marți, 16 februarie 2010

Opinii: Dorin Tudoran. Sorin Cucerai. Studierea si/sau condamnarea comunismului

CU CĂRȚILE PE MASĂ: Un Anschluss stalinist. Pentru eternitate?
http://dorin2tudoran.wordpress.com/2010/02/15/cu-car%C8%9Bile-pe-masa-un-anschluss-stalinist-pentru-eternitate/
By Dorin Tudoran

Fiindcă numele meu a fost pomenit într-unul din materialele de presă ce discută situația dlui Marius Oprea și a institutului pe care îl conduce, iată ce am de spus:
Cronologia
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Romania (IICCR) a fost înființat la 21 decembrie 2005, la inițiativa premierului Călin Popescu-Tăriceanu. Președinte al institutului a fost numit istoricul Marius Oprea.
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (CPADCR) a fost înființată de președintele Traian Băsescu în luna aprilie 2006. Președinte al comisiei a fost numit sociologul Vladimir Tismăneanu.
IICCR a fost constituit ca o structură permanentă, în subordinea Guvernului și în coordonarea primului ministru.  CPADCR a fost constituită ca o structură cu termen de existență limitat. După îndeplinirea mandatului – elaborarea raportului pe baza căruia președintele avea să condamne dictatura comunistă – CPADCR urma să-și înceteze activitatea.
Acestea sunt faptele și orice încercare de rescriere a lor constituie un act de mistificare.
(Urmarea pe blogul lui Dorin Tudoran)

Extrag din comentariile publicate pe acel blog, opinia pertinentă a lui Sorin Cucerai.
32. Sorin Cucerai spune: 
februarie 15, 2010 la 23:05 | Răspunde Cred ca e nevoie de putina clarificare conceptuala, pentru ca una dintre cauzele prezentei dihonii – singura de altfel asupra careia merita sa ne aplecam – sta in ambiguitatea notiunii de “condamnare a comunismului” (sau in cea a notiunii inrudite de “proces al comunismului”).
Notiunea asta poate avea cel putin patru sensuri: condamnare morala, condamnare intelectuala, condamnare politica si, in fine, condamnare penala. Pentru simplificare, nu ma voi referi decit la doua din cele patru sensuri: la condamnarea intelectuala si la condamnarea penala.
Ce poate sa insemne condamnarea intelectuala a comunismului? Ea poate sa insemne, in primul rind, o critica a ideologiei comuniste si, in subsidiar, o critica a doctrinelor derivate din ideologie si care justificau, la rindul lor, mecanismele institutionale care faceau posibile practicile detinatorilor puterii.
Cum poti condamna intelectual comunismul? Pai criticind argumentele ideologilor comunisti (a la Popper, de exemplu, sau a la Mises/Hayek), sau facind o analiza critica a genezei ideilor comuniste (a la Hannah Arendt) si asa mai departe, cimpul posibilitatilor e imens.
Pe de alta parte, ce inseamna condamnarea penala a comunismului? Inseamna, mai intii, crearea unui cadru legal care sa asimileze crimele comise in numele ideologiei comuniste de catre membri de partid, de militieni, de securisti, de militari etc. cu crimele impotriva umanitatii (care sunt imprescriptibile). Noul Cod Penal, care va intra in vigoare cel tirziu in 2012, face posibil acest lucru, pentru prima oara dupa 1989. Pe de alta parte, ea inseamna culegerea, catalogarea si prezervarea de probe.
Nazistii au fost si inca sunt vinati si bagati la puscarie pentru ca s-au putut sau se pot proba, intr-un proces penal, crimele comise de ei. Nu cunosc niciun caz in care vreun ofiter SS sa fi fost condamnat penal folosindu-se ca proba impotriva lui “Mizeria istoricismului” a lui Popper, “Drumul spre servitute” a lui Hayek sau “Originile totalitarismului” a lui Hannah Arendt. Nu poti condamna penal pe nimeni pina cind nu faci dovada crimei.
Calitatile necesare cuiva implicat in procesul de condamnare intelectuala a comunismului sunt cu totul diferite de calitatile necesare cuiva care urmareste condamnarea penala a membrilor de partid, a securistilor, a militienilor si asa mai departe. Observatia asta e, fireste, triviala, dar ea nu e facuta de cei care nu inteleg ca doar in sensul asta a opus Marius Oprea mortii cartilor.
A fi socat de o astfel de afirmatie inseamna sa nu poti face o observatie simpla, care deriva natural din deosebirea dintre condamnarea intelectuala si cea penala a comunismului romanesc.
Cartile lui Vladimir Tismaneanu sunt excelente, dar ele sunt perfect inutile in incercarea de a condamna penal vreun comunist. Pe de alta parte, mortii pe care ii dezgroapa Marius Oprea nu au bibliografie si nici omologare academica, dar pot conduce la condamnarea unor asasini.
Nu cred ca Vladimir Tismaneanu s-ar opune unui proces penal al comunismului romanesc, proces pentru care Marius stringe cu asiduitate probe. Cel putin Vladimir Tismaneanu nu s-a exprimat niciodata impotriva unui astfel de proces, si nici nu avem motive sa credem ca s-ar exprima vreodata in sensul asta.
Ce rezulta de aici? Ca, intr-un sens, demersurile lui Vladimir Tismaneanu si Marius Oprea sunt complementare, fiind specii diferite ale notiunii de “condamnare a comunismului”. Daca e legitim sa condamni comunismul, atunci ambele demersuri au o legitimitate egala.
Intr-un alt sens, demersurile celor doi sunt independente. Intre condamnarea intelectuala si condamnarea penala a comunismului nu exista nicio legatura. Fiecare dintre cele doua demersuri are o finalitate proprie, urmarita cu mijloace diferite.
In fine, in al treilea rind, demersurile celor doi pot fi, in anumite circumstante, antagonice. Asta se poate intimpla doar daca nu facem deosebirea intre condamnarea intelectuala si cea penala a comunismului, sau daca pretindem ca, desi diferite, unul dintre cele doua demersuri poate fi cumva redus la celalalt, sau, in fine, daca pretindem ca unul dintre cele doua demersuri e intrinsec superior celuilalt.
Toate astea au consecinte institutionale. Nu poti crea un institut care sa se ocupe simultan de condamnarea intelectuala si de cea penala a comunismului decit daca cele doua demersuri sunt perfect autonome atit in ceea ce priveste decizia legata de directiile de cercetare/investigare, cit si in ceea ce priveste bugetul.
Nu spun ca o astfel de institutie consociativa n-ar avea sens sa fie creata. Ma intreb insa daca nu ar fi mai simplu sa existe doua institutii separate, una preocupata de condamnarea intelectuala a comunismului, iar cealalta de condamnarea lui penala.

http://dorin2tudoran.wordpress.com/2010/02/15/cu-car%C8%9Bile-pe-masa-un-anschluss-stalinist-pentru-eternitate/

Niciun comentariu: