CONGRESUL AL III-LEA AL ISTORICILOR DIN MOLDOVA,
CHIŞINĂU, 5 NOIEMBRIE 2005:
„DESPRE STAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI ISTORIC DIN REPUBLICA MOLDOVA”
În Republica Moldova istoricii n-au dus-o bine niciodată. În ultimul timp, însă, se pare că lucrurile au mers prea departe. Experimentul cu aşa-numitul Curs integrat a depăşit cu mult cadrul stabilit pentru astfel de practici pedagogice. Autorităţile au multiplicat un manual de istorie numită de ele „integrată” într-un tiraj de 45 000 de exemplare, în condiţii poligrafice excelente, ceea ce demonstrează că nu mai poate fi vorba de un simplu experiment, ci de o cuprindere in corpore a elevilor din clasa a V-a şi a profesorilor din şcolile respective. Mai mulţi profesori din ţară ne-au telefonat, întrebîndu-ne ce să facă.
Recent Guvernul Republicii Moldova a adoptat o hotărîre întitulată „Cu privire la măsurile de optimizare a structurii sferei ştiinţei şi inovării” în conformitate cu care Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei şi Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală sînt lichidate. Aceeaşi soartă o va avea şi Institutul de Istorie care urmează a fi comasat cu Secţia Stat şi Drept a Institutului de Filosofie, Sociologie şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi constituirea Institutului de Istorie, Stat şi Drept. (ca la Tiraspol). În şedinţa Comitetului de conducere al Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova (A.I.R.M.) de pe data de 20 septembie a.c. au fost examinate aceste şi alte probleme legate de învăţămîntul istoric din R.Moldova. Pe marginea celor discutate a fost redactat şi dat publicităţii un comunicat de presă; la aceeaşi şedinţă a fost luată decizia de a convoca Congresul al III-lea al istoricilor din Moldova.
Considerînd că situaţia ştiinţei şi învăţămîntului istoric este deosebit de gravă, am invitat la lucrările Congresului pe deputaţii-istorici dnii Anatol Ţăranu, Ion Varta, Oleg Serebrean (care joi, 3 noiembrie, deja făcuse o interpelare parlamentară pe adresa preşedintelui Academiei de Ştiinţe a Moldovei Gheorghe Duca); l-am invitat, de asemenea, pe dl Veaceslav Untilă, deputat al fracţiunii „Moldova noastră”, căruia i-am oferit informaţii pentru o altă interpelare parlamentară; pe dl Victor Stepaniuc, deputat P.C.R.M., pe consilierul preşedintelui R.Moldova Mihail Platon, pe miniştrii Victor Ţvircun şi Artur Cozma, ambii istorici.
Comitetul de organizare a Congresului l-a invitat la lucrări pe Ambasadorul României în R.Moldova dl Filip Teodorescu, istoric de profesie.
Salutăm prezenţa invitaţilor care ne-au onorat cu prezenţa domniilor lor la Congresul istoricilor.
Stimaţi colegi!
La 12 aprilie 2003 a fost convocat Congresul al II-lea al istoricilor din Republica Moldova, for la care au participat delegaţi din toate judeţele ţării. În urma dezbaterilor a fost adoptată în unanimitate Rezoluţia Congresului în care – între altele – delegaţii s-au pronunţat „pentru păstrarea în continuare a cursului Istoria Românilor şi a celui de Istoria Universală ca fundamente esenţiale ştiinţifice pentru instruirea tinerilor generaţii”[1].
Pe parcursul intervalului de timp aprilie 2003 – noiembrie 2005 istoricii din R.Moldova au continuat să predeie cele două cursuri în instituţiile preuniversitare şi universităţi; editurile din Chişinău au publicat manuale, alte materiale didactice, hărţi, atlase, dicţionare axate pe necesitatea asigurării didactice a celor două cursuri.
Totodată, autorităţile comuniste n-au încetat ofensiva asupra celor două cursuri de istorie; n-a încetat campania de denigrare a cursului de Istoria Românilor. Astfel, începînd cu 1 septembrie 2003, într-un şir de şcoli din R.Moldova, în calitate de „experiment”, a început predarea aşa-numitei „Istorii integrate”.
Vom aminti, că susţinătorii cursului de istorie integrată n-au fost capabili să elaboreze în formă scrisă concepţia acestui curs; dezbaterile s-au desfăşurat oral, iar dna Valentina Haheu – promotoarea cursului de istorie integrată – a adus doar cîteva critici nefondate la adresa Curriculumului existent, spunînd cum că acesta (adică curriculumul existent) „nu realizează nişte obiective precum ar fi „multiculturalitatea”, „interculturalitatea”, „perspicacitatea” etc”. Neavînd o concepţie coerentă, istoricii aserviţi puterii au încropit un fel de curriculum la curs integrat, fără ca acesta să fi fost discutat şi aprobat de comisiile abilitate.
La 25 februarie 2004, ziarul guvernamental „Moldova Suverană” a publicat un text întitulat „curriculum” la istoria contemporană pentru clasa a IX-a şi clasa a XII-a. Aşa cum bine se ştie, un curriculum este compus din cîteva elemente de bază: 1) concepţia disciplinei; 2) obiectivele generale ale disciplinei; 3) obiectivele-cadru; 4) obiectivele de referinţă pe clase; 5) conţinuturile învăţării; 6) sugestii metodologice; 7) sugestii de evaluare; 8) bibliografie.
Aşadar, din toate cele enumerate curriculumul avea doar „sugestii şi conţinuturi”, care, însă, nu sînt lipsite de un anumit interes. Din lipsă de timp vom aduce doar cîteva exemple: autorii programului au ignorat actul istoric de la 27 martie/9 aprilie 1918 – unirea Basarabiei cu România, formula propusă fiind: „Rolul Sfatului Ţării în mişcarea naţională: prezentare multidimensională”, ceea ce deschide o posibiltate largă pentru utilizarea interpretărilor sovietice faţă de problema dată. Alt exemplu: autorul curriculumului formulează sarcina ”Răscoalele antiromâneşti din Basarabia în anii 1919-1924: mişcări de eliberare sau rebeliuni?” De parcă ştiinţa istorică n-a dat încă răspuns la această întrebare, de parcă istoricii n-au demonstrat cu documentele în mîină că Rusia sovietică a depus eforturi sporite în vederea exportului de revoluţie bolşevică în România şi în Balcani, eforturi soldate cu eşec. Exemplele pot continua, ne oprim aici, deoarece în cadrul Adunării Generale a A.I.R.M. din 20 martie 2004 a fost examinat acest document şi concluzia la care am ajuns a fost următoarea: obiectul Istoria. Curs integrat, impus de unele cercuri ale conducerii de la Chişinău, „urmăreşte scopul deznaţionalizării noastre prin promovarea unor falsuri ale istoriografiei imperial-comuniste din perioada sovietică”.
În ciuda poziţiei argumentate a asociaţiei profesioniştilor în domeniul istoriei şi ca o sfidare a acestei poziţii, ministerul de resort a continuat promovarea aşa-numitului „experiment” şi a încurajat elaborarea programelor de studiu la acest obiect (curriculum-urilor). Într-un interviu al ex-ministrului educaţiei Valentin Beniuc, oferit ziarului „Univers pedagogic”, publicaţie periodică a Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova, acesta afirma cum că experimentul promovat de guvernarea comunistă „confirmă orientarea adecvată în stabilirea obiectivelor şi a strategiilor de educaţie istorică”[2].
În vara anului 2004 au fost pregătite şi publicate curriculum-urile la Istorie. Curs integrat. Analiza acelor programe demonstrează cu lux de amănunte că avem de-a face cu un surogat de istorie. Autorii programelor cer elevilor să cunoască fragmente din Istoria Românilor pe fundalul unor pasaje din istoria altor popoare. Ei au omis cu bună ştiinţă multe teme cardinale din istoria naţională, cum ar fi, de exemplu, etnogeneza poporului român, formarea limbii române, rolul creştinismului primar în etnogeneza noastră ca popor, în supravieţuirea noastră etnopolitică şi culturală etc. Autorii au evitat temele legate de creştinismul românilor, de cultura spirituală şi materială a acestora. Autorii programelor încearcă să inoculeze ideea cum că în interfluviul pruto-nistrean nu există popor băştinaş, ci un fel de micropopor sovietic „multietnic şi pluricultural”[3].
La încheierea acelei analize am tras concluzia că actuala putere doreşte din răsputeri să consolideze ceea ce numeşte „statalitate” şi am constatat că o face pe baza unor falsuri crase ale istoriei noastre naţionale, că în tentativa de înlocuire a cursului de istorie naţională şi universală (Istoria Românilor şi Istoria Universală) anumite cercuri din conducerea de stat mizează pe oameni slabi din punct de vedere profesional, incompetenţi, dar lipsiţi de scrupule, gata să-şi vîndă Ţara, Neamul, memoria şi sufletul pentru cîştiguri conjuncturale. Nu ne-a mirat acest lucru: istoricii profesionişti demult s-au pronunţat în problema dată – ei pledează pentru Istoria Românilor (adevărata noastră istorie!) şi pentru Istoria Universală (istoria adevărată a popoarelor vecine, a popoarelor Europei şi Lumii)[4].
Pe data de 6 octombrie 2004 Colegiul Ministerului Educaţiei a luat decizia de a exclude de la examenele de BAC-2005 obiectul Istoria Românilor şi Istoria universală pentru ciclul umanitar şi Istoria Românilor pentru ciclul real. Istoria ca probă de BAC a rămas doar pentru ciclul real la alegerea liceenilor, iar Ministerul Educaţiei n-a specificat despre care istorie este vorba – Istoria Românilor sau Istoria Universală.
Asociaţia Istoricilor din Republica Moldova consideră că Ministerul Educaţiei (ministrul Valentin Beniuc) a încălcat flagrant următoarele documente fundamentale:
Prevederile Recomandării a XV-a a Comitetului Ministerial al Consiliului Europei, adoptată de către Comitetul Ministerial al Consiliului Europei la 31 octombrie 2001, care se numeşte „Predarea istoriei în Europa în secolul al XXI-lea” şi la care atît de des au făcut trimitere autorităţile comuniste anterior. În documentul menţionat se subliniază că predarea istoriei într-o Europă democratică ar trebui: „să ocupe un loc central în educaţia unor cetăţeni responsabili şi implicaţi activ în viaţa politică şi în cultivarea respectului pentru diferenţele între popoare...”, „să fie un factor decisiv în reconcilierea, cunoaşterea, înţelegerea şi respectul reciproc între popoare”, „să fie o componentă fundamentală a construcţiei europene liber consimţite pe baza moştenirii istorice şi culturale comune...” etc. Este clar: prin excluderea examenelor de istorie la BAC – Ministerul Educaţiei din Republica Moldova nu respectă aceste recomandări, marginalizînd disciplina respectivă şi minimalizînd-o în dauna întregului popor al Moldovei.
Pe de altă parte, Ministerul Educaţiei a negat cu bună ştiinţă prevederile Constituţiei Republicii Moldova care stipulează la articolul 10, punctul 2, că „Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase”. Aşadar, prin excluderea examenelor la Istoria Românilor Ministerul Educaţiei scoate din învăţămînt obiectul care tocmai exprimă identitatea noastră etnică, culturală, lingivistică şi religioasă. Ministerul Educaţiei urmăreşte exact acelaşi scop şi atunci cînd insistă asupra aşa-numitului curs de „istorie integrată”.
În aceeaşi ordine de idei, Ministerul Educaţiei a încălcat flagrant Legea Învăţămîntului care stipulează la articolul 20 „Învăţămîntul liceal”: „Învăţămîntul liceal asigură o pregătire teoretică fundamentală şi formarea unei ample culturi generale, necesare pentru continuarea studiilor în învăţămîntul superior...”. Astfel, excluderea examenelor la istorie din componenta BAC-ului vine în contradicţie cu această prevedere a Legii Învăţămîntului.
Mai este cert şi faptul că Ministerul Educaţiei a încălcat grosolan prevederea articolului 38 al aceleiaşi Legi „Conţinutul învăţămîntului” care cere următoarele: „1) Conţinutul învăţămîntului se proiectează pe baza standardelor educaţionale de stat, are caracter formativ-funcţional şi este eşalonat pe niveluri şi trepte. 2) Conţinutul învăţămîntului preuniversitar la diverse niveluri este asigurat prin planuri de învăţămînt şi programe de studii, aprobate de Ministerul Învăţămîntului”. Pentru învăţămîntul istoric din licee această programă se numeşte „Curriculum naţional. Programe pentru învăţămîntul liceal. Ştiinţe socio-umane”, în care este scris: „La finele cursului de istorie elevii vor susţine examene de bacalaureat la Istoria românilor, iar clasele cu profil socio-uman – şi la Istoria universală”. Aşadar, elevii ciclului socio-uman în mod obligatoriu trebuie să susţină două examene – la Istoria Românilor şi la Istoria Universală, iar elevii ciclului real, în mod obligatoriu – la Istoria Românilor. Ex-ministrul V. Beniuc a făcut abstracţie totală de prevederile legale ce reglementează procesul de învăţămînt.
Asociaţia Istoricilor din R.Moldova a dat publicităţii o Declaraţie de protest. După conferinţa de presă organizată de istorici la 27 octombrie 2004 ex-ministrul Beniuc a declarat la televiziunea de stat că istoria nu este scoasă de la examenele de BAC, ci a rămas la alegere. Tot ex-ministrul Beniuc a încercat să opună istoriei geografia, care – aşa cum este ştiut – este o ştiinţă exactă. Şi – capac la toate! – ex-ministrul Beniuc consideră că în Europa occidentală nu se mai predă istoria. Trebuia să ajungem în 2004 ca s-o auzim şi pe asta! Într-un articol publicat în Ziarul de Gardă l-am întrebat: domnule ministru, în care ţară din Europa nu se predă istoria?
Declaraţii privind excluderea istoriei de la BAC au făcut şi alţi funcţionari de la Ministerul Educaţiei, cea mai sinceră fiind a domnului ex-vice-ministru Anatol Dubrovschi[5]. El a recunoscut că „într-adevăr, colegiul Ministerului Educaţiei din R. Moldova a luat decizia de a exclude susţinerea obligatorie a examenului la istorie, la BAC-2005”. Ex-vice-ministrul educaţiei confirmă că liceenii de la ciclul real vor susţine examene obligatorii la limba „de instruire”, matematică şi limba străină, cei de la ciclul umanitar – la limba „de instruire”, la limba străină şi la geografie. Liceenii care vor dori să susţină istoria o pot face la alegere.
Însă Dubrovschi a mers mai departe. El consideră că alegerea disciplinelor pentru examene este o prerogativă a Ministerului Educaţiei şi nu a organizaţiilor obşteşti. O fi fiind, numai că apar două întrebări: 1. Cum rămîne, totuşi, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, cu atît mai mult cu cît Constituţia Republicii Moldova proclamă acest stat ca fiind unul de drept, democratic (art. 1.1)? Sau poate funcţionarii publici sînt scutiţi de a respecta legile? 2. Care este rostul societăţii civile în Republica Moldova? Opinia Asociaţiei Istoricilor, ca uniune a profesioniştilor în domeniu şi ca parte componentă şi activă a societăţii civile, nu trebuie oare respectată?
Constatăm cu profund regret că actuala guvernare nu ţine cont de legislaţia în vigoare, de opinia specialiştilor în domeniu, de bunul simţ, în sfîrşit. Cum s-ar exprima unii - polnîi bespredel!
Aşa cum a declarat ex-ministrul Beniuc pînă la sfîrşitul anului 2004 urmau să apară de sub tipar manuale de „istorie integrată”. Cunoaştem cîţiva istorici care s-au angajat în redactarea acestor manuale. Vreau să atrag atenţia că în cazul plăsmuirii acestor scriituri Ministerul Educaţiei încalcă flagrant Legea învăţămîntului care prevede că „planurile şi programele de învăţămînt, manualele şcolare şi alte materiale didactice destnate instituţiilor de învăţămînt de stat sînt elaborate pe baza de concurs” (art. 38.3). Ministerul n-a anunţat concurs la aceste manuale. Apoi, nu se ştie de unde s-au alocat sume enorme de bani autorilor cursului de istorie integrată ceea ce, de fapt, seamănă mai mult a mituire decît cu plata onorariului. Se vorbeşte mult la noi despre corupţie şi lupta purtată de autorităţi contra acestui fenomen etico-social. În cazul nostru, însă, statul însuşi corupe cetăţeanul, oferindu-i în schimbul „experimentării” cursului integrat spor la salariu, promovare în posturi, grade didactice nemeritate etc.
Asociaţia Istoricilor din R.Moldova a sesizat Procuratura Generală a R. Moldova privind faptele relatate în articolul Elenei Buzdugan „O nouă ispravă a guvernării comuniste. 1 600 000 de lei pe apa sîmbetei”, publicate în „Flux”, 2004, 2 iunie, în care autoarea aborda modalitatea de alocare şi de utilizare a mijloacelor băneşti pentru elaborarea curriculumului şi a manualelor de istorie integrată. În răspunsul pe care l-am primit de la Procuratura Generală s-a subliniat că „în cadrul controlului faptele parţial s-au confirmat”. Din cele relatate de Procuratura Generală este evidentă încălcarea legislaţiei în vigoare privind aceste manuale. Nu m-aş mira dacă într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat autorii manualelor de „istorie integrată” vor fi nevoiţi să restituie statului sumele încasate.
Noi, istoricii, nu putem să nu fim îngrijoraţi de degradarea învăţămîntului în ansamblu. Din programele de studii au fost excluse astfel de obiecte care formează personalitatea cum ar fi filosofia, logica, istoria, în schimb sînt introduse obiecte cel puţin controversate, ca de exemplu, Deprinderi de viaţă sau Holocaustul în Moldova.
Vreau să atrag atenţia şi asupra faptului că noi, istoricii din R.Moldova, sîntem hărţuiţi mereu de autorităţile comuniste: ba 60 de ani de la „eliberarea” Moldovei de sub ocupaţia fascită germano-română, ba 60 de ani de la victoria asupra Germaniei naziste cu ridicarea unor monumente faraonice lipsite de orice conţinut (Memorialul de la Şerpeni), ba Stefan cel Mare – „întemeietorul” Statului moldovenesc etc. Dacă nu reacţionăm ar însemna că acceptăm inepţiile promovate de propaganda comunistă; sîntem nevoiţi să reacţionăm, adresîndu-ne la diverse ziare, posturi de radio independente, ceea ce necesită timp suplimentar pentru pregătirea acestor materiale.
Şi încă ceva: de parcă ar fi puţin existenţa Universităţii slavone cu predarea doar în limba rusă, a Şcolii superioare de antropologie, cu predarea doar în limba rusă şi cu publicaţii periodice în aceeşi limbă, mai apare încă organizaţia socială „Rusi” („Rusia”) care publică o revistă „Rusin” cu o periodicitate de patru ori pe an.
În primul număr al revistei menţionate istoricul-interfrontist Piotr Şornikov semnează un articol cu pretenţii de strategie a istoricilor ruşi din R.Moldova, material în care încearcă să demonstreze cum că teritoriul dintre Prut şi Nistru ar fi fost populat de strămoşii ruşilor rusini (ruteni) sau rusnaci pînă la constituirea Principatului moldovenesc, cum că Ştefan cel Mare vorbea limba rusă, cum că în 1919 ruşii din Hotin s-au răsculat împotriva a ceea ce el numeşte ocupaţie românească şi că istoria Moldovei nu va fi niciodată completă şi veridică dacă nu se va ţine cont de componenta rusească a Statului moldovenesc. Ceea ce înseamnă că chiar dacă P.Şornikov şi cei care comandă astfel de materiale provocatoare nu reuşesc să „demonstreze” caracterul rusesc al Moldovei, cel puţin să lase impresia că Statul moldovenesc a fost plurietnic.
În sfîrşit, vreau să ne pătrundem de drama prin care trecem noi, băştinşii din R.Moldova, fie români sau, dacă unii doresc, - moldoveni, aflaţi sub guvernarea comunistă, sîntem trataţi ca fiind „plurietnici” şi „multiculturali”, nu mai sîntem trataţi că populaţie băştinaşă, primară, originară, nu sîntem trataţi ca popor titular, cum eram chiar în perioada sovietică. Moldovenii au fost marginalizaţi din viaţa politică, economică; sîntem singura ţară în lume în guvernul căreia patru miniştri nu cunosc limba poporului pe care îl conduc. De multe ori mi-am pus întrebarea: de unde oare s-a luat pe capul nostru Olga Goncearova, şefa Departamentului minorităţi, care insistă cu atîta vehemenţă ca pe o mică ştampilă numaidecît să fie şi inscripţia în limba rusă, altfel o va disponibiliza din funcţie pe Albina Dumbrăveanu (Centru de termenologie). Dacă tot se insistă ca în fruntea acestui departament să fie femeie, doamna Maria Bieşu, ori dna Olga Ciolacu, sau dna Claudia Partole n-ar putea oare conduce acest departament? Ar putea, dar nu se poate! În care ţară din lume o farmacistă este bătută pentru că vorbeşte în limba ţării, iar autorităţile comuniste nu numai că n-au luat măsurile de rigoare, dar nici măcar atitudine!
[1] Cugetul, 2003, nr. 2.
[2] Univers pedagogic, 2004, 17 august.
[3] Cîteva obiecţii privind aşa-numitele curriculum-uri la istorie „curs integrat” (ciclul gimnazial şi liceal) // Literatura şi Arta, 2004, 16 septembrie.
[4] Ibidem.
[5] Nezavisimaia Moldova, 2004, 28 octombrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu