”, fapte incriminate de Codul Penal, justiţiara afirmă că pentru ea decizia sau deconspirarea CNSAS e literă de lege. Cine face parte din CNSAS şi cum se fac jocurile acolo ne-am lămurit cu toţii în ultimii ani!

Toată această mascaradă jurnalistică generată de ingenioasa anchetă a Mirelei Corlăţan ne lasă un gust amar în ceea ce priveşte demnitatea şi responsabilitatea meseriei de jurnalist. Dacă în lume întâlnim jurnalişti care mor pentru adevăr, pentru dreptate şi demnitate, la noi cea mai mare parte a presei moare pe altarul slugărniciei şi a merceneriatului faţă de moguli şi trusturi de presă. Ne-am convins în ultimii ani de josnicia, mârlănia şi impostura multor jurnalişti care pozau în fecioare şi care nu s-au dovedit a fi altceva decât şantajişti şi afacerişti de joasă speţă. Ne bucură comunicatul Asociaţiei Ziariştilor şi Editorilor Creştini (AZEC), în care se afirmă între altele: ” AZEC trage un semnal de alarmă privind degradarea continuă a spaţiului nostru mediatic prin articole de pseudo-anchetă precum cele semnate recent de Mirela Corlăţan în Evenimentul zilei. Asociaţia Ziariştilor şi Editorilor Creştini îşi exprimă dezaprobarea fermă faţă de cei care, în mass-media fiind, uită că misiunea lor profesională este corecta informare a publicului.” Evident că această poziţie de echilibru şi responsabilitate la care invită jurnaliştii creştini este ca un strop de apă pe vreme de secetă. Jurnaliştii din România politică a anului 2009, care s-au luptat în recenta campanie politică pe viaţă şi pe moarte, şi-au ascuţit săbiile şi cuţitele, şi sunt însetaţi de sânge. Nu se mai ruşinează de mistificare, manipulare, minciună, diversiune, calomnie, înregimentare în haite jurnalistice interlope etc. Toate acestea le cultivă cu dezinvoltură ca arme ale breslei din care fac parte. Pe ei nu-i atinge nimic. Nici pe Mirela Corlăţan. Aceasta afirma într-un recent articol cu inocenţă:”Nu sunt habotnică, dar îmi pasă de ceea ce se întâmplă în Biserica mea”. Mare-i grădina Ta, Doamne! Nu ştiu când Mirela Corlăţan va înţelege ce se întâmplă în Biserica domniei sale, dar tare aş fi curios dacă ştie ce se întâmplă în mintea ei de ziarist-tonomat!



Comentarii:

1. cineva 2010-01-30 23:42:49

Ma bucur ca mai exista are si biserica noastra oameni care sa mai spuna lucrurilor pe nume. Prea e terfelita credinta ortodoxa de oricine, oricand; Felicitari parintelui si rusine ziarelor care isi fac publicitate pe spatele bisericii!!


2. IANI 2010-02-03 09:32:37

Este o adevarata impietate sa omori copacii ca sa faci hartie si niste vanduti diavolului sa o foloseasca numai ca sa castige bani indiferent prin ce mijloace. Pentru acestia sufera si cei care au bunul -simt si stiu ca actiunile omului netrebnic loveste mai ales pe cei nevinovati.Daca nici o frunza nu cade fara voia Domnului oare El permite sa moara copacii astfel? Dar impotriva celor care mazgalesc hartia fara rost nu exista decat o singura solutie : nu le mai cititi mizeriile,fratilor ca nu aveti nici un foos .Doar cunoasteti ce le poate pielea atat patronilor cat si slugilor trustutilor de presa.