Torturarea și decesul în închisoare costă statul român 40.000 euro

Vă rog să citiți acest text selectat de mine, în speranța că vă poate interesa. Cu prietenie, Dan Culcer

CEDO mai dă o palmă zdravănă României
Torturarea și decesul în închisoare costă statul român 40.000 euro

Tot auzim de vreo șase-șapte ani că "România a mai primit o condamnare la CEDO" și că "România este obligată să plătească suma de ... " pentru că un procuror sau un judecător a greșit decizia sau sentința. Greșim mult nedând prea multă atenție acestor știri legate de decizii de condamnare a statului român emise de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Greșim, pentru că uităm câteva chestiuni esențiale. În primul rând, într-un stat de drept, ORICINE greșește TREBUIE să plătească, indiferent că e vorba despre un judecător, procuror, medic, polițist, profesor și așa mai departe. Un al doilea lucru pe care nu avem voie să îl uităm este că, în România, nimeni (în special cei din sistemul de justiție) niciodată nu a fost pedepsit pentru erorile comise în exercitarea profesiei sale. Numai că greșelile acestor oameni le plătim noi toți, cetățenii acestei țări. Asta pentru că, atunci când CEDO scrie într-o decizie că "România este obligată să plătească suma de ... ", asta înseamnă că plata erorilor nu e suportată de acei procurori, polițiști sau judecători care batjocoresc meseriile lor și statul de drept, ci contribuabilul este este acela care plătește prin taxele și impozitele mereu crescute greșelile autorităților românești.
România trebuie să plătească unei familii din Valea Călugărească despăgubiri de 35.000 de euro, plus cheltuieli de judecată de 3.600 euro, în urma unei decizii a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru că un bărbat de 32 de ani a murit torturat în arestul Poliţiei Prahova.
Mihai Iorga din Valea Călugărească a fost amendat în anul 2001 cu 800.000 lei vechi pentru tulburarea liniştii publice. Pentru că omul nu a reușit să achite amenda în timp util, instanța de judecată a decis că acesta trebuie să execute 40 de zile de arest contravenţional. Iorga a constestat decizia la Tribunalul din Mizil, reușind să obțină transformarea deciziei de arest contravențional în ore de muncă în folosul comunității. Deși hotărârea Tribunalului Mizil era definitivă și irevocabilă, un an mai târziu, în data de 12 martie 2002, Mihai Iorga este arestat și încarcerat în arestul IPJ Prahova, în aceeaşi celulă cu 15 deţinuţi, condamnaţi definitiv pentru delicte deosebit de grave, omor, tâlhărie, viol etc.
După 4 zile de detenţie, Iorga este bătut crunt de colegii de celulă, iar personalul de pază din arestul Inspectoratului de Poliţie Judeţeană Prahova nu a intervenit în nici un fel. Într-un final, noaptea de 15 spre 16 martie 2002, personalul medical al arestului sesisează starea gravă în care se afla Iorga și se decide transportarea sa de urgenţă la Spitalul Ploieşti. Deşi la spital s-a constatat că avea leziuni grave la nivelul toracelui, feselor şi ambilor ochi, Mihai Iorga nu a fost internat, ci a fost dus înapoi în arest, în condiţiile în care Spitalul Ploiești recomandase internarea la Spitalul Penitenciarului Jilava pentru investigaţii complexe.
Adus înapoi în arestul poliţiei, Iorga a fost închis într-o altă celulă, alături de același fel de deținuți ca și prima oară. Bărbatul a fost bătut și aici, tot fără ca vreunul dintre gardienii supraveghetori să intervină. Subofiţerii care au făcut apelul în cameră au observat că este în aceeaşi poziţie, nemişcat, că "este vânăt la ambii ochi şi avea o figură cianotică" (conform declaraţiei plutonierului major Gheorghe Modrişan), însă nu şi-au dat seama de urmările acestei stări a lui Iorga, după cum reiese din declarații.
În data de 21 martie 2002, Mihai Iorga moare, după ce fusese transportat la Spitalul Ploieşti pe 16 martie în stare de inconştienţă, şi mai apoi la București, la Spitalul de Urgenţă Floreasca.
Urmare a decesului tânărului, familia acestuia - consiliată și ajutată de Fundația ICAR - Centrul Medical de Reabilitare a Victimelor Torturii, condusă de medicul Camelia Doru - decide se se adreseze instanțelor în drept pentru aflarea adevărului și pentru pedepsirea celor vinovați de această crimă. Anchetele dispuse s-au desfășurat pe două planuri: unul militar, finalul fiind neînceperea urmăririi penale faţă de întregul personal al arestului Prahova, pe motiv că "nu poate fi reţinută culpa personalului de supraveghere a compartimentului de arest sau a medicului din cadrul IPJ Prahova", și unul civil, față de deținuții care l-au maltratat pe Mihai Iorga. Deși organele de cercetare penală au admis că au avut loc grave abateri disciplinare ale gardienilor, precum şi faptul că decesul lui Iorga nu este primul caz în care un deţinut este ucis în arest (n.red: Vasile Matei a decedat ca urmare a violenţelor asupra lui de alţi deţinuţi în data de 18 martie 1996), au dispus totuși neînceperea urmăririi penale, întrucât "nu există o legătură de cauzalitate între acțiunile sau inacțiunile cadrelor inspectoratului de poliție și decesul lui Iorga Mihai".
În urma anchetei penale dispuse de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova fost găsit vinovat unul dintre deţinuţi, Viorel Davidoiu, condamnat deja la 18 ani de închisoare pentru omor, deci pedeapsa care s-a reținut în sarcina lui pentru uciderea lui Iorga intra în cei 18 ani din condamnarea precedentă.
Cu sprijinul Fundației ICAR - Centrul Medical de Reabilitare a Victimelor Torturii, familia lui Mihai Iorga se adresează CEDO în anul 2005, nefiind de acord cu rezultatele anchetelor efectuate de organele de cercetare penală civilă și militară din județul Prahova.
După șase ani și după parcurgerea tuturor fazelor procesuale de la Strasbourg, în data de 25.01.2011, CEDO a condamnat statul român, considerând că nu s-au respectat prevederile art. 2 referitoare la dreptul la viață din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Cazul este fără precedent pentru România, iar sentinţa a fost luată cu unanimitate de voturi. Constatând "existența unui raport de cauzalitate între neglijențele autorităților române și decesul lui Mihai Iorga", Curtea de la Strasbourg cere României să achite familiei Iorga cu titlu de despăgubiri morale suma de 35.000 EUR și suma de 3.600 EUR pentru cheltuieli de judecată, precum și luarea de măsuri imediate pentru a schimba condiţiile de detenție din sistemul penitenciar. Legat de această ultimă și extrem de importantă parte a verdictului dat de CEDO, trebuie reamintit faptul că, în 2006 și în 2009, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi altor pedepse și tratamente inumane sau degradante (CTP) a recomandat României în două rapoarte oficiale să ia măsuri imediate pentru a scădea rata de ocupare a celulelor, din cauza faptului că o rată de populare foarte ridicată conduce la lipsă de intimitate, tensiune psihică ridicată, din care rezultă adesea acte violente între deţinuţi, lucru care s-a întâmplat şi în cazul lui Mihai Iorga.
Diana Elena Dragomir, avocatul pledant în Cauza Iorga împotriva României, la Curtea de la Strasbourg, a declarat pentru cotidianul.ro că, în cazul în care familia lui Mihai Iorga decide să nu ceară - în baza deciziei CEDO - instanțelor românești pedepsirea celor vinovați, sau dacă procurorul general al României nu se autosesisează în acest caz și nu dispune reînceperea anchetelor în acest caz, personalul de supraveghere și personalul medical din IPJ Prahova, precum și cei care au cercetat disciplinar dosarul Iorga nu vor păți absolut nimic, nimeni nu va plăti pentru greșelile din cauza cărora un bărbat a fost încarcerat - deși hotărârea tribunalului fusese alta - și ucis acolo, în bătaie. Avocatul Diana Elena Dragomir a mai spus că, totuși, statul român "este obligat să pună în aplicare decizia CEDO în integralitate, inclusiv în privința îmbunătățirii substanțiale a condițiilor de detenție din sistemul penitenciar din țara noastră".
ICAR - Centrul Medical de Reabilitare a Victimelor Torturii, organizația care a oferit necondiționat sprijin pentru familia lui Mihai Iorga, a declarat, prin vocea doamnei doctor Camelia Doru, directoarea fundației, că ICAR, în nume propriu, nu poate acţiona în instanţă în continuare fără decizia familiei pentru punerea în aplicare în integralitate a deciziei CEDO. Medicul Camelia Doru a afirmat că "victoria obținută la CEDO în Cauza Iorga împotriva României reprezintă un adevărat triumf al dreptății și al statului de drept! Din păcate însă, pentru România, pentru sistemul românesc de justiție și, într-un final și pentru cetățenii acestei țări, decizia CEDO din 25.01.2011 este încă o palmă pentru lipsa de responsabilitate a autorităților noastre și pentru neasumarea culpelor de către cei care le comit. Iar cel mai trist lucru este că, în final, numeni din România nu e vinovat, nimeni nu plătește pentru erorile grave făcute, ci doar tot bietului cetățean român i se mai scot niște bani din buzunare pentru a achita culpele și abuzurile acelora care greșesc".
Da, medicul Camelia Doru are dreptate. Nimeni nu plătește pentru erorile din justiție. Și, mai adăugăm noi, probabil că nimeni, din păcate, nu se va autosesiza, nici de această dată, în acest caz.
Accesari: 590


Publicat Vineri, 28 ianuarie 2011
Cristina Horvat