Lustratia in sistemul juridic romanesc - SoJust - Societatea pentru Justiti

Lustratia in sistemul juridic romanesc - SoJust - Societatea pentru Justitie


--------------------
Autor: SoJust - Societatea pentru Justitie
Sursa: SoJust - Societatea pentru Justitie
Link: http://www.sojust.ro/uploaded/sojust%20lustratie.doc
--------------------





1. Definitie


Desi aceasta este definitia acceptata de majoritatea tarilor foste comuniste care au adoptat un cadru legal privind lustratia, SoJust priveste acest proces ca fiind unul mult mai larg, in sensul extinderii lui asupra tuturor acelor persoane care au detinut functii publice dupa anul 1990, pentru ca doar astfel ar ramane in memoria colectiva dimensiunile statului totalitar comunist, a carui nefaste efecte au continuat si in lunga perioada de tranzitie. Lustratia nu inseamna epurare sau razbunarea invingatorilor pentru alegeri ideologice gresite ori accidente biografice, ci incercarea de regasire a demnitatii, increderii si autoritatii institutiilor fundamentale ale statului. Prin lustratie societatea poate sa-si gaseasca atat impacarea cu propriile ei erori, cat mai ales poate recupera si construi institutii intarite si credibile, capabile sa conduca Romania intr-o Europa a valorilor democratice.

In acelasi sens larg al definirii „lustratiei”, un autor face referire si la cei care au declansat mineriadele la inceputul anilor 1990, actiuni privite ca fiind comandate si conduse de vechi cadre de conducere comuniste .

O alta definitie a lustratiei accentueaza mai ales principiul responsabilitatii in exercitarea demnitatilor publice : „Lustratia administrativa este instrumentul juridic/politic pe care il avem la dispozitie pentru punerea in practica si/sau salvgardarea principiului potrivit caruia democratia reprezentativa se construieste cu si traieste prin demnitari responsabili si integri, care dausocoteala, in mod transparent, de actiunile lor, infaptuite in exercitarea cu buna credinta a puterii publice, in folosul cetatenilor.

Un moment istoric l-a constituit, fara indoiala, celebrul punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara , care prevedea: „8. Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragra special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al Romaniei ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot in acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar intaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere in cunostinta de cauza, cu cartile pe fata.”

Acest moment vizionar a fost ratat de romani, probabil din cauza inertiei colective dar, mai ales, a unui sentiment de culpabilitate ascuns cu grija in subconstientul colectiv, pentru ca, la urma urmei, indelunga existenta a regimului comunist s-a datorat si imobilismului romanilor fata de regimul dictatorial.

Pe de alta parte, lustratia nu se poate opri doar la deconspirarea agentilor si colaboratorilor fostelor servicii secrete de pana in 1990 ca politie politica - persoane care fac obiectul Legii nr. 188/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica - ci, in opinia SoJust, aceasta trebuie sa prevada si excluderea, chiar daca temporara, a celor care au facut parte din organizatiile comuniste.

Sistemul juridic al unui stat democratic nu poate functiona corect decat atat timp cat oamenii care il compun isi asuma cu adevarat valorile democratice, fie pentru ca au crescut si s-au dezvoltat intr-o societate libera, fie pentru ca indiferent de perioada istorica pe care au traversat-o, moralitatea, corectitudinea si constiinta lor n-au fost intinate. Justitia nu este o simpla meserie tehnica, care se poate exercita mecanic si echidistant, indiferent de profilul psihologic si fizionomia etica a celui ce o practica. Aderarea la valorile societatii comuniste si inlesnirea functionarii sistemelor antidemocratice si represive constitie obstacole care impiedica societatea sa creada in asumarea reala a unor valori total opuse.

Foarte evident imediat dupa 1990 dar, poate mai subtil, si in prezent, este vizibila continuarea in justitie a structurilor mentale de baza ale sistemului de drept comunist – etatismul, insignifianta cetateanului in fata autoritatii, arbitrariul si iresponsabilitatea. Atat timp cat se recunoaste ca sistemul juridic comunist a avut si puternice aspecte represive, este firesc sa se accepte ca indivizi identificabili l-au facut functional si eficient, intr-un mod tragic pentru drepturile si libertatile fundamentale.


2. Motivatie


Membrii SoJust sunt convinsi ca, desi a trecut o perioada relativ lunga de timp de la caderea regimului comunist in 1989, lustratia se poate constitui ca un reper moral, de rememorare a ororilor comuniste, dar si ca masura temporara de excludere de la functiile de conducere a unor autoritati si institutii publice a persoanelor care au lucrat pentru sau au colaborat cu regimul comunist.

Regimul comunist s-a instaurat si s-a mentinut printr-o politica sistematica a terorii si abuzurilor, prin incalcarea brutala a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, in pofida recunoasterii formale a acestor drepturi chiar de catre constitutiile statului comunist. Credibilitatea, prestigiul si autoritatea sistemului judiciar pot cunoaste o relansare prin asumarea unor principii morale de responsabilizare pentru erorile si abuzurile lui.

Revelator in acest sens sunt observatiile pe care le face Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei prin Rezolutia 1096 (1996) privind masurile inlaturarii mostenirii fostelor sisteme comuniste totalitare , si anume ca mostenirea sistemului totalitar comunist include militarizarea institutiilor civile, birocratizarea, monopolizarea economiei si hiper-reglementarea, iar la nivel societal impunerea colectivismului si a conformismului in a urma neabatut regulile impuse totalitar (punctul 1 al Rezolutiei). In mod contrar, procesul tranzitiei al societatilor foste comuniste presupune crearea unei democratii plurale bazata pe statul de drept si respectul drepturilor omului, precum si pe diversitate (punctul 2 al Rezolutiei).

Or, se prezuma in mod logic ca cei care au servit, in modul descris mai sus, fostul regim comunist roman au impartasit si inca mai impartasesc valorile fostului regim comunist, asa cum sunt ele enumerate de punctul 1 al Rezolutiei 1096 (1996) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei.

O simpla lectura a Titlului I din Constitutia comunista a Romaniei din 1965, in special a celor inscrise in art. 1 („Romania este republica socialista...”), art. 3 („In Republica Socialista Romania forta politica conducatoare a intregii societati este Partidul Comunist Roman”), art. 5 alin. 1 („Economia nationala a Romaniei este o economie socialista, bazata pe proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie”) si art. 6 („Proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie este fie proprietate de stat – asupra bunurilor apartinand intregului popor, fie proprietate cooperatista – asupra bunurilor apartinand fiecarei organizatii cooperatiste”), duce la concluzia ca cei care au avut functii de conducere in aparatul de partid si de stat au lucrat pentru prezervarea valorilor fostului regim comunist instituite clar si fara echivoc in dispozitiile constitutionale.


3. Situatia tarilor ex-comuniste


In general, tarile est-europene foste comuniste, au adoptat cu multe dificultati legi ale lustratiei, iar punerea lor in practica, cu exceptia Cehiei si a tarilor baltice, a fost impiedicata fie politic (accederea la putere a partidelor foste comuniste), fie judiciar (neconstitutionalitati constatate de curtile constitutionale ale acestor state) . Exista si exceptia notabila a Germaniei de est, unde procesul lustratiei a fost unul declansat imediat dupa reunificarea din 1989 si aproape total, mai ales in justitie. Caile urmate in ce priveste metodele concrete de lustratie au fost diferite, atat in ce priveste sanctiunile pe care aceasta le atrage dupa sine, cat si categoriile sociale vizate pentru inlaturare. Serviciile secrete, judecatorii si procurorii au reprezentat categoriile profesionale cel mai comod si avantajos pentru clasa politica de verificat. Doar in unele tari procesul de lustratie a dus la curatirea elitelor postcomuniste de activistii de partid comunist si de agentii si colaboratorii politiilor politice secrete.

Romania nu a facut nota discordanta in raport cu celelalte state foste comuniste. Mai mult, se poate spune ca procesul lustratiei s-a limitat in a deconspira doar acele persoane ce detin functii publice sau intentioneaza sa acceada la functii publice care au fost agenti sau colaboratori ai organelor de securitate, ca politie politica.

Comparativ cu situatia Romaniei, tinem sa subliniem ca alte state, pe langa faptul ca au adoptat relativ repede dupa caderea regimurilor comuniste cadrul legislativ privind lustratia, au prevazut categorii mai largi de persoane ce urmau a face obiectul lustratiei, respectiv au prevazut nu numai acele persoane ce au colaborat sau au facut parte din fostele organe de securitate ca politie politica, ci si de exemplu, persoanele ce au facut parte din structurile de conducere ale fostului partid comunist cehoslovac, din structurile de conducere ale fostei Militii, ca si pe colaboratorii lor. Astfel, Adunarea Nationala ceha si slovaca, a adoptat Legea lustratiei la data de 4 oct. 1991, iar dupa divizare (1 ian. 1993) Cehia a lustrat aproximativ 210.000 persoane pana in luna august 1993 .

La fel, Parlamentul albanez a adoptat in 1995 doua legi, dintre care una a si fost denumita Legea lustratiei, iar ca rezultat au fost lustrati un numar de 139 de candidati ce au participat in luna mai 1996 la alegerile parlamentare. ?i aceasta lege privea nu numai pe agentii sau colaboratorii serviciilor secrete in timpul regimului comunist, ci si pe membrii fostului organ de conducere al partidului comunist albanez („Politburo”) si comitetului central al aceluiasi partid, pe deputatii din fosta Adunare Nationala si pe presedintele fostei Curtii Supreme de Justitie albaneze .


4. Situatia din Romania


Lustratia in Romania, si ne referim aici in primul rand la sistemul judiciar, este una mai mult decat modesta, din cel putin trei motive:

4.1. Legea prin care Romania a facut pasi marunti in directia lustratiei a fost adoptata la aproape 10 ani dupa caderea sistemului comunist - este vorba de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica . Ea nu se refera la deconspirarea celor care au colaborat sau au lucrat pentru fostul Partid Comunist Roman sau fosta Uniune a Tinerilor Comunisti, ci are in vedere doar apartenenta sau colaborarea cu serviciile secrete ca politie politica, asa cum se va arata mai jos.

# Astfel, legea are in vedere o categorie restransa a celor care au intretinut si profitat de regimul comunist (art. 5 alin. 2 din lege), si anume: agentii organelor de securitate, ca politie politica: adica orice persoana care a indeplinit calitatea de lucrator operativ, inclusiv acoperit, al organelor de securitate in perioada 1945-1989;
# colaboratorii organelor de securitate, ca politie politica, adica acele persoane care:
a) au fost retribuite sau recompensate in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate;
b) au detinut locuinte conspirative sau case de intalnire;
c) a fost rezidente al securitatii, in sensul acestei legi;
d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi.

Prin politie politica legiuitorul intelege „toate acele structuri ale securitatii, create pentru instaurarea si mentinerea puterii totalitar-comuniste, precum si pentru suprimarea sau ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.” (art. 5 alin. 1 din Legea nr. 187/1999).

4.2. Un pas inainte s-a facut relativ tarziu: lustratia pentru cei care au facut parte sau au fost colaboratori ai serviciilor secrete inainte de 1990, indiferent daca au facut sau nu politie politica, a fost prevazuta prin Legea nr. 247/2005 . Ea priveste pe judecatori si procurori, in sensul ca nu pot fi numiti in functii de conducere la instante sau parchete si nu pot fi alesi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, aspect ce este verificat de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (art. 48 aliniatele 10 si 11, art. 49 alin. 11, art. 53 alin. 4 si art. 54 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata). De asemenea, nu pot fi promovati la Inalta Curte de Casatie si Justitie, ori numiti in functii de conducere la aceasta instanta ori la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie judecatorii respectiv procurorii care au facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 ori au colaborat cu acestea.

Interdictia priveste insa doar accederea la functii de conducere ulterior anului 2005, nefiind supuse verificarii persoanele care continua mandate de conducere incepute anterior.

De asemenea, nu se cunoaste care a fost situatia reala de dupa anul 1990 pana in anul 2005: cati dintre judecatorii si procurorii cu functii de conducere sau chiar fara functii de conducere au fost colaboratori sau agenti ai serviciilor secrete inainte de 1990 si cati au colaborat sau au detinut functii de conducere in aparatul de partid (Partidul Comunist Roman si Uniunea Tineretului Comunist) inainte de 1990, avand in vedere ca in cei 16 ani foarte multi dintre cei care au condus instante sau parchete s-au pensionat.

Daca vointa legiuitorului a fost in directia deconspirarii si interdictiei colaboratorilor cu organele de securitate de dinainte de 1989 de a face parte din structuri de conducere ale autoritatilor judecatoresti, indiferent daca acestia au facut politie politica sau nu, acest lucru nu este posibil odata pentru ca nu exista un organ de stat care sa aprecieze daca o persoana a fost sau nu colaborator (reamintim ca CNSAS stabileste numai daca o persoana a facut sau nu politie politica), iar atunci cand exista indicii ca o persoana ar putea sa fi fost colaborator al organelor de securitate pana in 1989, autoritatile gasesc tot felul de tertipuri pentru a lua o decizie, astfel ca dispozitiile legale devin simple mazgalituri pe o coala de hartie.

In acest context trebuie precizat ca un membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, d-na judecator Florica Bejinaru, este suspectata ca a colaborat cu organele de securitate (a dat 52 de note informative pe durata unui an si jumatate). E adevarat ca printr-o decizie, la contestatia d-nei Bejinaru, dupa ce initial stabilise ca aceasta a facut politie politica, CNSAS s-a pronuntat ca nu ar fi facut politie politica. Insa ramane in discutie colaborarea sa cu organele de securitate, cu atat mai mult cu cat Legea nr. 317/2004 republicata privind Consiliul Superior al Magistraturii interzice prezenta unui membru ales in CSM daca a colaborat cu organele de securitate (deci simpla colaborare apare ca o interdictie, nemaifiind necesara stabilirea daca persoana in cauza a facut sau nu politie politica).

Or, ceilalti membri ai CSM au refuzat cu obstinatie sa discute chestiunea incompatibilitatii d-nei judecator Bejinaru in raport cu functia de membru ales al CSM, desi dispozitiile Legii nr. 317/2004 republicata impuneau CSM sa transeze aceasta chestiune care arunca o pata urata pe chipul garantului independentei justitiei. Precizam ca in cazul d-nei Bejinaru nu este necesara o decizie CNSAS prin care sa se precizeze daca a facut politie politica sau nu, ci doar ca Plenul CSM sa se pronunte daca d-na Bejinaru a fost sau nu colaborator al organelor de securitate, cu atat mai mult cu cat SoJust a sesizat in mod expres Presedintele CSM, Vicepresedintele CSM, dar si Plenul CSM, acesta refuzand sa discute spinoasa problema printr-o decizie mai mult decat discutabila , decizie care consfinteste, de fapt, ca ceilalti membri CSM au actionat intr-un spirit mai degraba gregar, de casta, decat legal.

4.3. Alte categorii profesionale din interiorul sistemului judiciar nu au dispozitii asemanatoare in ce priveste lustratia, desi ar fi fost necesar ca intreg sistemul judiciar sa beneficieze de aceleasi prevederi.

O profesie ce are o expunere publica foarte importanta este cea a notarilor publici: „Activitatea notariala asigura persoanelor fizice si juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum si exercitiul drepturilor si ocrotirea intereselor, in conformitate cu legea” (art. 1 din Legea nr. 36/1995 ). Insa, nici legea cadru, nici Regulamentul de punere in aplicare a legii ori Statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici nu contin vreo prevedere referitor interdictia de a candida pentru ocuparea functiilor de conducere in structurile profesiei, respectiv camerele notarilor publici, organizate la nivelul de circumscriptie al fiecarei curti de apel, si Uniunea Nationala a Notarilor Publici, a celor au colaborat sau au fost agenti ai serviciilor secrete pana in 1990, indiferent daca au facut sau nu politie politica.

Nici avocatii, ca profesie juridica, nu au vreo interdictie de a candida si a fi alesi in functiile de conducere ale profesiei (barouri judetene si Uniunea Nationala a Barourilor din Romania), daca un astfel de candidat ar fi facut parte sau ar fi colaborat cu serviciile secrete inainte de 1990, ca politie politica sau nu. In acest sens, nici Legea nr. 51/1995 , nici Statutul profesiei de avocat nu prevad astfel de interdictii ca in cazul judecatorilor si procurorilor.

O alta profesie juridica, a executorilor judecatoresti, in reglementarile privind organizarea si functionarea sa , nici ea nu are interdictiile pe care le au judecatorii si procurorii pentru a accede in functii de conducere in structurile profesiei.

4.4. Comunicarea ca informatii publice de catre Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii este deficitara.

La cererea SoJust, au fost comunicate numai 4 decizii ale unor judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si a 2 judecatori de la Curtea Constitutionala, decizii pe care SoJust le pune in integralitate la dispozitia publicului. Doar una dintre decizii este in sensul ca un judecator a facut politie politica, decizie anulata insa ulterior prin admiterea contestatiei acestui judecator - aceasta ultima decizie a fost atacata in instanta de catre SoJust, actiunea putand fi vizualizata aici.

In ce-i priveste pe judecatorii si procurorii de la celelalte instante si parchete, comunicarea a fost facuta de CNSAS in proportie de aproximativ 10%. De asemenea, SoJust da publicitatii comunicarile facute de CNSAS, in ordinea primirii, urmand ca in prima etapa sa faca cunoscute deciziile comunicate privindu-i pe procurorii de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si a structurilor centrala si teritoriale ale Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism aici, iar in saptamanile ce urmeaza comunicarile privindu-i pe ceilalti judecatori si procurori.

In lipsa asumarii strategice a importantei verificarii judecatorilor si procurorilor pentru stabilitatea statului de drept, mecanismul de verificare prin CNSAS este extrem de greoi, nefunctional, iar comunicarea unor rezultate partiale poate ridica nenumarate suspiciuni in loc sa conduca la eliminarea tensiunilor legate de speculatiile publice privind existenta unor dosare.

Functiile de demnitate publica de prim rang pe care le ocupa judecatorii de la instanta suprema in Romania trebuia sa oblige CNSAS-ul sa acorde maxima prioritate verificarii declaratiilor date de acestia, increderea publica in sistemul judiciar putand cunoaste un important reviriment prin demonstrarea inexistentei unei continuitati la acest nivel a biografiilor comuniste.

4.5. Instituirea lustratiei totale si reale in sistemul judiciar este comod posibila din punct de vedere tehnic si nu pune in discutie eventuala coliziune cu unele drepturi fundamentale, care sa se bucure de protectie speciala din partea Conventiei Europene a Drepturilor Omului. In acest sens, partial si insuficient, deja in legislatia nationala este reglementata interdictia ocuparii unor functii ca urmare a colaborarii sau apartenentei la structuri ale sistemului comunist. Legea 247/2005, care a instituit acest inceput de lustratie, a fost verificata sub aspectul constitutionalitatii, fara ca instanta de jurisdictie constitutionala sa constate incalcarea unor drepturi fundamentale. In jurisprudenta constanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului se recunoaste, cu caracter de principiu, ca accederea la functii publice poate fi conditionata de indeplinirea unor inalte standarde profesionale si morale, fara ca acest lucru sa reprezinte o limitare a drepturilor subiective ale persoanelor. Functiile judiciare sunt esentiale pentru stabilitatea statului de drept, iar indeplinirea unor conditii de integritate si a unor garantii de atasament real la valorile statului de drept reprezinta o necesitate practica pentru apararea si consolidarea regimul democratic.


5. Concluzii


Lustratia in sistemul de justitie romanesc a venit destul de tarziu, insa este necesara chiar si la 18 ani dupa revolutie.

Ea este una incompleta pentru ca nu-i are in vedere si pe magistratii, in special cei aflati in functii de conducere, de dupa 1990 pana la aparitia Legii nr. 187/1999 (pentru deconspirarea celor care au facut politie politica), respectiv pana la aparitia Legii nr. 247/2005 pentru cei care au colaborat cu organele de securitate.

Ea este incompleta si pentru puternicile suspiciuni cum ca recrutarile facute de serviciile de informatii, romanesti sau alogene, au continuat sa recruteze magistrati dupa anul 1990 pana in anul 2005 fie ca agenti sub acoperire, fie ca si colaboratori. Este necesar, de asemenea, ca serviciile de informatii romanesti sa faca publice, in baza unui cadru normativ pe care Parlamentul Romaniei sa-l adopte cat mai urgent, pe toti magistratii, indiferent ca au detinut sau nu functii de conducere, care au fost sau sunt agenti sub acoperire sau colaboratori ai serviciilor de informatii, romanesti sau alogene.

Mai este incompleta si pentru faptul ca nu se refera la cei care au detinut functii de conducere in aparatul central si local al Partidului Comunist Roman, ori al Uniunii Tineretului Comunist sau alte organe satelit ale fostului Partid Comunist Roman (structurile asociative studentesti comuniste, spre exemplu).

Lustratia in sistemul judiciar depinde exclusiv de vointa politica.

Ea poate fi adoptata ca o simpla solutie tehnica de extindere la toate profesiile juridice si la toate etapele carierei – inclusiv accedere si ramanere in functie – a solutiei legislative reglementata de lege lata pentru o categorie restransa de judecatori si procurori.

Care ar fi solutiile?

Pentru o insanatosire a societatii romanesti, se impune si nu e tardiva lustratia. Aceasta are ca scop salvgardarea valorilor fundamentale ale democratiei si ale statului de drept.

Mai periculoasa ni se pare pastrarea mentalitatilor si a practicilor impuse de cei devotati sistemului comunist si care insa ocupa functii in sistemul actual. Cu precadere cel juridic trebui curatat de astfel de persoane, tocmai datorita rolului de coloana vertebrala pe care justitia il joaca intr-o democratie autentica. Lustratia insa trebuie sa fie una reala, adica sa duca la dezvaluirea tuturor persoanelor care dupa 1990 au ocupat functii de conducere publice si inlaturarea din functii ale celor care in prezent ocupa asemenea functii si totala, care sa implice persoanele care au fost membri sau colaboratori ai securitatii ori au ocupat functii de conducere in structurile mentionate in acest studiu.

In primul rand, clasa politica romaneasca, partidele politice, fie ca sunt reprezentate in Parlament sau nu, trebuie sa faca gestul istoric, pentru a initia si adopta cadrul normativ necesar pentru o lustratie completa si asta nu numai in raport cu magistratii, ci in raport cu toate profesiile juridice: avocati, notari, executori judecatoresti etc. Datoria este nu numai una istorica, in memoria victimelor comunismului, dar si una orientata spre viitor, in sensul ca generatiile viitoare sa afle dimensiunile ororilor totalitarismului comunist pentru a se feri de asemenea toxice tentatii.

In al doilea rand, Consiliul Suprem de Aparare al Tarii trebuie sa recunoasca importanta pentru chiar siguranta nationala a Romaniei, stat democratic a carui stabilitate si ordine constitutionala depind de functionarea statului de drept, a eliminarii tuturor suspiciunilor si riscurilor legate de continuitatea valorilor antidemocratice comuniste in cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Curtii Constitutionale si a Consiliului Superior al Magistraturii.

In al treilea rand, pana la adoptarea cadrului normativ, este necesar ca organismele abilitate sa apeleze la mecanismele legale pentru deconspirarea celor care au colaborat cu organele de securitate si care acum ocupa functii de conducere in magistratura (spre exemplu, printr-o ordonanta de urgenta abilitarea CNSAS de a da verdicte nu numai in ce priveste politia politica, ci si simpla colaborare cu organele de securitate) sau deconspirarea magistratilor care au fost ori sunt agenti sub acoperire sau colaboratori ai serviciilor de informatii romane sau alogene dupa 1990 (spre exemplu, Consiliul Suprem de Aparare al Tarii sa declasifice toate aceste informatii si sa le faca publice).

SoJust apeleaza la constiinta tuturor romanilor, la responsabilitatea lor pentru generatiilor viitoare de a face toate eforturile pentru incheierea acestui capitol tragic din existenta poporului roman.

Acum este momentul, un moment in care Romania se vede integrata intr-o societate europeana la care a visat de decenii, in care sa reinnoade momentul 11 martie 1990 (Proclamatia de la Timisoara), moment vizionar, cu deschidere spre viitor, insa ratat rusinos de romani.


-------------------------------------------------
Asociatia "Societatea pentru Justitie" ( SoJust) este o organizatie care isi propune sa faca din schimbarea starii actuale a sistemului juridic romanesc o prioritate si o responsabilitate a celor direct interesati. Juristii romani, alaturi de societatea civila, sunt preocupati de o justitie mai buna, indiferent de profesia juridica pe care o practica. Numeroasele dezbateri publice pe tema reformei sistemului judiciar au scos la lumina crize majore si au tras numeroase semnale de alarma. Aceste semnale trebuie sa fie preluate de reprezentantii profesiilor juridice si transformate in initiative de politici publice in domeniul juridic.

Scopul principal al organizatiei este de a contribui la realizarea unei reforme autentice si cuprinzatoare nu numai a magistraturii, ci si a altor profesii juridice si a sistemului de educatie juridica, in vederea imbunatatirii calitatii actului de justitie in general. In vederea realizarii acestui scop, Societatea pentru Justitie intentioneaza sa utilizeze expertiza juridica a membrilor sai pentru a incuraja realizarea actului de justitie in interesul public. De asemenea, asociatia isi propune sa faciliteze dezbaterea publica si sa promoveze o atitudine civica activa fata de sistemul juridic din Romania.
-------------------------------------------------

iulie 2007