Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina

Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina - Necesitatea condamnării la nivel internaţional
FLUX Ediţia de Vineri Nr.20098 din 06 februarie 2009

    Dragi cititori, până săptămâna trecută am prezentat în paginile publicaţiei noastre cartea lui Stanislav Kulciţki „De ce urmărea să ne distrugă? Stalin şi Holodomorul ucrainean” (Editura Grupului Ucrainean de presă, Kyiv, 2008). Începând din acest număr, vă propunem spre lectură o altă carte fundamentală pentru cunoaşterea cu adevărat a evenimentelor din Ucraina interbelică. „Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina - Necesitatea condamnării la nivel internaţional”, publicată în 2008, la Bucureşti, cu sprijinul Uniunii Ucrainenilor din România şi Centrului Cultural şi de Informare din cadrul Ambasadei Ucrainei la Bucureşti. Cartea a fost publicată de Centrul de cercetări privind genocidul poporului ucrainean, director – prof. Vasyl Marociko, din cadrul Institutului de Istorie al Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei.

Capitolul I
Cauzele Holodomorului din anii 1932-1933
    Holodomorul (genocidul prin înfometare) din anii 1932-1933 în Ucraina a rămas pentru totdeauna în memoria ucrainenilor ca una dintre cele mai înfricoşătoare pagini ale trecutului. Această pagină este percepută de societate, înainte de toate în plan emoţional. Holodomorul însă este, totodată, un fenomen istoric ce s-a petrecut într-un timp concret, într-un loc concret şi este o consecinţă a acţiunii unor persoane concrete.
    Pentru a se înţelege mai clar ce a reprezentat Holodomorul, se impune sublinierea următoarelor fapte:
    1. Foametea a început să dobândească proporţii la sfârşitul anului 1932, a atins punctul maxim la începutul primăverii anului 1933 şi s-a sfârşit la începutul verii anului 1933. În acest interval de timp, de mai puţin de un an calendaristic, în Ucraina au murit milioane de oameni.
    2. Astăzi este evident faptul că Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina a fost rezultatul unor măsuri sistematic planificate, constituind instrumentul de eliminare a bazei sociale a rezistenţei populare din Ucraina împotriva puterii sovietice care ducea o politică de industrializare la nivelul întregii Uniuni, precum şi acţiunea prin care se preîntâmpinau intenţiile guvernului din Ucraina Sovietică de a duce o politică relativ independentă.
    3. Este greu de stabilit astăzi numărul exact al victimelor directe şi indirecte ale Holodomorului. Între istorici, discuţiile continuă să se poarte în legătură cu câţi oameni au pierit de fapt: 5, 7, 9 sau 10 milioane? Oricum, este vorba de MILIOANE de victime nevinovate. Să comparăm: populaţia actuală a Danemarcei este alcătuită din 5,2 milioane de locuitori, a Austriei - 8 milioane, a Bulgariei - 8,5 milioane, a Belgiei - 10 milioane, a Ungariei 10,3 milioane. Aşadar, în timpul Holodomorului a dispărut o întreagă ţară europeană.
    Conform datelor deţinute de oamenii de ştiinţă, cel mai mult au suferit de pe urma foametei fostele regiuni Harkiv şi Kyiv (actualele regiuni Poltava, Sumy, Harkiv, Cerkasy, Kyiv, Jytomyr). Lor le revin 52,8% dintre morţi. Mortalitatea populaţiei depăşea aici nivelul mediu de 8-9 ori. În actualele regiuni Vinnyţea, Odesa, Dnipropetrovsk, nivelul mortalităţii era mai ridicat de 5-6 ori, în Donbas de 3-4 ori. Foametea, de fapt, cuprinsese tot centrul, sudul, nordul şi estul Ucrainei contemporane.
    4. În cadrul analizei evenimentelor de atunci, mai devreme sau mai târziu, se naşte întrebarea - care sunt cauzele şi cine sunt vinovaţii tragediei. Neîndoielnic, principala cauză a Holodomorului a fost politica dusă de regimul totalitar stalinist de experimentare iresponsabilă a făuririi fericirii „într-o anumită ţară luată separat”, mai cu seamă prin contopirea tuturor naţiunilor şi naţionalităţilor U.R.S.S. într-un singur „popor sovietic” cu o conştiinţă unificată şi realizarea unui rapid „salt industrial” prin „mobilizarea” resurselor interne.
    În mod practic, aceasta însemna distrugerea fizică a tuturor „duşmanilor” de clasă şi naţionali ai regimului stalinist, adică a oamenilor ce aveau propria lor părere privind edificarea „viitorului luminos”. Principalul instrument de înfăptuire a acestei politici era teroarea, în special, teroarea prin înfometare. Iar Ucraina a constituit poligonul principal „al rezolvării problemei naţionale” şi înfăptuirii industrializării...
    Naţiunea ucraineană, a doua ca număr de locuitori în U.R.S.S., poseda o imensă moştenire cultural-istorică, propriile sale tradiţii ale statalităţii, experienţă de luptă pentru eliberare naţională, constituind o serioasă primejdie pentru această formaţiune imperială, pentru intenţiile sale geopolitice.
    În vederea obţinerii valutei necesare achiziţionării instalaţiilor industriale, Stalin avea nevoie de o maşină eficientă de producere a mărfurilor pentru export, în primul rând de cereale. În acest scop, el a organizat colectivizarea agriculturii, ineficientă din punct de vedere economic şi care, de fapt, a distrus cele mai bune gospodării împreună cu proprietarii acestora, generând ruina definitivă a satelor. Ţăranii ucraineni încercau să se opună unei astfel de politici şi de aceea milioane dintre ei au devenit victime într-o luptă inegală.
    Pentru aceasta, fireşte, responsabilitatea îi revine întregului regim totalitar stalinist şi maşinii sale represive diversificate. Au existat câteva personaje active care au provocat Holodomorul ori nu l-au evitat, deşi puteau şi trebuiau să facă acest lucru. Acestea au fost:
Iosif Stalin, secretarul general al Partidului Comunist (bolşevic) al U.R.S.S., cea dintâi persoană în ierarhia comunistă;
Veaceslav Molotov, preşedintele Comisariatului Poporului al U.R.S.S. şi al Guvernului sovietic de atunci, care răspundea nemijlocit de recoltarea cerealelor în Ucraina;
Lazar Kaganovici,în 1925-1928, secretar al CC al Partidului Comunist (bolşevic) din Ucraina, în 1928-1939, secretar al CC al Partidului Comunist (bolşevic) al U.R.S.S., un credincios tovarăş de luptă al lui Stalin, trimisul special ce conducea acţiunea de colectare a cerealelor în Caucazul de Nord şi efectua controlul acesteia în Ucraina, în special în regiunea Odesa;
Pavlo Postâşev, trimis în ianuarie 1933 în Ucraina ca secretar adjunct al CC al Partidului Comunist (bolşevic) din Ucraina, cu împuterniciri speciale. Principala îndatorire cu care l-a învestit Stalin era „îndeplinirea necondiţionată a planului de colectare a cerealelor”. După îndeplinirea acestui „plan”, Postâşev a devenit executantul nemijlocit al reprimării intelectualităţii ucrainene;
Stanislav Kosior, în 1928-1938, prim-secretar al CC al Partidului Comunist (bolşevic) din Ucraina, conducător efectiv al R.S.S. Ucrainene;
Vlas Ciubăr, în 1923-1934, preşedinte al Comisariatului Poporului al R.S.S. Ucrainene, cea de-a doua persoană în conducerea de atunci a Ucrainei;
Mendel Hataevyci, în 1932-1933 secretar adjunct al CC al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei; învestit, de asemenea, cu „împuterniciri speciale” privind colectarea cerealelor;
Stanislav Redens, conducătorul Direcţiei Politice de Stat a R.S.S. Ucrainene (fostă Ceka, viitoarea NKVD). Anume el „a elaborat” primele dosare legate de Holodomor;
Vsevolod Balyţkyi, reprezentant plenipotenţiar al Direcţiei Politice de Stat în Ucraina, care apoi s-a aflat în fruntea Direcţiei Politice de Stat a R.S.S. Ucrainene (fostă Ceka, viitoarea NKVD). El a iniţiat, de fapt, majoritatea ordinelor, conform cărora, ţăranii înfometaţi sau cei care s-au străduit să-i ajute, erau condamnaţi la moarte pentru învinuiri născocite. A îndeplinit, de asemenea, şi unul din rolurile principale în exterminarea intelectualităţii ucrainene.
    5. Unii se străduiesc şi astăzi să prezinte Holodomorul din anii 1932-1933 drept „un cumul de împrejurări obiective şi subiective”: secetă şi abuzuri locale. Faptele însă arată cu totul altceva. Seceta repetată, în primul rând, doar rareori generează foametea de asemenea proporţii. În al doilea rând, seceta nu poate duce la o distrugere totală a recoltei, din cauza ei nu pot să dispară cu totul animalele şi păsările din gospodăria ţăranului, acestuia tot îi mai rămâne ceva cu ce să se hrănească. Toate acestea însă au dispărut datorită „eforturilor” depuse de activiştii care le luau şi ultimul lucru.

    6. Că acţiunile bolşevicilor se înfăptuiau în mod conştient, stă mărturie încă un fapt edificator. În toamna anului 1932 şi iarna lui 1933, când toată lumea înţelesese că în Ucraina, într-adevăr, s-a instalat foametea, puterea totalitaristă nu a încetat deposedarea forţată a populaţiei săteşti de hrană şi nici nu a acceptat ajutorul din partea altor ţări, ci, dimpotrivă, şi-a concentrat toate forţele pentru izolarea raioanelor ce îndurau foamea. Armata, detaşamentele NKVD au încercuit oraşele ucrainene (căci acolo ţăranii ucraineni încercau să se salveze de moarte prin inaniţie) şi gările căilor ferate. Locuitorilor de la sate le erau interzise deplasările în alte regiuni ale U.R.S.S., interzicerea fiind favorizată de introducerea sistemului de eliberare a buletinelor de identitate, ceea ce a dus la cea de-a doua înfeudare a ţăranilor ucraineni. Prin dispoziţii speciale s-a interzis vânzarea biletelor de călătorie pe cale ferată pentru locuitorii de la sate. Cu greu se pot explica asemenea acţiuni prin „cumulul de împrejurări”.
    Aşadar, prin analiza faptelor se ajunge la concluzia că regimul stalinist a acţionat în mod conştient şi după un plan bine stabilit. Grânele confiscate se vindeau altor ţări pe valută, cu care se achiziţionau strunguri şi alte utilaje pentru întreprinderile industriale. Toţi nemulţumiţii erau exterminaţi: deschiaburiţi, deportaţi ori, pur şi simplu, lichidaţi în baza sentinţei date de „troică”, fără a fi anchetaţi şi judecaţi. În locul ţăranilor ucraineni exterminaţi prin înfometare ori represalii erau aduşi alţii, din Rusia, Belarus...
    Toate acestea duceau spre urmări îngrozitoare, de mari proporţii, pentru naţiunea ucraineană. Cei care supravieţuiau aveau starea fizică şi psihică şubrezită. În sufletul lor se furişa pentru totdeauna spaima de foamete. Prin strămutări de populaţie se modifica structura populaţiei Ucrainei. Toate acestea slăbeau în mod sensibil potenţialul vital al naţiunii.
(Continuare în numărul următor.)

  Cartea „Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina - Necesitatea condamnării la nivel internaţional” a fost tradusă în limba română şi publicată la Bucureşti, în 2008, cu sprijinul Uniunii Ucrainenilor din România şi Centrului Cultural şi de Informare din cadrul Ambasadei Ucrainei la Bucureşti. Volumul a fost publicat de Centrul de cercetări privind genocidul poporului ucrainean, director – prof. Vasyl Marociko, din cadrul Institutului de Istorie al Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei.

Capitolul II
Caracterul Holodomorului din anii 1932-1933
    În anii 1929-1933, Partidul Comunist, condus de Stalin, a aplicat o dublă lovitură ţărănimii sovietice, prin dezchiaburire şi colectivizare. Dezchiaburirea, de fapt, a constat în nimicirea fizică ori deportarea în nord a milioane de ţărani împreună cu familiile lor. Din punct de vedere oficial, dezchiaburirea îi viza pe cei mai bogaţi ţărani, în fapt însă drept victime deveneau cei mai influenţi, mai ales aceia care nu acceptau planurile colectivizării forţate. Înfiinţarea colhozurilor a dus la totala lichidare a proprietăţii private şi concentrarea ţăranilor în gospodăriile colective, controlate de bolşevici. Drept urmare a acestei duble lovituri, au pierit milioane de oameni, mai ales dintre cei deportaţi, dar şi dintre aceia care au rămas în patria lor (spre exemplu, în Kazahstan).
    Astfel, evenimentele care au avut loc în anii 1932-1933 s-ar putea caracteriza ca teroare prin înfometare sau foamete provocată în mod artificial de puterea sovietică şi îndreptată împotriva ţăranilor colectivizaţi din Ucraina şi dintr-o însemnată parte locuită de ucraineni în Kuban (inclusiv în unele regiuni de pe Don şi Volga), aceasta fiind înfăptuită prin instituirea unor cote extrem de mari, imposibile de predat, şi desăvârşită prin confiscarea a tot ce mai rămânea şi prin adoptarea unor astfel de măsuri ca victimele să nu poată primi ajutoare din străinătate, nici chiar din alte regiuni ale U.R.S.S. Această acţiune, mult mai dezastruoasă decât precedenta colectivizare din 1929-1932, era însoţită de o largă prigonire a culturii, intelectualităţii şi a bisericii ucrainene.

    Pe de altă parte, putem vorbi de o dublă natură a Holodomorului din 1932-1933: social-politică, de clasă şi naţională. Natura socială, prin prisma claselor sociale, constă în faptul că programul bolşevicilor prevedea trecerea în proprietatea statului a agriculturii ţărăneşti, asemenea modului în care s-a procedat cu uzinele şi fabricile din oraşe.
    Holodomorul din 1932-1933 a avut şi un caracter naţional, datorită faptului că, trezită de Revoluţia Naţională Ucraineană din 1917-1921, Ucraina renăştea într-un mod accelerat, dispunând de însemnate resurse umane şi economice. În decursul anilor 1920-1930, comuniştii ucraineni deseori nu erau de acord cu voinţa Moscovei în multe probleme politice şi organizatorice.
    Conştiinţa naţională ucraineană dobândise în acea vreme proporţii ameninţătoare, înflorise intelectualitatea ucraineană, Ucraina se străduia să ducă o politică de independenţă, crescuse importanţa Ucrainei la nivelul întregii Uniuni.
    Tocmai din aceste motive a fost instituită teroarea prin înfometare, ca să fie anihilată însăşi ideea naţională ucraineană, prin subminarea bazei ei sociale, prin demoralizarea intelectualităţii şi transformarea ţăranilor care au supravieţuit în timpul foametei în colhoznici supuşi. Puterea politică era concentrată la Moscova, unde s-a decis soarta ucrainenilor. De aceea foametea din anii 1932-1933 a constituit reacţia puterii comuniste moscovite la dezvoltarea cultural-politică ucraineană în cadrul U.R.S.S.
Capitolul III
Sistemul de argumente

    Ca fenomen de exterminare a poporului prin înfometare, Holodomorul din anii 1932-1933 corespunde definiţiei genocidului, date acestuia de către Convenţia O.N.U. din 9 decembrie 1948, „Cu privire la prevenirea crimei de genocid şi pedepsirea pentru aceasta”. Astfel, articolul 2 al acestei Convenţii defineşte genocidul drept „orice acţiune înfăptuită cu intenţia exterminării totale sau parţiale a oricărui grup naţional, etnic, rasial ori religios, şi anume:
- exterminarea membrilor grupului;
- comiterea unor serioase leziuni corporale sau disocieri psihice membrilor grupului;
- crearea intenţionată pentru un oarecare grup a condiţiilor de viaţă îndreptate spre o anihilare fizică totală sau parţială a membrilor grupului;
- măsuri întreprinse pentru interzicerea naşterilor în cadrul grupului;
- mutarea forţată a copiilor dintr-un grup în altul.
    Holodomorul din anii 1932-1933 corespunde trăsăturilor genocidului conform articolului al 2-lea, mai ales, al celui de-al 3-lea punct al său.
    Holodomorul a fost provocat de acţiuni intenţionate ale regimului totalitar sovietic. Esenţa acţiunilor criminale ale puterii constă în:
1. Înăbuşirea cruntă a tendinţelor poporului ucrainean de a avea un stat independent.
2. Distrugerea structurii existente a agriculturii ţărăneşti prin:
- „dezchiaburirea” în masă a ţăranilor;
- introducerea colectivizării forţate a gospodăriilor ţărăneşti;
- impunerea în raioanele Ucrainei, în gospodăriile ţărăneşti, a unor planuri foarte mari de colectare a cerealelor.
3. Izolarea unor mari teritorii în aşezările rurale dintr-un şir de regiuni ale Ucrainei prin:
- privarea ţăranilor de dreptul de a avea buletinul de identitate de cetăţean al U.R.S.S.;
- interzicerea deplasării ţăranilor din localităţile în care locuiau (interzicerea vânzării către aceştia a biletelor de călătorie pe calea ferată);
- arestarea ţăranilor ce părăseau satele din proprie iniţiativă;
- încercuirea de către detaşamentele represive ale U.R.S.S. a unor întregi teritorii;
- interzicerea corespondenţei şi a difuzării ştirilor privind situaţia dată;
- Kremlinul a izolat satul ucrainean înfometat de Rusia, de Belarus şi chiar de oraşele din Ucraina, cu un scop extrem de vizibil: de a-i obliga pe acei ţărani care nu mai puteau lucra în colhozuri să moară la ei acasă, şi nu în afara localităţii lor.
4. Introducerea unui regim special de convieţuire, a „listelor negre”, constând în:
- scoaterea din teritorii întregi a tuturor mărfurilor şi mijloacelor de subzistenţă aflate în depozite şi magazine;
- rechiziţionarea forţată a tuturor rezervelor de hrană şi chiar îmbrăcăminte de la ţărani:
- interzicerea oricărei forme de comerţ şi reducerea oricăror mijloace de subzistenţă;
- interzicerea oricăror creditări şi restituirea forţată a tuturor creditelor anterior contractate.
    Aşadar, îngrozitorul Holodomor din anii 1932-1933 a fost urmarea acestor acţiuni planificate.

  Cartea „Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina - Necesitatea condamnării la nivel internaţional” a fost tradusă în limba română şi publicată la Bucureşti, în 2008, cu sprijinul Uniunii Ucrainenilor din România şi Centrului Cultural şi de Informare din cadrul Ambasadei Ucrainei la Bucureşti. Volumul a fost publicat de Centrul de cercetări privind genocidul poporului ucrainean, director – prof. Vasyl Marociko, din cadrul Institutului de Istorie al Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei.

Capitolul IV
Recunoaşterea Holodomorului de către organizaţiile internaţionale
Acţiunea „Aprinde o lumânare”
Kyiv, sâmbătă, 24 noiembrie 2007
Cuvântarea Preşedintelui Ucrainei, Victor Iuşcenko. Piaţa Myhailivska, Kyiv.
Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Alexei al ll-lea,
lulia Timoşenko, Andrii Şkil, Viaceslav Kyrylenko.
Piaţa Myhailivska, Kyiv.

    La 7 noiembrie 2003, O.N.U. a difuzat Declaraţia Comună a delegaţiei statelor membre ale O.N.U. referitoare la cea de-a 70-a comemorare a Holodomorului din anii 1932-1933 în Ucraina.
La 1 noiembrie 2007, cea de a 34-a Sesiune Generală a Conferinţei U.N.E.S.C.O., din care fac parte 193 de ţări, a adoptat în unanimitate Rezoluţia „Cu privire la cinstirea memoriei victimelor Holodomorului din Ucraina”.
La 30 noiembrie 2007 s-a încheiat a 15-a reuniune a Consiliului de Miniştri O.S.C.E. de la Madrid, la care, din iniţiativa Ucrainei, a fost făcută publică Declaraţia Comună „Cu privire la cea de-a 75-a comemorare a Holodomorului din anii 1932-1933 în Ucraina”.
La 24 noiembrie 2007, la sesiunea Adunării Baltice, s-a adoptat Declaraţia „în memoria victimelor genocidului şi a represiunilor politice din Ucraina în anii 1932-1933”.
Recunoaşterea Holodomorului din anii 1932-1933 în Ucraina de către organele legislative ale unor ţări
Australia
    Senatul Australiei a recunoscut Holodomorul din Ucraina ca genocid în Declaraţia sa din 28 octombrie 1993, cu prilejul celei de-a 60-a comemorări a Holodomorului în Ucraina.
În data de 31 octombrie 2003, Senatul Parlamentului Australiei a adoptat Rezoluţia nr. 680 ce recunoaşte evenimentele din Ucraina ca fiind cele mai îngrozitoare manifestări ale genocidului.
La 22 februarie 2008, Camera Reprezentanţilor a Parlamentului Ucraina a adoptat o Declaraţie care condamnă Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina ca fiind un genocid împotriva poporului ucrainean.
Argentina
    Pe 26 decembrie 2007, Camera Deputaţilor Congresului Naţional al Argentinei a adoptat în unanimitate Rezoluţia privind cinstirea memoriei victimelor Holodomorului din anii 1932-1933 în Ucraina, în următoarea redactare:
1. Cinstirea memoriei a milioane de bărbaţi, femei şi copii care şi-au pierdut viaţa ca urmare a privării lor de produsele alimentare, ceea ce a dus la foametea în masă din anii 1932-1933 în Ucraina.
2. Exprimarea compasiunii faţă de poporul ucrainean în legătură cu acest eveniment tragic.
3. Transmiterea unui apel către comunitatea internaţională de a se face cunoscute pe scară largă informaţiile privind această tragedie şi a măsurilor de cinstire a memoriei victimelor.
Canada
    Senatul Canadei, în rezoluţia din 19 iunie 2003, a îndemnat guvernul Canadei la recunoaşterea Holodomorului/genocidului din Ucraina. La 26 mai 2008, a fost anunţată Hotărârea Guvernului Canadei privind recunoaşterea Holodomorului din anii 1932-1933 în Ucraina ca genocid împotriva poporului ucrainean.
Columbia
    La 10 decembrie 2007, Camera Reprezentanţilor Congresului Republicii Columbia, în rezoluţia adoptată, a recunoscut Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina ca genocid împotriva poporului ucrainean.
Ecuador

    La 30 octombrie 2007, Congresul Naţional al Republicii Ecuador a adoptat Rezoluţia prin care a recunoscut Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina ca genocid împotriva poporului ucrainean. În favoarea adoptării Rezoluţiei menţionate au votat 63 de deputaţi din 64 prezenţi la sesiunea aleşilor populari ecuadorieni.
Estonia
    La 20 octombrie 1993, Parlamentul Estoniei a adoptat Declaraţia în care a condamnat politica comunistă a genocidului din Ucraina.
Georgia
    Prin documentul din 20 decembrie 2005, Parlamentul Georgiei a recunoscut Holodomorul ca genocid împotriva poporului ucrainean.
Lituania
    La 24 noiembrie 2005, Seimul Lituaniei în Declaraţia sa privind comemorarea victimelor represiunilor politice şi ale foametei din Ucraina din 1932-1933, a recunoscut Holodomorul ca genocid riguros planificat împotriva poporului ucrainean.
Letonia
    La 13 martie 2008, Seimul Letoniei a aprobat Declaraţia „Privind represiunile înfăptuite în anii 1932-1933, în U.R.S.S., împotriva poporului ucrainean”, prin care a susţinut propunerea de a recunoaşte Holodomorul din Ucraina anilor 1932-1933 ca genocid organizat în mod conştient de regimul stalinist împotriva poporului ucrainean.
Mexic
    Camera Deputaţilor Congresului Naţional al Mexicului a adoptat, la 19 februarie 2008, Hotărârea privind cea de-a 75-a comemorare a Holodomorului din anii 1932-1933 în Ucraina, în care apreciază această tragedie ca genocid, chemând la interzicerea unor astfel de fenomene în viitor.
Paraguay
    La 25 octombrie 2007, Senatul Congresului Naţional al Republicii Paraguay a adoptat Declaraţia privind condamnarea Holodomorului din anii 1932-1933 în Ucraina ca genocid împotriva poporului ucrainean şi solidarizarea cu victimele sale.
Peru
    La 21 iunie 2007, Congresul Republicii Peru a adoptat Rezoluţia cu ocazia celei de-a 75-a comemorări a Holodomorului din anii 1932-1933 în Ucraina. în Rezoluţia sa, Parlamentul peruan şi-a exprimat solidaritatea cu poporul ucrainean în legătură cu împlinirea, în acest an, a 75 de ani de la tragedie, pe care a recunoscut-o ca fiind un act de genocid.
Polonia
    Senatul Poloniei a adoptat, la 16 martie 2006, Hotărârea privind comemorarea anuală a Holodomorului de mari proporţii din Ucraina, precum şi recunoaşterea acestuia ca genocid.
Spania
    La 30 mai 2007, Congresul deputaţilor Spaniei a aprobat hotărârea privind cinstirea memoriei victimelor Holodomorului din anii 1932-1933 în Ucraina cu ocazia aniversării a 75 ani de la tragedie. În textul hotărârii, pe lângă cinstirea memoriei victimelor nevinovate, se condamnă dispreţul faţă de vieţile umane din partea regimului stalinist şi se exprimă sprijin faţă de eforturile Guvernului Ucrainei pentru recunoaşterea internaţională a Holodomorului.
S.U.A.
    Camera Reprezentanţilor Congresului S.U.A., în Rezoluţia nr. 356 din 20 octombrie 2003, a recunoscut Holodomorul din Ucraina ca act de genocid şi de exterminare în masă, îndreptat împotriva poporului ucrainean. La 29 septembrie 2006, Congresul S.U.A. a adoptat Rezoluţia privind acordarea Guvernului Ucrainei a unui teren în oraşul Washington pentru construirea monumentului victimelor Holodomorului din anii 1932-1933 (la 16 noiembrie 2005, Rezoluţia a fost aprobată de Camera reprezentanţilor Congresului S.U.A., iar pe 29 septembrie 2006, a fost susţinută de către Senat), recunoscând, totodată, prin aceasta, Holodomorul ca genocid împotriva poporului ucrainean. Legea respectivă a fost semnată de preşedintele S.U.A. la 12 octombrie 2006.
Slovacia
    La 12 decembrie 2007, Consiliul Naţional al Republicii Slovace a adoptat o declaraţie prin care condamnă Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina ca un act de nimicire a populaţiei, înfăptuit de regimul totalitar stalinist.
Ungaria
    Adunarea de Stat a Ungariei, prin Hotărârea nr. 129/2003 din 26 noiembrie 2003, a condamnat genocidul faţă de un grup de popoare, exprimându-şi solidaritatea şi compasiunea faţă de rudele şi persoanele apropiate ale victimelor Holodomorului.
Chile

    La 13 noiembrie 2007, Camera Deputaţilor a Congresului Naţional al Republicii Chile a aprobat Declaraţia nr. 496-A, în care a exprimat sprijinul solidar faţă de parlamentele naţionale pentru recunoaşterea Holodomorului.
Cehia
    La 30 noiembrie 2007, Camera Deputaţilor a Republicii Cehe a adoptat Hotărârea pentru comemorarea a 75 de ani de la Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina.
Vatican
    În anul 2004, a fost publicat un document oficial al Sfântului Scaun „Compendiul doctrinei sociale a Bisericii”. În partea a 2-a, capitolele II, III, 506 se menţionează genocidul împotriva ucrainenilor, care a avut loc în secolul al XX-lea.
(Continuare în numărul viitor.)
Vă prezentăm ultima parte a cărţii „Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina - Necesitatea condamnării la nivel internaţional”, tradusă în limba română şi publicată la Bucureşti, în 2008, cu sprijinul Uniunii Ucrainenilor din România şi Centrului Cultural şi de Informare din cadrul Ambasadei Ucrainei la Bucureşti. Volumul a fost publicat de Centrul de cercetări privind genocidul poporului ucrainean, director – prof. Vasyl Marociko, din cadrul Institutului de Istorie al Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei.

  Capitolul V
Genocid împotriva poporului ucrainean
    Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina a fost recunoscut drept genocid împotriva poporului ucrainean de către organele regionale şi municipale ale următoarelor ţări: 
Australia
    Consiliul Legislativ al statului Noua Walie de Sud, Rezoluţie, 20 noiembrie 2003; Parlamentul statului Victoria, Rezoluţie, 27 februarie 2008.
Argentina
    Camera Deputaţilor a provinciei Chaco, Rezoluţie, 2 octombrie 2007; Camera Reprezentanţilor a provinciei Misiones, Declaraţie, 27 septembrie 2007; Consiliul local din oraşul Berisso,-provincia Buenos Aires, Rezoluţie, 17 octombrie 2007; Parlamentul districtului federal al capitalei Buenos Aires, Declaraţie, noiembrie 2007; Consiliul Local din oraşul Apostoles, provincia Misiones, Declaraţie, 15 noiembrie 2007.
Brazilia
    Adunarea Legislativă a statului Parana, Hotărâre, 5 iunie 2007;
Canada
    Adunarea Legislativă a provinciei Manitoba, Legea privind stabilirea Zilei Memoriei Foametei şi a Genocidului din Ucraina în a patra sâmbătă a lunii noiembrie, 22 noiembrie 2007.
Spania
    Parlamentul ţării Bascilor, Propunere, octombrie 2003; Parlamentul Cataloniei, Declaraţia Instituţională, 13 iunie 2007; Parlamentul Insulelor Baleare, Propunere, 11 decembrie 2007; Consiliul Local al localităţii Explugues de Llobregat, oraş satelit al Barcelonei, Rezoluţie, 18 iulie 2007.
 Italia
    Consiliul Local al oraşului Roma, Rezoluţie, 19 noiembrie 2007; Adunarea Regională a Siciliei, Hotărâre, 21 noiembrie 2007.
Acţiunile în România privind comemorarea a 75 de ani de la Foametea din anii 1932-1933 în Ucraina

    La 13 octombrie 2007, în Camera Deputaţilor a fost susţinută Declaraţia politică a deputatului Ştefan Buciuta, preşedintele Uniunii Ucrainenilor din România, privind comemorarea a 75 de ani de la Foametea din anii 1932-1933 în Ucraina, în care s-a menţionat: „Vă rugăm să analizaţi posibilitatea recunoaşterii de către Parlamentul României a Foametei din anii 1932-1933 în Ucraina ca genocid împotriva poporului ucrainean şi a adoptării unei hotărâri a Camerei Deputaţilor cu privire la poziţia oficială a Parlamentului României în această problemă”.
    Acţiunile de comemorare a victimelor Holodomorului din anii 1932-1933 în Ucraina au avut loc în diferite regiuni ale României:
Bucureşti
    Centrul Cultural şi de Informare din cadrul Ambasadei Ucrainei în România, 29 noiembrie 2007. Conferinţa „75 de ani de la o tragedie de proporţii globale - genocidul prin înfometare din anii 1932-1933 în Ucraina”. Organizatori: Ministerul Culturii şi Cultelor din România, Centrul Cultural şi de Informare din cadrul Ambasadei Ucrainei în România, Uniunea Ucrainenilor din România.
    Universitatea din Bucureşti, 26 februarie 2008. Expoziţia de fotografii-documente „Genocidul prin înfometare (Holodomor) din anii 1932-1933 în Ucraina”, discuţii. Organizatori: Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Catedra de limbi slave, Centrul Cultural şi de Informare din cadrul Ambasadei Ucrainei în România, Uniunea Ucrainenilor din România.
 
Judeţul Suceava
    Prefectura Judeţului Suceava, 23 noiembrie 2007. Deschiderea expoziţiei de fotografii pe tema Holodomorului. Slujba de pomenire a victimelor Holodomorului. Organizatori: Prefectura Judeţului Suceava, Uniunea Ucrainenilor - Ţinutul Bucovina, Consulatul Ucrainei la Suceava.
Judeţul Bihor - municipiul Oradea

    Casa de Cultură a municipiului Oradea; 6 martie 2008. Vernisajul expoziţiei „Holodomorul - exterminarea prin înfometare a 10 milioane de ucraineni de către partidul comunist şi NKVD (KGB): mărturii documentare - filme şi fotografii”, „GULAGUL românesc: memorial grafic pentru cele 2 milioane de victime ale comunismului în România”, de Radu Bercea. Organizatori: Asociaţia Pro Democraţia, Revista „Familia”, Asociaţia Deportaţilor şi Victimelor Opresiunii Comuniste, Asociaţia Studenţească „Coriolan Tămâian”. Cu sprijinul: Primăriei Oradea, al Casei de Cultură a municipiului Oradea, al Muzeului Ţării Crişurilor şi al Teatrului de Stat Oradea. Realizatori - Uniunea Ucrainenilor - Ţinutul Bucovina, Centrul Cultural şi de Informare din cadrul Ambasadei Ucrainei în România.
Judeţul Neamţ-municipiul Târgu Neamţ
    Primăria, Casa de Cultură „Ion Creangă” a municipiului Târgu Neamţ, 27 martie 2008. Vernisajul expoziţiei „Holodomorul ucrainean şi Gulagul românesc”, simpozion „Colectivizarea şi represiunile în Ucraina şi România”.
    Organizatori: Primăria municipiului Târgu Neamţ, Asociaţia Pro Democraţia Târgu Neamţ, Asociaţia Deportaţilor şi victimelor Opresiunii Comuniste, Consiliul Local al Tinerilor, Casa de Cultură „Ion Creangă”.
 
Acţiunea mondială „Lumânarea de nestins”

    În legătură cu proclamarea anului 2008 ca An al memoriei victimelor Holodomorului, Comitetul Internaţional de Coordonare al Congresului Mondial al Ucrainenilor cu participarea Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei, a iniţiat acţiunea mondială „Lumânarea de nestins”, care a debutat la 6 aprilie 2008 în Australia. A avut loc sfinţirea şt aprinderea unei simbolice lumânări-făclii care în cursul anului 2008 va străbate 33 ţări.
    În lunile aprilie-mai 2008, acţiunea „Lumânarea de nestins” s-a desfăşurat pe teritoriul Canadei, fiind apoi transmisă ucrainenilor din SUA, după care va ajunge în ţările europene.
   Ucrainenii din România vor prelua lumânarea-făclie de la ucrainenii din Ungaria în toamna anului 2008 şi, cu inscripţia în limba română „Ucraina ţine minte. Lumea cinsteşte memoria”, o vor transmite Republicii Moldova. Apoi lumânarea simbolică va parcurge Kazahstanul, Federaţia Rusă, Armenia, Georgia şi, în noiembrie 2008, va fi adusă la Kyiv, în cadrul unor manifestări comemorative ocazionate de împlinirea a 75 de ani de la Holodomorul din anii 1932-1933 în Ucraina.
Vizualizari: 889