George Radulescu. Dan Puric: „Zidul Berlinului s-a prabusit peste noi”

Dan Puric: Oamenii normali vor deveni o secta in Romania

Un interviu foarte interesant al lui Dan Puric:

" Romania este o tara sangeranda, este o rana”.

Are o populatie bezmetica la suprafata, chinuita, distrusa.

Iata ca din randul tineretului sunt soldati ai populatiei bezmetice, aceasta ultima invazie a poporului roman, este facuta de populatia Romaniei, sunt vorbitori de limba romana care ne inconjoara.

Romania incearca sa se ridice, sa reziste la noul val care vine acum.

Cum e sa mananci Danone peste tot?

Nu am nimic cu firma respectiva. Dar am inceput sa fim nostalgici dupa iaurtul lui Ceausescu. Avea o idiotenie luminoasa, pe cand acum vad o patologie a firii.

L-au intrebat pe Nichita Mihalkov ce l-a invatat cenzura comunista si a zis ca a invatat sa vorbeasca despre dragoste fara sa isi arate organele genitale.

Am inceput sa fim nostalgici dupa cenzura comunista. Uitati in ce hal am ajuns, nu stim linia de echilibru.

Cel mai greu, spunea Leonardo Da Vinci, este sa desenezi un om in picioare, in pozitie verticala. Verticalitatea si echilibrul sunt cel mai greu de redat. Am inceput sa ne miram de normalitate in Romania .

Oamenii normali vor fi o secta, daca o vom duce tot asa, niste marginali."



Dan Purec, pana de curand, era unul din cei mai apreciati artisti dramatici romani in lume. In prezent, a devenit si unul din cei mai cititi autori romani contemporani. Dan Puric, creator al celebrelor deja „Toujours l'amour” sau „Made in Romania”, s-a transformat, dupa publicarea cartii sale, „Cine suntem”, intr-un adevarat reper moral al multor tineri romani.
In interviul acordat „Frontnews”, Dan Puric a acceptat sa vorbeasca despre provocarile morale ale societatii romanesti in prezent.
In fata cliseelor lumii moderne, Dan Puric nu ezita sa se declare raspicat drept un "intolerant" si un "critic al cinismului european".

- Cum s-a nascut "Cine suntem"?
- Eu cred ca este un reflex de minima toaleta identitara, intr-un context in care nu se mai poarta diferentele, ci se traieste hipnotizat, intr-o mare orizontala, in care toti suntem unul si acelasi lucru. Ceea ce nu este adevarat: Nu suntem toti egali, asa cum se zice in drepturile omului, decat prin drepturile juridice. Ne nastem inegali si murim inegali.

Iar singura chestie de egalitate este in fata mortii si in fata lui Dumnezeu. Cata vreme suntem pe pamant avem diferente.

Una dintre ele este si aceasta esenta a poporului roman. El este o unicitate. Unicitatea aceasta inseamna o intimitate. Despre aceasta intimitate calcata in picioare am vrut eu sa vorbesc.

- Cum trebuie sa fie perceputa de cititori?
- Eu nu pot sa impun acest lucru fiecaruia.

Vorba lui Shakespeare:

„Soarta unei glume nu sta in gura celui care o spune, tine de urechea celor care o asculta”.

Pana in clipa de fata s-au vandut peste 60.000 de exemplare, in cinci luni si jumatate. Ceea ce arata ca nu curiozitatea i-a facut pe spectatori sa citeasca ce mai zice Dan Puric in prima sa carte, ci o necesitate si o sete extraordinare. Rezulta ca poporul roman nu a murit.

Poporul roman are nevoie de autentic si de lucruri cinstite, are nevoie sa se vada, sa se recunoasca.



- Ati vorbit despre ce anume are nevoie poporul roman. In momentul de fata insa, care este identitatea acestui popor?

- Romania are un popor ingenunchiat, dar nu in genunchi.

Depinde cine intreaba.

Daca intreaba un securist, ii spunem ca suntem o tara inca buna de furat pentru el si neamul lui, adica mama, soacra si nepoti.

Daca intreaba rusul, spunem ca suntem un fel de gubernie, oricand putem accesa la ei.

Daca intreaba americanul, ii spunem ca ne putem situa in zona de portavion in orice directie si in orice pozitie doreste el.

Daca intreaba comunitatea europeana ii spunem ca suntem un hipermarket plin cu brand-uri, nu cu intimitati si identitati.

Daca intreaba un bun crestin ii spun ca Romania este o intimitate ca orice alt popor de pe fata pamantului, cu o taina a existentei. Si ca este un popor ingenunchiat, dar nu in genunchi, ci un popor care se va ridica. Cum? Urmeaza emisiunea ...„Surprize, surprize”.

- Sunt multi tineri care va citesc, va privesc si va asculta conferintele, intr-un moment in care Romania nu sta pe roze si nici nu are modele. Are sansa un filosof crestin sa creeze un curent dominant? Cum reusiti sa ii apropiati de dumneavoastra?
- Nu este vorba de asta. Eu nu leg filozofia de crestinism.

Crestinismul nu este un concept, este calea adevarului in viata, este viata adevarata. In jurul crestinismului, daca te apuci sa filozofezi prea mult, il pierzi.

Ca si cum eu sunt indragostit de o fata si incep sa ii vorbesc despre dragoste. Eu o iubesc, ma manifest cum imi da bunul Dumnezeu.

Nu o conceptie filozofica crestina restabileste Romania , ci o marturisire crestina si o indrazneala de tip fizic. Indrazniti si am biruit lumea!

In jurul acestei indrazneli, nu in jurul tupeului, acolo se aduna securistii cu neamurile lor, bestiile comuniste care inca ne conduc.
In jurul indraznelii hristice se aduna si toti acesti copii cu suflet curat.

In timpul loviturii de stat si a revolutiei din 1989 - aceasta ciorba nenorocita, cei care puneau manifeste printre cartusele ucigatoare erau copii de 14-18 ani care indrazneau, iar securistii trageau.

Ei au indraznit. Indrazneala aceasta este de substanta fizica, nu este o ideologie, un concept sau o doctrina. Ea poate sa creeze o resuscitare, care este dincolo de curent.

Curentul nu are ideologii. Este o stare de a fi autentic. Tinerii de asta citesc, se recunosc. In lumea asta aiurita, nenorocita, confuza, nenorocita, ipocrita, o lume de ghetou internationalist, isi traiesc darul de la Dumnezeu.


- Sunteti unul din putinii intelectuali romani care realizeaza magnitudinea cu care fiinta poporului roman a fost schimbata de catre comunism. Ce e de facut, domnule Puric? Mai avem ce salva? Mai exista valoare?
- In primul rand e vorba de o intoarcere a noastra cu capul spre trecut.

Nu in sensul buzeistic, pasunist sau paseist, asa cum noua intelectualitate de serviciu ne acuza.

Zicea Nicolae Iorga ca „intoarcerea ta catre trecut iti da forta de azi”. Este vorba de o asumare a trecutului. Daca un tanar sare din manualul stupid alternativ de istorie, pe care l-au dat handicapatii de la noi cu indicatii de dincolo, si vede intr-o carte de memorialistica a unui om care si-a jetfit tineretea in puscarie, crezand in neamul romanesc, el isi schimba pozitia coloanei vertebrale. Din patruped ajunge biped, face o injectie de demnitate.

Stie ca sta pe un popor de o demnitate absoluta.

Dar daca traieste in istoria alternativa, tanarul ramane un patruped. Efortul copilasului de a se ridica din patru picioare pe doua, este efortul de a se ridica pe pozitia data de dinainte, pozitia verticalitatii, care, vorba lui Hegel, este o „pozitie divina”.

Ridicarea aceasta in picioare se face prin accesul la o memorie, care se traieste, devine substanta. Una este sa stai in fata lumii culpabilizat fiindca esti un popor tehnic, si alta este sa stai in fata lumii cu demnitatea lui Dumnezeu, stiind ca ai fost un popor care a rezistat.

Se stie ca am fost singura rezistenta armata sub comunisti, ca tineri de 17-18 ani au luat arma si s-au dus in munti?

Nu se stie.

Ati vazut la televizor emisiuni care sa vorbeasca despre martirii, deghizati in pensionari, care sa vorbeasca, sa marturiseasca ce s-a intamplat cu aceasta mutilare si cum au rezistat?

Petre Tutea imi spunea ca, daca ar fi pus in fata plutonului de executie pentru poporul roman, si atunci la 90 de ani, ar striga „Excelsior!”.

De ce acesti oameni si-au sacrificat viata, tineretea si tot ce au avut mai bun. Pentru ce? Pentru o abstractiune, sau pentru o credinta?

Si atunci, ajungandu-se la un asemenea izvor, tineretul de azi are o demnitate in lume, are o forta in lume.

Nu e forta care sa traiasca din tranzitie si din aderari, din sandwichurile care ni le dau altii, ci este vocatia identitara.







- Sunteti considerat drept un critic al Uniunii Europene. Ce nu va place la UE?

- Comunitatea Europeana este un agregat de interese economice care nu vrea sa tina seama de trecut

Sunt un admirator al civilizatiei europene, al modelelor din Uniunea Europeana, unde tineretul nostru s-a adapat si a putut sa iasa din feudalismul ala prelungit.

Sunt critic al cinismului european, al lipsei lor de autoculpabilizare. Comunitatea Europeana este un construct, un agregat de interese economice, politice care nu vrea sa tina seama de trecut si de ceea ce au facut din punct de vedere politic.

Conflagratiile mondiale nu le-am facut noi, ei le-au facut, noi am fost victime centrale.

In clipa in care intr-o Uniune Europeana pe tine te intereseaza numai structurile economice, netinand cont de trecut, de niste traume, nu putem sa aderam.

Cinsimul acesta politic il acuz.

Un construct economic, politic, poate sa fie foarte benefic.

Comunitatea Europeana, din punctul asta de vedere, va fi civilizatorie pentru feudalismul neo-securist in care stam.

Nu am fost niciodata impotriva faptului ca un sistem juridic de tip european nu ne-ar izbavi. Lucrurile astea trebuie amendate.

Sa vedem ce este bun si ce este rau. Cum refacem aceasta tara ? Comunitatea Europeana a cerut, pe buna dreptate, ca tineretul nostru sa se specializeze in strainatate in materie de economie, de management, de justitie.

Categoric este o cerinta de civilizatie, pentru ca maimutele astea de la noi care fura tot timpul nu fac nimic.

Guvernul Nastase a alocat 6 milioane de euro. Copiii aceia s-au dus in strainatate si s-au intors cu „Magna cum Laude” de la Berlin, Oxford, Cambridge, si iata ca nu sunt primiti in structurile politice de astazi ca sa intervina in structura de conducere, tocmai pentru ca i-ar arunca in aer pe hotii astia. O parte au fugit in strainatate si o parte au dat statul roman in judecata.

Asta este o crima. De ce Comunitatea Europeana nu reactioneaza la lucrul acesta, de ce nu impune, de ce nu sanctioneza?

Daca vrei sa ai niste functionari cu adevarat europeni, de ce lasi sa se intample un asemenea dezastru?

Ei se intorc cu niste reflexe civilizate, occidentale. Nu poti acuza Occidentul de lipsa de civilzatie, poti sa il acuzi de orice, mai putin de asta. Eu nu atac Comunitatea Europeana, atac aspecte ale cinismului politic.



- Sunteti tolerant, domnule Puric? De fapt fata de ce sunteti intolerant?
- Sunt intolerant. Cred ca acest cuvant „toleranta” este de o mare ipocrizie.

Sunt ingaduitor, crestinismul ma face sa fiu ingaduitor.

Ingaduinta inseamna iertare, inseamna asteptare intru indreptare, pentru ca este un termen profund crestin.

Cu ingaduinta i-am tinut pe tigani 400 de ani si i-am corectat acolo unde greseau, dar i-am si laudat acolo unde faceau bine.

Nu am fost rasisti, asa cum se spune.

Cand George Enescu il ducea pe Yehudi Menuhin in sate de tigani, pentru ca Menuhin sa vada cat sunt geniali acestia cand canta, Enescu nu era rasist.

Faptul ca am fost acuzati de rasism in ’90 si ca multi tigani au fugit si au zis ca au trait exploatati este o dubla minciuna.

Faptul ca acum tiganii sunt amprentati si ca ei (europenii, n.red.), cu toleranta drepturilor omului, intr-un an jumatate au facut alergie, ce zic de chestia asta?

Noi romanii ne-am deosebit, fara sa ne diferentiem, si am creat o coexistenta de tip crestin fara sa folosim politica corecta.

Categoric ca tiganii au facut fapte nelalocul lor, numai ca italianul este intolerant si neingaduitor, nu cunoaste substanta profund crestina.

Noi am actionat ca atare, i-am tinut in zona mici infractionalitati fara sa sara foarte mult calul, si am fost acuzati de rasism.

Pe vremea lui Caragea era o lege, ca daca tiganul fura o curca sau o gaina, lasa-l in pace, ca expresie a milei fata de el.

- Exista o toleranta crestina asemanatoare cu toleranta promovata de Uniunea Europeana?
- Nu exista toleranta crestina. Iisus nu a fost tolerant cand in templul Tatalui sau nenorocitii aia il vindeau.

El nu a facut un discount, nu a zis veniti maine si faceti un discount de 50%. A spus: „Afara !”, aia este intoleranta crestina.

Adica nu permiti raului sa iti intre in familie.

Hristos nu ii ura pe cei din templu, ii indrepta.

Asa cum o mama incearca sa isi indrepte copilul care se apuca de droguri, nu ii spune „ia mama si heroina, nu numai cocaina”.

Nu este nici o legatura.

Toleranta de tip occidental este un construct politic care seamana cu semaforul. Ingaduinta seamna cu mama. Un semafor la care se trece pe rosu si pe verde, nu este egal cu mama.
Dan Puric: Oamenii normali vor deveni o secta in Romania

- Multi din ascultatorii dvs. privesc cu uimire apropierea neconditionata a dvs. fata de Biserica Ortodoxa Romana, fie si numai pentru ca BOR a refuzat totusi sa scape de securistii din ograda. De ce imprumutati asa usor din imaginea si prestigiul dvs. unei institutii care refuza sa se reformeze?
- Cand incepi sa judeci un lucru, judecam cauzele.

Cauza a fost ideologia aceasta sinistra, de tip criminal, care vine din afara. Faptul ca in BOR au existat alunecari si colaborari cu securitatea sunt efecte, sunt reziduri.

Nu judec efectele, caut sa abolesc cauzele.

Biserica a existat sub comunism si prin compromisuri.

Cu compromisul se face compromisul, nu cu valoarea.

Oamenii care au fost in Biserica si au semnat cu Securitatea au facut niste compromisuri de supravietuire.

Nici unul din Biserica nu a facut ceva care sa submineze esenta Bisericii. Poate fi discutat. Poate sub sutana au fost bagati securisti, care au folosit taina spovedaniei ca o turnatorie, asta e treaba Securitatii si Securitatea trebuie judecata nu Biserica.

Nu trebuie inceput cu Biserica, ci cu structurile comuniste, care inca ne judeca.

In perioada comunista, cand au vazut ca sunt 1000 de manastiri, au trecut cu buldozerele peste ele.


Multe lucruri scrise despre marii ierarhi care ar fi colaborat cu Securitatea s-au dovedit a fi mincinoase.

Eu am citit ca unul dintre cei mai mari ierarhi pe care ii avem, om cu calitate ortodoxa cum e Bartolomeu Anania, a fost improscat de Securitate.

Este un mare pacat. Si maine despre Dan Puric se poate spune ca este pedofil si homosexual pentru ca dumneavoastra sa nu aveti incredere.
In primul rand sa vorbim de marii criminali de la Aiud si apoi de lucrul acesta.

Eu imi asum lucrul acesta, nu numai eu, au fost marii martiri din puscarii care sunt sfinti, duhovnici, precum Iustin Parvu. Ei au zis „Nu judecati Biserica, ea saraca abia a rezista”.

Biserica se va reface, are un metabolism de auto-epurare.

Cei care au gresit fundamental sunt in legatura cu Dumnezeu, nu judeci tu.

Daca un popa nebun face porcarii il dau doua saptamani la televizor, dar de ceilalti care construiesc parohii nu zic nimic.

Eu circul mereu prin tara si vad oameni care ctitoresc biserici, manastiri, daca ati sti ce substanta exista. Lepra de la televizor nu vorbeste de asa ceva. Cand au fost doua milioane de oameni la moaste, au filmat fragmentat trei babe care se impingeau. Vor sa arate chestia de derizoriu, nu valoarea humus-ului ortodox.

Totusi oamenii astia au credinta, hai sa le respectam credinta. Handicapatii si jegosii de securisti din televiziune iau oameni uitati de lume, intervieveaza marginali ai societatii, cu fete ciudate, nu stau de vorba cu un om ca lumea. Suntem supusi unei manipulari.

Sa lasam Biserica si sa sa ne concentram asupra securistilor!

Daca aveti un director securist, spuneti-i in fata ca este o jigodie!

Aveti unul la televiziune care e criminal? Ii spuneti ca este criminal cultural!

Aveti un Guvern care este criminal si care trimite studentii inapoi? Ii spuneti ca e criminal!

- Cum ii putem face pe tineri sa citeasca mai multe carti spirituale? Adica sa citeasca mai degraba viata parintelui Calciu-Dumitreasa, decat „Codul Da Vinci”?

- In marturisirea crestina sfintii nu vorbesc, ei cuvanta.

Tu, care citesti astfel de carti, ii spui celuilalt, care nu citeste:

„Stai ma cu creierul in computer si cu stomacul in frigider. Te-ai documentat vreodata, ai citit ce a suferit un parinte precum Gheorghe Calciu Dumitreasa?”.

Cu iubire critica ii spui: „Mai baiatule, trezeste-te! Care sunt normele tale cu care ma judeci? Ai citit asta?”.

In loc sa citeasca viata unei martire, el citeste viata Madonnei.

Cel putin ii mai tai din elan: „Serile tale petrecute citind Sandra Brown nu sunt egale cu ale mele care am citit vietile martirilor”.

- Cum a aparut omul? Dumnezeu sau maimuta? Religia sau stiinta?
- M-a intrebat pustiul meu cand avea cinci ani:

„Tata, pe om l-a facut Dumnezeu sau se trage din maimuta?”

„Pe om l-a facut Dumnezeu, dar sunt cativa care se trag din maimuta, iti arata tata maine la teatru”.

- Ce ne pregatiti pe scena? Aveti vreun proiect in lucru? Recomandati-ne cateva piese de teatru de calitate din Romania unde sa mergem.

- Ajung in situatia de a ma auto-recomanda. Eu, muncind ingrozitor de mult, nu mai am posibilitatea sa vad ce se intampla in jur.

Aud in schimb ca textele pe scena devin din ce in ce mai vulgare. Vulgaritatea si mitocania sub pretextul diversitatii.

In ceea ce ma priveste, eu ii chem pe oameni sa vina la „Don Quijote”, l-am jucat la Alba Iulia cu 1000 de spectatori, acum il joc la Constanta.

O sa joc pe scena Teatrului National pe 27, „Visul”.

Se pregateste un spectacol emotionant. Se mai joaca „Inima de Caine”, „Regina Mama” cu Olga Tudorache, care inca se mai joaca la Teatrul National.

La Teatrul de Comedie se joaca niste piese foarte bune, din cate am auzit.



http://www.frontnews.ro/arts-si-lifestyle/arta/dan-puric-oamenii-normali-vor-deveni-o-secta-in-romania-17383/pagina-2

Dan Puric: „Zidul Berlinului s-a prabusit peste noi”

de George Radulescu



Dan Puric este de parere ca „desacralizarea si demitizarea au generat oamenii care traiesc din CNP"

Cunoscutul actor descopera, dupa 20 de ani de la Revolutie, o imensa prapastie intre clasa politica, intelectualitate si popor, situatie careia i se adauga distrugerea deliberata, prin desacralizare si demitizare, a valorilor traditionale

Deopotriva admirat si contestat, Dan Puric este o voce din ce in ce mai ascultata in spatiul public romanesc.

Discursul sau cu accente crestine si nationale are, indiscutabil, o puternica nota de autenticitate.

Dan Puric umple salile de teatru, dar si pe acelea unde conferentiaza despre iubirea crestina, de pilda.

Pana acum a publicat doua carti – „Cine suntem” si „Omul frumos" -, ambele vanzandu-se ca painea calda.

Totusi, asta nu-i confera automat „certificatul de calitate" al intelectualitatii noastre, care il suspecteaza deseori de falsa eruditie atunci cand isi argumenteaza teoriile.

Dincolo de toate, succesul de public al lui Dan Puric exprima o stare de spirit prezenta in randurile celor multi.

Romanii par sa caute ceva anume atunci cand isi cumpara bilete pentru a-l asculta pe invitatul nostru din aceasta saptamana.

Iata de ce am gasit potrivit ca, inainte de Craciun, sa-i dam cuvantul lui Dan Puric pentru a ne spune unde crede ca ne gasim, din punct de vedere spiritual si psihologic, la 20 de ani de la Revolutie.



CARTE DE VIZITA SI BIOGRAFIE

Dan Puric

- s-a nascut la 12 februarie 1959.
- A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica I. L.
Caragiale" din Bucuresti, clasa prof. Dem Radulescu.
-Este actor al Teatrului National „I. L. Caragiale" din Bucuresti.


Spectacolele sale de pantomima au fost transmise de televiziunile BBC
Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt, RTL.
- Este apreciat pe plan international pentru spectacolele „Toujours
l'amour", „Made in Romania ", „Costumele" si „Don Quijote".



Adevarul: Ati votat ?

Dan Puric: Nu. De ce? Cum ramane cu aceia care au murit pentru asta, acum 20 de ani? Ei n-au murit pentru vot. Ei au murit pentru schimbare. Sunt doua lucruri total diferite.

Schimbarea implica si dreptul la vot...

Sunt doua chestiuni pe principiul usilor glisante. Dreptul de a vota nu este totuna cu sansa de a schimba. Tarcul comunist e bine facut.

Numai ca romanul - acum nu pot eu sa-l acuz, sa fac pe desteptul national, saracul, tot spera ca mecanismul ar fi autentic.

Nu! Mecanismul e in bucla. Ce sa alegi, cum sa alegi?! Eu am zis ca e lupta interspecifica.
Stiti ce inseamna „lupta interspecifica"?

Atunci cand moare opozantul, cum a fost Coposu, ramane aceeasi specie.

Si se sfasie intre ei. Adica pe Lucretiu Patrascanu nu l-a impuscat Maniu, a murit la Sighet.

Pe Ceausescu nu l-a impuscat Gheorghe Bratianu.

Se distrug intre ei. Asta e ceea ce vedeti voi! Intrati in mecanismul asta

Fiindca v-a placut atat de mult postarea anterioara din cea de-a doua carte a lui Dan Puric, Omul Frumos, am ales pentru voi, dragilor, inca un fragment. Sper sa va placa, asa cum sper sa va faca sa va luati in serios pozitionarea fata de Dumnezeu, si la bine, si la rau.

Cate parale face imaginea, care sunt valorile care conteaza, cat gresim cand ne lasam inselati de aparente ne spune, cu abrupta sinceritate, Dan Puric.

„Omul frumos” nu este vizibil, el nu are imagine, el tasneste, in aparenta, intr-un gest mic, iar gestul ala, pentru tine, este izbavitor si-ti persista in suflet toata viata, ca o icoana.






Acum cativa ani ma duceam in America si avionul s-a oprit pentru o escala la Timisoara. Iar de acolo s-a urcat in Boeing-ul modern un sat intreg de babe, imbracate in negru, ca dintr-un film de Kakoyanis, infofolite, legate, grase, cu papornite, de parca mergeau cu rata.

In sinea mea, am gandit stanjenit ca asa se strica imaginea Romaniei in lume.

Pe vremea aceea credeam ca imaginea e importanta, nu Romania.
Dupa ce am trecut Atlanticul si ne apropiam de destinatie, cu o ora inainte, ni s-a dat sa completam niste formulare, destul de agresive, care te anchetau in toate dimensiunile tale de calator.
Am avut sentimentul ca tot avionul dadea teza la limba romana.

In starea aceea de examen, m-am pomenit cu vreo cinci babute langa mine, care mi-au spus cinstit: „Scrie-ne si noua, maica, aici, ca noi nu stim nimic!” Si astfel, eu le intrebam din chestionar si ele imi raspundeau din inima:

- Cand te-ai nascut, mama?
- 1877.
- Cati copii ai?
- 11.

Si asa mi-am dat seama ca stateam de vorba cu Independenta Romaniei.
A inceput sa se clatine avionul. Avionul se clatina si la toti ne-a fost frica, inclusiv mie, asta cu imaginea Romaniei in lume.

Mi-am pus centura, stewardesele au plecat si ele speriate. Babele, in schimb, stateau langa mine si se sprijineau de partea de sus, ca si cum ar fi mers cu rata. Zic:

- Maica, stai jos, ca a inceput furtuna. E pericol sa ne prabusim. Nu ti-e frica?
- Lasa, mama, raspunde babuta, mi-am facut o cruce, la Dumnezeu nu insist! Ajunge.
In siguranta ei stateau doua mii de ani de crestinism. Iar eu, pe langa babuta, eram un puric.
Eu eram imaginea de azi a Romaniei in lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna.
Babuta m-a reincrestinat intr-o fractiune de secunda si, astfel, am vazut din nou Omul Frumos.