A apărut zilele astea la Paris romanul lui Eugen Barbu Groapa, sub titlul Le Grand Dépotoir, în traducerea Laurei Hinkel la editura Denoël cu sprijinul material al Centrului cultural român.

Ce e amuzant este sa citesti numeroasele precauții luate de la început de traducatoare și editor în Avertismentul destinat cititorului cu privire la rolul autorului tradus prezentat ca « relais de la Securitate, la police politique, auprès des écrivains » în anii 1980, si, imediat dupa căderea lui Ceausescu , ca « cofondateur d’une publication, la Grande Roumanie, d’abord vouée à la haine des minorités avant de se recentrer sur un populisme aggressif », înainte de a-l compara cu Céline si de a conclude ca Groapa, publicata pentru prima data în 1957, e una dintre marile opere ale literaturii române.

Ce e mai puțin amuzant, e că, contemplând coperta cărții si răsfoind-o, e greu să nu te gândești la noile gropi care s-au înmulțit în ultimul timp la marginea unor orașe din România și nu numai din România.

In acest sens cartea este, poate involuntar, de actualitate chiar și pentru cititorul francez.

Nicolas Trifon