vineri, 5 februarie 2010

Carmen MUŞAT. Cine(n-)are nevoie de Marius Oprea

Un articol simetric cu cel de mai jos ar putea fi scris și intitulat, Cine (n-)are nevoie de Vladimir Tismăneanu. Fiindcă, așa cum am scris în revista Asymetria în august 2009, problema restructurării a trei institute de cercetări, INMER, IICCR și Institutul Revoluției Române, s-ar putea pune la nivelul gospodăririi banului public. Dacă nu ar fi doar o soluție de promovare pentru unicul și cel mai mare specialist în studiul ideologiei comuniste și istoriei comunismului, de care dispune România, dl. Vladimir Tismăneanu. Încep să cred că omul nostru din Havana nu mai are o poziție bună acolo unde era, sau că există rațiuni superioare care impun reîntoarcerea sa în România, așa cum «profetizam» în Asymetria pe bază de informații confidențiale.
La un an de la inființare si dupa sase luni de activitate, Institutul Revolutiei Romane a cheltuit aproape un milion de euro pentru un sediu luxos si pentru editarea a trei lucrari care nu permit erezii fata de ideile lui Ion Iliescu: am avut o Revolutie spontana, condusa de un om providential. Vezi mai jos un fragment din articolul Mirelei Corlateanu, pe această temă.

În concluzie, apărarea și atacul, pro sau contra Marius Oprea și Vladimir Tismăneanu, nu au decât o vagă legătură cu economisirea banilor din bugetul statului român. În ce privește eficiența cercetării vastului domeniu, singurul lucru pozitiv este desecretizarea unei părți a arhivelor Comitetului central al PCR. Dată fiind cantitatea documentelor disponibile, complexitatea cercetării și lentoarea ei, ar fi nevoie nu de trei institute ci de bani și de cîteva sute de cercetători mânați cu biciul pentru a-i învăța cum se lucrează când este vorba de o urgență națională.
Dan Culcer

Cine(n-)are nevoie de Marius Oprea
Autor: Carmen MUŞAT

În martie 2006, în răspăr cu opinia generală, împărtăşită deopotrivă de politicieni şi de unii dintre reprezentanţii societăţii civile, Marius Oprea, actualul preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR, azi IICCMER), pleda răspicat pentru necesitatea condamnării comunismului: „Foarte multă lume se întreabă dacă mai este necesară acum, la 16 ani de la revoluţie, condamnarea comunismului. Eu spun că da şi mă bazez pe faptul că o decizie atît de profund morală, menită să restaureze practic societatea românească, este oricînd necesară“. Declaraţia lui Marius Oprea venea la aproape un an şi jumătate de cînd Traian Băsescu şi Theodor Stolojan respinseseră invitaţia primarului Ciuhandu de a face o alianţă cu PNŢCD, pe motiv că „anticomunismul visceral face mai mult rău decît bine“. Era epoca în care societatea civilă cerea acţiuni reparatorii din partea instituţiilor statului român, cu privire la crimele şi abuzurile săvîrşite în perioada comunistă, şi reclama restricţionarea sistematică a accesului la arhive. 

Era epoca în care preşedintele statului declara public că el personal a dus-o bine în comunism şi pretindea „dovada“ caracterului criminal al vechiului regim. Şi tot atunci, în martie 2006, izbucnea scandalul alegerii preşedintelui CNSAS în persoana lui Corneliu Turianu, despre care Constantin Ticu Dumitrescu spunea că „este un om cu misiune“, promovat la preşedinţia Consiliului CNSAS de liderul PD, Emil Boc, şi de preşedintele Traian Băsescu. Întrebat cum comentează acest episod, şeful statului răspundea sec că „este o problemă de care sînt mult prea departe, şi ca distanţă, şi ca interes“. Şi tot atunci ziarele, încă neînregimentate, dezbăteau intens un subiect fierbinte – secretizarea Legilor Siguranţei Naţionale şi tentativa preşedintelui de a le trimite direct în Comisiile de Specialitate ale Parlamentului, evitînd supunerea lor dezbaterii publice. Era epoca în care proiectul de lege-cadru a securităţii naţionale, conceput de Marius Oprea în tandem cu Radu Stroe, era desfiinţat de Ministrul Justiţiei, Monica Macovei, de Palatul Cotroceni şi de unii reprezentanţi ai societăţii civile. Confuzia se propaga cu repeziciune în societate, iar unele dintre instituţiile create în cei şaisprezece ani scurşi de la prăbuşirea regimului comunist păreau atinse de paralizie. 

Acesta era contextul în care, în aprilie 2006, Marius Oprea a fost numit director al IICCR. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România fusese înfiinţat printr-o hotărîre a Guvernului Tăriceanu din 21 decembrie 2005, într-un moment în care Executivul a înţeles că are datoria de a sprijini investigarea trecutului recent şi dezvăluirea netrunchiată a adevărului. Ştim cu toţii ce a urmat apoi: în urma Deciziei preşedintelui din 21 aprilie 2006, s-a constituit Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, al cărei scop a fost redactarea Raportului Final de către o echipă coordonată de Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu şi Cristian Vasile, echipă din care a făcut parte şi Marius Oprea.

Misiunea Comisiei Tismăneanu a luat sfîrşit în decembrie 2006, cînd preşedintele statului a citit în Parlament mesajul de condamnare oficială a regimului comunist. Misiunea IICCR se afla abia la început, căci în Art.1 din Hotărîrea privind înfiinţarea IICCR se precizează că „Institutul funcţionează pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea de prelungire a acestei perioade“. Dacă ţinem cont că „principalele obiective ale Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului sînt obţinerea de date, documente şi mărturii cu privire la toate acţiunile opresive exercitate de sistem, precum şi sesizarea organelor de cercetare penală. Informarea obiectivă a publicului larg cu privire la crimele, abuzurile şi instigările la crime săvîrşite în numele «luptei de clasă» de persoanele cu funcţii de răspundere în perioada comunistă reprezintă, de asemenea, o prioritate a Institutului, alături de imperativul păstrării legăturii cu victimele regimului“ (am citat din prezentarea aflată pe site-ul IICCR), instituţia condusă de Marius Oprea are, după patru ani de activitate intensă, încă foarte multe de făcut.

Faptul că de aproape trei luni, după fuzionarea cu Institutul pentru Memoria Exilului Românesc, primul ministru Emil Boc nu a catadicsit să-l confirme pe Marius Oprea ca director al noului IICCMER spune foarte multe despre sinceritatea anticomunismului profesat de actuala putere. Un anticomunism de operetă, articulat strict retoric, lipsit de consecinţe imediate şi subminat de persistenţa relelor năravuri ale potentaţilor comunişti, obişnuiţi să numească în poziţii de conducere doar oameni „de casă“.
Ploconirea levantină şi formula „pile, cunoştinţe, relaţii“, principiile de bază ale ascensiunii în ierarhia comunistă, deschid încă şi azi uşile instituţiilor publice. În această lume e prea puţin important ce ai făcut – pentru că, din acest punct de vedere, rezultatele de pînă acum ale IICCR sînt impresionante şi îl recomandă pe Marius Oprea şi echipa sa cu asupra de măsură –, ci pe cine eşti dispus să slujeşti. În plus, încăpăţînarea lui Marius Oprea de a scutura praful de pe filele dosarelor din arhivele securităţii, onestitatea şi intransigenţa cu care şi-a văzut de treabă în toţi aceşti ani au făcut din el un personaj incomod, nedispus la compromisuri şi, tocmai de aceea, indezirabil.

Acum, cînd, în pofida declaraţiilor sforăitoare privind anticomunismul puternicilor zilei, sînt exceptaţi de la recalcularea pensiilor tocmai aceia care au fost instrumentele puterii comuniste – foşti lucrători în Ministerul de Interne, foşti ofiţeri, gardieni, angajaţi ai penitenciarelor etc. –, un om ca Marius Oprea la cîrma unui institut ce are ca scop investigarea crimelor comunismului şi ale Securităţii e de-a dreptul periculos, de vreme ce nu poate fi controlat. Puterea are nevoie de un cadru de nădejde, care să nu-i tulbure tihna şi să nu-i provoace memoria. De cineva uns cu toate alifiile şi trecut pe la toate curţile împărăteşti postbelice sau de un lup tînăr, dispus să cînte în strună celui mai tare pentru a intra în clubul „select“ al invitaţilor la OTV şi la B1TV.


comenteaza articolul
Comentarii utilizatori
scurt comentariu
dominic diamant, Vineri, 5 Februarie 2010, 09:44
In pofida tuturor luarilor de cuvant precedente,pro sau contra,eu raman la opinia mea,transant exprimata in atatea randuri.Comunismul nu poate fi eradicat de comunisti.Or,atata vreme cat reprezentantii lui exista si,deghizati sau nu,predomina scena politica si economica,orice tentativa de clarificare se loveste si e zadarnicita de obstructiile si tergiversarile lor.
Daca n-ar asa,lucrurile s-ar fi limpezit pana acum si n-am fi nevoiti sa ne pierdem energia si timpul in dezbateri mereu reluate si sterile ca efect.
Se inseala oricine crede ca am scapat de urgia comunista.Iata ca aceasta,prin reziduurile lui funeste,actioneaza perseverent in continuare,malefic si impotriva vointei poporului roman.Acesta e adevarul .Irefutabil !
Optiune ,,colorata" ?
Monitor, Joi, 4 Februarie 2010, 19:08
O data in plus, d-na C. Musat mizeaza, asa cum preconizam cu doar 2-3 zile in urma in acest spatiu, pe o problema de natura politica, lasand marile dezbateri pe teme culturale ardente sa astepte. (Subscriu, din acest motiv, opinei postate de d-na/d-ra Diana). Cat priveste situatia conducerii IICCR, cred ca intr-adevar concursul pare a fi cea mai corecta si legala solutie. Personal ii acord credit d-lui M. Oprea si sunt convins ca, dincolo de apartenenta sa politica, el prezinta girul unui profesionist onest si sagace. Ma intreb insa daca aceleasi criterii au prezidat si optiunea editorialistei sau, dimpotriva, tocmai apartenenta d-lui M.O. la partidul cel mai drag inimii d-niei sale au determinat-o sa declanseze respectiva campanie de sustinere in paginile O.C. Cat despre cultivarea in continuare cu aceeasi vehementa a uneia si aceleiasi directii de atac, devenita obsesie, nu numai ca ma face sa pun sub semnul indoielii obiectivitatea si rigoarea pozitiilor exprimate, dar ma indeamna ca, in reprezentarea mea si pastrand proportiile, sa le apropii de prestatiile ultrapartizane obstinate ale d-lor M.Gadea, V. Stan etc pe Antena 3 (...si-un sfert !). Si chiar regret sincer asta.
re-recurs
demeter, Joi, 4 Februarie 2010, 18:15
@recurs: iar acum postul o sa fie ocupat tot pe baza de "concurs" de Tismaneanu sau de oamenii lui si ai lui Basescu. Marius Oprea a fost un opozant anticomunist autentic si un extraordinar cercetator de documente, nu un propagandist. Cand vorbiti de politizare uitati-va si in propria ograda, altfel nu va crede nimeni.
sper sa nu vedem ceva dezgustator!
ninat, Joi, 4 Februarie 2010, 16:40
Ei, acuma/i acuma, sa vedem cum va trece elita noastra intelectuala proba de foc a anticomunismului! Este de asteptat ca Horia Roman Patapievici, TRU, Gabriel Liiceanu, Sever Voinescu si toti cei ce l/au aplaudat pe Basescu pt eroica condamnare a comunismului sa se alature Hertei Muller in sustinerea lui Marius Oprea. Pt ca Marius Oprea nu s/a limitat la simple vorbe de condamnare a comunismului, ci de ani de zile lucreaza la dezgoparea crimelor acestui regim si a lucrat ca la carte. No, incep filmarile la povestea PE BUNE a anticomunsmului postdecembrist! MOTOR! Sper sa nu vedem ceva dezgustator ...
CONCURS?!
Sophia, Joi, 4 Februarie 2010, 12:02
In eventualitatea organizarii unui "concurs" pentru asemenea functie, l-ar castiga fara doar si poate cea mai "competenta" persoana in materie de crimele comunismului... Mare pacat ca a raposat Plesita... Noroc ca mai sunt o gramada ca el, care se simt foarte bine, avand in vedere ca lor nu le "taie" nimeni pensia, deci vor avea bani si de doctori, si de medicamente, si de caldura, si de mancare... Traiasca lupta impotriva comunismului!

Comentarii utilizatori
ceea trebuie uitat
recurs, Joi, 4 Februarie 2010, 11:29
Stimata doamna Musat,
Demonstratia dumneavoastra manipuleaza flagrant prin omisiune. Patru exemple:
1. Condamnarea regimul communist din Romania si crearea CPADCR au fost rezultatul mobilizari transideologice a societatii civile ca urmare a Apelului pentru condamnarea regimului communist lansat de Sorin Iliesiu si Academia Civica in data de 10 martie 2006. Declaratia lui Marius Oprea era o reactie in cadrul acestei campanii from below.
2. Faptul ca Traian Basescu a cerut ca actul de condamnare sa se bazeze pe concluziile raportului unei comisii stiintifice a fost o reactie normala. Declaratiile oficiale ale statelor care au condamnat trecutul autoritar sau totalitar au fost bazate pe raportul unei comisii stiintifice (Germania, varii tari din America Latina, Africa de Sud, Estonia, etc)
3. Numirea lui Marius Oprea in functia de director al IICCR si crearea acestei institutii nu au fost rezultatul unui proces obiectiv de selectie. Marius Oprea este membru marcant al PNL si era consilier, la acea vreme, al premierului Tariceanu. Nu se poate afirma oare ca de fapt la baza existentei IICCR se afla exact principiul cadrului de nadejde pus in functie strategica si rasplatit pentru serviciile politice aduse pe parcursul anilor? Crearea IICCR si numirea lui Marius Oprea au fost si o lovitura de imagine a PNL din punct de vedere electoral.
4. Dupa incheierea mandatului CPADCR, Traian Basescu a creat Comisia Consultativa pentru Analiza Dictaturii comuniste din Romania. Aceasta Comisie, spre deosebire de IICCR, nu are buget. Dar a colaborat cu IICCR pentru la realizarea Manualului de Istorie a Comunismului, a publicat primul volum de documente de arhiva cu care a lucrat CPADCR, si daca nu ma insel a anuntat publicare altor doua. Aceasta Comisie a prezentat Raportul Final in strainate in cadrul unei serii de conferinte internationale atat in Europa (Paris, Viena) cat si in SUA (DC, New York, Los Angeles).
Marius Oprea detine pozitia in cadrul si controlul asupra IICCR si datorita partizanatului sau politic. Marius Oprea se lupta pentru o functie pentru care nu a obtinut-o pe baza de concurs. Inca de la infiintare, IICCR a fost o institutie politica/politizata.

despre continutul revistei
diana, Joi, 4 Februarie 2010, 10:58
off topic. am asteptat noul nr al observatorului si sunt dezamagita. intr-o revista de CULTURA, aveti doar doua cronici de carte si cel putin 6-7 articole politice. acest dezechilibru e suparator pentru cei care intr-o revista culturala cauta, evident,in primul rand cultura. oricare ar fi motivele (politica redactionala, lipsa cronicarilor) proportia e una gresita.

Un comentariu:

Robert Horvath spunea...

O LOVITURA TERMINALA PENTRU REGIMUL BASESCU. AGENTUL ROSU VLADIMIR TISMANEANU A INTRAT IN USA CU UN PASAPORT SI UN NUME FALS !
AMBASADA ROMANIEI IN SUA.
Ministru Consilier
Domnule Cristian Gaginsky
Va rog trimiteti Presedintelui Romniei acest document.

Presedintele Romaniei Traian Basescu.
Excelenta
Trimit atentiei dumneavoastra un memoriu cu o importanta deosebita. El relefeaza pentru prima data fatul ca Vladimir Tismaneanu a fost trimis in Statele Unite ca agent al securitatii romane. Surse absolut sigure documenteaza faptul ca infiltrarea
sa produs sub un nume fals cu un pasaport fals . In consecinta va adresez rugamintea de a deschide de urgenta o ancheta la nivel prezidential. Mentionez ca in calitate de cetatean american am cerut o ancheta organizatilor de investigatie si de emigratie a SUA. O copie a acesteui document a fost trimisa Ambasadei SUA de la Bucuresti.
Va rog a confirma primirea memoriul si numarul de inregistrare.
Robert Horvath Deva
cineast USA
DESCHIDETI: http://devanewyork.blogspot.com/

DESCONSPIRAREA AGENTULUI VLADIMIR TISMANEANU
Actiunea de infiltrare a Europei Libere cunoscuta sub numele de cod Cain a fost o
actiune bilaterala a securitatii romane ( Unitatea 0617 din Directia 2 DDS spionaj ) -Brigazile Rosii Intenationale format din fosti luptatori ai razboiului civil din Spania ( controlat de NKVD ) - Partidul Comunist Spaniol. Cordonarea sa facut zilnic prin mesajele codificate al postului de radio Pirinei in limba spaniola.cu sediul la Bucuresti. Documente despre aceasta actiune pot fi gasite in arhivele sectiei internationale a PCR.
In Septembrie 1981 Gizela Vass sefa sectiei deschide un pasaport cu o viza turistica unica pe numele Vladimir Tismaneanu cu dreptul de a vizita toate tarile din vestul Europei. Ajuns cu mama sa in Franta vorbeste la Europa Libera impotriva dictatorului Ceausescu si a familiei sale. In curand actiunea de infiltrare intra pe linia moarta. Cererea sa de azil politic in Franta este respinsa ca si cea de intrare in SUA . Intrand in filajul serviciului francez si a celui american agentul Volodea se ascunde sau calatoreste vestul european cu un pasaport fals, timp de 4 ani de zile. ( Ceausescu avea la dispozitie cinci sute de paşapoarte în alb, originale, obţinute de comuniştii lui care lucrau în poliţia spaniolă.).
Dupa patru ani situatia devenise disperata. Nu se putea intoarce in Romania, avea interdictia de a sta in Franta....etc. Cazul este transferat serviciului cubanez. Conform documentelor, Tismaneanu a sosit in SUA, prin Philadelphia, la 1 octombrie 1985, dupa ce i s-a refuzat a viza de intrare in SUA. Brigazile Rosii Internationale l-au ajutat sa plece in Venezuela si abia in 1985 serviciile roman si sovietic si-au realizat scopul. Sa organizat o casatorie ..... cu o cetateanca romana americana de care a divortat curand. --PENTRU A SE iINFILTRA IN SUA AGENTULUI VOLODYA I SA CREIAT O NOUA BIOGRAFIEi ,UN NUME NOU SI UN NOU PASAPORT !
PASAPORTUL DE INTRARE IN USA POARTA NUMELE VLADIMIR TISMANETKY SI ESTE DIFERIT DE CEL PE NUMELE VLADIMIR TISMANEANU, CU CARE A PLECAT DIN ROMANIA. AM LUAT CUNOSTINTA DE ACEST LUCRU FIIND PRIETEN CU FOSTA SOTIE A LUI VOLODEA, PE NUME TAMARA TISMANESKY CU CARE AM FOST CHIAR VECINI CU MAI MULTI ANI IN URMA. DOAMNA TISMANETKY ESTE UN TALENTAT ARTIST CARE PREDA ILUSTRATIA DE MODA LA UNIVERSITATE, (FIT NEW YORK.) DANSA A PRECIZAT CA A PRELUAT ACEST NUME PRIN CASATORIE. Orice comentariu in plus este de prisos, agentul Volodya fiind desconspirat.
Robert Horvath DEVA Cineast USA
http://devanewyork.blogspot.com/
http://www.devagallery.com/