(Material propus pentru publicare la data de: 16-08-2009)
 Hunor Kelemen e al treilea candidat UDMR la președinție, după Gyorgy Frunda și Bela Marko |  |
Andrea Ghiţă: Domnule Hunor Kelemen, au trecut opt luni de când UDMR nu mai e la guvernare. Cum caracterizaţi perioada politică actuală si ce mijloace aveţi s-o influenţaţi ?
Hunor Kelemen: Au trecut opt luni de când PSD şi PDL guvernează împreună. Aş reformula afirmaţia dumneavoastră, întrucât gâlceava cea mai mare din această ţară nu este în jurul faptului că UDMR se află în opoziţie. Noi ne-am luat în serios şi acest rol pe care încercăm să-l îndeplinim cu rigurozitate, dar mai în glumă, mai în serios, cred că ar fi mai indicat să ne gândim la un proiect de guvernare, întrucât ceea ce se întâmplă acum depăşeşte aşteptările noastre: cele două partide care formează coaliţia se comportă de parcă ţara ar avea două guverne care merg în două direcţii opuse. Ţara rămâne necondusă, problemele importante cu care ne confruntăm se pierd în acest scandal care durează de la începutul guvernării PSD-PDL. Vor să câştige alegerile prezidenţiale şi nu se gândesc la efectele dezastruoase ale acestei politici pompieristice, de improvizaţii permanente. UDMR, ca formaţiune aflată în opoziţie, nu poate decât să atenţioneze, ori de câte ori este nevoie, asupra faptului că această politică duce la un haos general şi să propună alternative la problemele existente, să propună un plan anticriză viabil, de exemplu.
A.G: Am înţeles că UDMR a pregătit un pachet de măsuri. Ce cuprinde?
H.K. : Nu pot prezenta detaliat tot pachetul, dar vă pot enumera cele mai importante măsuri care ar viza următoarele domenii: anularea impozitului forfetar începând cu anul fiscal 2010, neimpozitarea profitului reinvestit în activitatea de bază şi crearea de locuri de muncă, susţinerea fermierilor din bugetul de stat, investiţii publice în infrastructura rutieră, sprijinirea şi protecţia celor mai dezavantajate categorii sociale, reducerea cheltuielilor bugetare guvernamentale, mai ales la capitolele achiziţii şi salarii, descentralizarea responsabilităţilor şi descentralizarea financiară.
A.G. : Credeţi că asumarea răspunderii guvernului pentru trecerea pachetului de legi care reglementează restructurarea agenţiilor guvernamentale, salarizarea unică, pensiile şi chiar învăţământul, poate duce la căderea guvernului ? In cazul respectiv UDMR ar intra la guvernare? Cu cine ?
H.K. : În mod normal această fervoare iresponsabilă a asumării răspunderii cam pe tot ce mişcă ar trebui să ducă la căderea guvernului. Pe deoparte asumarea răspunderii este o excepţie din care guvernul face regulă, pe de altă parte este semnul neîncrederii în partener. Nu poţi să laşi pe dinafară o societate întreagă şi să decizi cum vor muşchii tăi, în anumite domenii care vor influenţa ani buni de acum încolo vieţile multora, de la salariaţii bugetari până la pensionar, elevi şi studenţi. Guvernul a preluat rolul Parlamentului; în loc să guverneze a început să legifereze, neavând însă acest drept constituţional. Probabil guvernul nu va cădea fiindcă are o majoritate de 74% în Parlament, are prea mulţi oameni în structurile administraţiei centrale, care ar rămâne fără funcţii şi urmează alegerile. Ei s-au aşezat pe ciolan şi, indiferent ce s-ar întâmpla, nu pleacă nici unii, nici ceilalţi. Deci, putem să excludem, această variantă, cel puţin până după alegerile prezidenţiale.
UDMR ar intra la guvernare doar dacă ar exista un plan de guvernare asumat pe deplin şi de partenerul de guvernare, un plan care ar cuprinde şi propunerile noastre de diminuare şi eradicare ale efectelor crizei economice, precum şi dezideratele comunităţii maghiare. Fără acest plan prestabilit, fără un acord comun de acest gen, nu ar avea rost să ne gândim la o posibilă intrare la guvernare. De altfel, cu toţii putem să vedem foarte bine ce se întâmplă acum, în lipsa unei gândiri strategice.
A.G. : Sunteţi în opoziţie. S-a schimbat ceva în strategia UDMR şi care sunt obiectivele cele mai importante ale uniunii ?
H.K: UDMR nu şi-a schimbat niciodată obiectivele doar pentru că se afla la putere sau în opoziţie. Diferă doar modul în care încercăm să le atingem, mijloacele noastre actuale fiind mai restrânse din cauză că suntem în opoziţie. De schimbat, însă, nu ne-am schimbat setul de deziderate. Unele dintre ele, precum stabilitatea socială şi economică şi descentralizare veritabilă, vizează întreaga societate românească, iar altele sunt specifice comunităţii maghiare. Mă refer la drepturile legate de păstrarea identităţii, dreptul de a decide la nivelul comunităţii în problemele majore ale maghiarimii.
A.G. : La alegerile europene s-a produs o reconciliere între formaţiunile politice maghiare. În ce se concretizează ea ?
H.K. : Această reconciliere a fost foarte binevenită şi salutată – după cum au arătat şi rezultatele votului - de comunitatea maghiară. Am procedat aşa cum ne-au cerut oamenii, cei care ne-au acordat încrederea şi cu prilejul ultimelor patru alegeri. Am ajuns la un consens care avantajează reprezentarea intereselor comunităţii maghiare, fiindcă am ajuns la concluzia că gâlceava, neînţelegerile nu duc nicăieri, trebuie să avem o poziţie comună în anumite probleme majore. Ceea ce nu înseamnă că nu purtăm discuţii în contradictoriu pe acţiunile care trebuie întreprinse pentru a soluţiona aceste probleme. Dar o facem într-un mod civilizat, fără să punem în pericol reprezentarea politică a maghiarimii. Colaborarea noastră s-a materializat şi în întemeierea unui for comun, Forul Consultativ Maghiar din Transilvania, care se întâlneşte şi se consultă periodic pe anumite domenii şi priorităţi stabilite de comun acord.
A.G. : Mulţi percep UDMR ca pe un monolit, puteţi demonta această aserţiune ?
H.K. : Dacă „monolit” înseamnă acţiunea unitară, coagulată şi coerentă a tuturor politicienilor noştri, de la nivel naţional până la cel local, pentru un scop comun, nu aş dori să demontez această percepţie despre UDMR. Dimpotrivă, voi spune că într-adevăr formaţiunea noastră este un monolit, dar un monolit care reuşeşte să articuleze toate curentele ideologice din sânul comunităţii maghiare. Vedeţi ce se întâmplă în rândul formaţiunilor, partidelor ai căror reprezentanţi importanţi nu reuşesc să ajungă la un consens intern nici în ceea ce priveşte subiectele majore. În lumina reflectoarelor au cinci poziţii diferite, depinde pe cine întrebi. O cacofonie în toată regula.
UDMR poartă aceste discuţii în interiorul formaţiunii. Da, de multe ori avem păreri, abordări diferite, gândim diferit, ne contrazicem şi discutăm ore întregi, se diluează caracterul de monolit. Atunci însă când vine vorba de poziţia oficială a UDMR, reuşim să formulăm o singură opinie în care se regăseşte voinţa majorităţii politicienilor Uniunii. Altfel nu se poate, fiindcă nimeni nu ar înţelege ce dorim de fapt.
A.G. : Una dintre interpelările Dvs. în Parlament se întitula “Cu discriminarea la purtător”. Ce părere aveţi despre manifestările anti-rome din comunele harghitene şi protocolul cu accente rasiste încheiat la Sâncrăieni? Dar în ceea ce priveşte acţiunile grupurilor extremiste inspirate de cele din Ungaria ? (mă refer la bileţelele antirome şi antisemite distribuite la Sfântu Gheorghe)
H.K. : Declaraţia mea politică citată de dumneavoastră nu are nicio legătură cu disensiunile pe care le-aţi amintit. Acolo eu formulez o critică la adresa guvernului fiindcă nu a distribuit nici un ban pentru comunităţile maghiare din fondul de rezervă bugetară, dar ân mandatul trecut am avut şi o altă declaraţie politică în care am pledat contra extremismelor, contra actelor fasciste, neonaziste, care pun în pericol integritatea fizică şi umană a oamenilor paşnici. Însă vreau să clarific un lucru. Nu admit şi nu voi fi de acord niciodată din partea nimănui cu niciun fel de act în care există suspiciunea cât de mică a urii rasiale. Dar să nu exagerăm, să nu tratăm în mod superficial, în maniera tabloidelor însetate de scandal, o disensiune care trebuie rezolvată la faţa locului, trebuie rezolvată eficient şi fără abordări emoţionale, şi care trebuie văzută ca o problemă socială şi nu ca una etnică. Sunt o droaie de exemple de bună convieţuire între maghiarii şi romii de pe Valea Nirajului. Nefiind vorba de scandal, nimeni nu este interesat de ele. În cele două comune harghitene, fiindcă este vorba de două, aceste neînţelegeri au apărut cu foarte mult timp în urmă şi au rădăcini eminamente sociale. Sărăcia crâncenă de o parte şi ocrotirea bunurilor proprii de cealaltă parte, au dus la un nefericit eveniment care a provocat reacţii agresive de ambele părţi. În astfel de cazuri autorităţile trebuie să intervină neapărat şi fără întârziere, să restabilească ordinea, să vegheze ca astfel de incidente să nu se întâmple. Pe de altă parte, comunităţile vizate trebuie să ajungă la o soluţie. Iar acest demers probabil va necesita timp în care orice imixtiune neavizată şi exploatare tendenţioasă a celor întâmplate poate doar să agraveze situaţia.
A.G. : Pe ce se bazează strategia dvs. de campanie ? Ce mesaj transmiteţi alegătorilor fie ei majoritari sau minoritari ?
H.K. : Strategia mea se va baza, ca de fiecare dată până acum, pe întâlnirile şi dialogul cu oamenii. Este forma de campanie pe care o consider cea mai importantă dintre toate, fiindcă oamenii simt că eşti alături de ei şi te preocupă cu adevărat ceea ce se întâmplă în viaţa lor. Mai mult de atât, vreau să le propun o alternativă serioasă la bâlciul care a devenit politica în ultima vreme şi care dezonorează ideea de politică la modul general, dar şi oamenii politici care acceptă fără remuşcări toată această trântă prin noroi.
Voi avea un mesaj adresat tuturor, fiindcă cea mai acută problemă - criza economică - nu are etnie, după cum nici măsurile de protecţie socială nu au naţionalitate, şi nici protecţia mediului nu se face într-o anumită limbă. Acestea sunt realităţi general valabile pentru întreaga ţară. Programul pe care îl voi lansa în a doua jumătate a lunii septembrie va conţine măsuri pentru toate aceste domenii. Ca politician tânăr, mă voi adresa desigur şi tinerilor, care în momentul de faţă, la noi în ţară şi în Europa, sunt categoria cea mai vulnerabilă pe piaţa muncii. Şi mă voi adresa, desigur, şi comunităţii maghiare. Îi voi reconfirma obiectivul pentru care mi-a acordat sprijinul până acum: drepturile sale nu vor for ştirbite, identitatea îi va fi respectată ca în orice altă ţară membră a Uniunii Europene.
Alegerile prezidenţiale din 2009 trebuie să însemne şi sfârşitul unei lungi perioade de tranziţie în România. După 20 de ani a venit momentul pentru o schimbare de atitudine şi conţinut în politica românească. A venit momentul să tragem o linie şi să spunem că acea perioadă de tranziţie care a început în '89 s-a terminat. Noul preşedinte al României va trebui să simbolizeze şi începutul unui nou capitol în istoria noastră comună.
A.G. : Domnule Hunor Kelemen, mă tem că intrând în iureşul vieţii politice aţi fost nevoit să renunţaţi la statutul de ”Insular” …Mai scrieţi poezii ? Dacă da, de ce ? Dacă nu, de ce ?
H.K. : Politicul nu are absolut nimic în comun cu poezia, sau cu orice alt gen literar. Politica zilelor noastre cu atât mai puţin… Pentru a scrie poezii sau proză aş avea nevoie de o atmosferă de linişte şi pace, de un alt tip de reflexie despre lume şi de mult-mult timp. Cum aceste criterii şi condiţii nu prea sunt întrunite, în ultima vreme nu m-am dedicat acestei îndeletniciri. Am însă câteva schiţe de poezie şi de proză pe care le voi finaliza probabil peste câţiva ani. Până atunci voi consemna ideile care îmi vin pe parcurs şi pe care le voi relua şi dezvolta mai târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu