Dan Culcer. Din nou despre iluzia omului providential

Dan Culcer. Din nou despre iluzia omului providential
Data: Thursday, November 05 @ 12:42:44 CET
Topic: Jurnalul unui vulcanolog

Klaus Johannis, Corneliu Vadim Tudor, Crin Antonescu, Becali, Frunda, Hunor, Ion Coja sau Bãsescu? Președinți, prim-miniștri ? Indiferent. Fiindcã nu ieșim nici acum din iluzia omului providențial. Ori este vorba de posibilitatea reformei sistemului, adicã a rețelei, cu solidaritãțile de rudenie, de cumetrie, de castã moștenite din comunism. O rețea parțial invizibilã subîntinde societatea româneascã, și care nu vrea sã se reformeze, adicã sã se lasã destrãmatã sau/și înlocuitã de o alta, fiindcã atunci ar pierde privilegiile care o fac sã fie puternicã, adicã bogatã.
Tot ce poate accepta rețeau (veche) este sã se extindã și sã intre în relații de colaborare, complicitate, schimb de bune procedee, împãrțire de zone de influențã cu noile alte rețele. Adicã activiștii, securiștii, regaliștii, foștii și copii foștilor, masonii, gazoducii, sioniștii, majoritarii, minoritarii, ungurii, clubiștii, comercianții de arme, de droguri sau de femei, fumãtorii de pipã și homosexualii vor colabora, în funcție de interese mereu relativ definite și parțial contradictorii. Naivitatea ar consta în a spera cã o rețea poate fi distrusã, fãrã a fi imediat reconstruitã, cârpitã cu alte elemente. Fiindcã rețeau este chiar esența societãții umane. Naivitatea ar consta în credința cã România este o excepție unde mafiile și rețelele dominã, în vreme ce alte țãri, cele democratice (modelul naivilor) ar fi capabile sã se conducã fãrã încurajarea sau tolerarea acestor rețele. Fals. Nu suntem singurii rețeliști.


In cazul Johannis s-a scris în presã despre salvarea României prin intervenția disciplinei și ordinii germane, reprezentatã de domnul acesta ce seamãnã un pic, la zâmbet, cu J.F. Kennedy. Ce prostie! Salvarea României nu poate veni decât dinspre români, nu fiindcã Klaus sibianul al fi sas și deci neromân, ci fiindcã salvatorul va trebui sã lucreze cu români, în România. Vechea nevoie de nemți, nevoia de ordine nu poate fi stâmpãratã nici prin impunerea unei conduceri compradore, de colaboraționiști ai unei puteri neo-coloniale, nereprezentativã. Dacã în România nu existã un electorat capabil sã-și caute și sã-și gãseascã reprezentanții, adicã liderii politici viitori, în loc sã accepte mereu naivii care se sacrificã sau veleitarii și afaceriștii care se înghesuie sã ne reprezinte, înseamnã cã nu existã ieșire sau cã ea va apare din întâmplare. Se cuvine sã precizãm cã electoratul se compune din membrii rețelelor. Cã nu existã persoane care sã nu aparținã unei rețele. Cã salvarea, dacã existã una, vine dinspre aceia care pot negocia o platformã politicã convenabilã majoritãții rețelei. Iar o astfel de platformã nu poate fi definitã decât din interior, în funcție de interesele rețelelor interne și nu a unor rețele transfrontaliere. Adicã prin noi înșine. Dupã principiul negocierii intereselor contradictorii legitime.
Dan Culcer
Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultură, critică si imaginație
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=846