Visul american, fraudat de un român. Iosif Coza vindea emigranţilor poveşti fictive de persecutare în România
- 5690 afişări
- Joi 30 sep 2010
Iosif Caza a devenit un lider al celor 20.000 de români care trăiesc în Sacramento, California, mai ales că devenise persoană publică prin numirea în funcţia de şef al Camerei de Comerţ Româno-Americane. Perioada de glorie a românului a fost în 2000-2004, însă, pentru că a înşelat statul american, fostul timişorean a fost condamnat, luni, la şapte ani şi jumătate de închisoare.
Judecătorul Frank Damrell Junior s-a ocupat de acest caz, magistratul considerând faptele românului „o ameninţare direct la siguranţa Americii". „Când procesul de imigrare este corupt prin minciuni şi înşelăciuni, sunt afectate direct şi valorile acestui stat. Nu avem nevoie de astfel de eroi. Nu avem nevoie de oameni ca Iosif Caza", este declaraţia judecătorului Frank Damrell Junior înainte de a da citire sentinţei, consemnată de ziarul american „Sacramento Bee".
Preţul unei poveşti de succes
Pe lângă Iosif Caza, în acest caz de mare fraudă au mai fost cercetaţi trei avocaţi, dar românul a luat cea mai mare pedeapsă pentru că a fost considerat „capul reţelei". Biroul pentru Imigrări şi Cetăţenie (CIS) s-a sesizat de fraudă în urma unor ponturi anonime. Iosif Caza s-a angajat pe postul de traducător la o companie de avocatură - Sekhon&Sekhon - cu sediul în Sacramento. Caza şi un alt traducător sunt acuzaţi că inventau poveştile de persecutare, care variau de la discriminare pe temă religioasă, sexuală şi de venituri până la cele de culoare. Românul cerea 1.000 de dolari pentru o viaţă inventată.
Pe lângă români, Caza s-a ocupat şi de cazurile unor indieni. Niciunul dintre clienţi nu fusese discriminat, însă drama trăită de Caza în România, înainte de a emigra în 1989, făcea ca inventarea unei poveşti de persecutare să fie uşoară.
Agent român sub acoperire
Într-un act depus la dosar este regăsită povestea unui agent român care a lucrat sub acoperire. Acesta s-a prezentat la sediul companiei de avocatură Sekhon&Sekhon, însă a spus clar că vrea să obţină dreptul de şedere şi pe urmă cetăţenia, însă nu a fost persecutat în ţară natală. Potrivit documentelor din instanţă, Caza „a depus o cerere la Biroul pentru Imigrări şi Cetăţenie din care reieşea că agentul a fost atacat în nenumărate rânduri, arestat şi bătut până a fost adus în stare de inconştienţă de poliţia din România din cauza faptului că era baptist". Iosif Caza l-a şi învăţat pe agentul sub acoperire ce să răspundă la întrebările care-i vor fi puse de angajaţii Biroului pentru Imigrări şi Cetăţenie. Întreaga discuţie preparatorie a fost înregistrată de agent şi arătată juriului.
Fratele din România al lui Iosif, Peti Caza, crede că acest agent român a fost chiar soţia bărbatului. „Bănuiala mea este că Iosif a colaborat cu Serviciile Secrete din America, la fel cum a colaborat şi cu Securitatea. Înainte să emigreze, ea a fost la Miliţie şi a anunţat planurile fratelui meu, care a şi fost arestat. Au urmat doi ani de chin. În America, aceeaşi soţie a depus plângere împotriva lui Iosif pentru că şi-a pălmuit copilul. Din nou, Iosif a ajuns după gratii", susţine Peti Caza.
Fabrica de acte a lui Caza
În dosarul judecat de Frank Damrell Junior se arată că Iosif Caza avea în casa din America o adevărată fabrică de acte. „Sub aşternuturi s-au găsit ştampile notariale româneşti şi imagini scanate cu parafe ale unor doctori, notari şi organizaţii religioase din România. Au fost găsite şi sigilii care erau realizate la o imprimantă. Toate aceste elemente arată că documentele care ar fi trebuit să fie dovezi ale persecutărilor nu sunt altceva decât părţi ale fraudei plănuite de român", se arată într-un act emis de procurorul Lawrence G. Brown şi publicat pe site-ul Ministerului american de Justiţie.
A dat peste cap sistemul american de imigrări
Iosif Caza (centru) împreună cu câţiva vecini din Parţa (Timiş), în 1987
După ce timişoreanul a reuşit să creeze peste 700 de dosare de obţinere de vize, conform ziarului „Sacramento Bee", în acest moment, „în Statele Unite ale Americii are loc un amplu program de îmbunătăţire a sistemului după care lucrează Biroul pentru Imigrări şi Cetăţenie, iar sute de dosare aşteaptă să fie reanalizate", consemna ziarul „Sacramento Bee", la începutul acestei săptămâni. Până acum au fost verificate doar 147 de dosare, dar nu s-a stabilit dacă titularii lor vor fi reexaminaţi sau pur şi simplu deportaţi în ţara natală.
Metoda corectă de imigrare în SUA şi de obţinere a cetăţeniei este complicată. Pe lângă Loteria Vizelor sau vizele de studii, cetăţenii străini pot obţine dreptul de şedere doar dacă dovedesc că în propria ţară sunt persecutaţi. Este nevoie de dovezi ale unui doctor, ale unor apropiaţi din Statele Unite, care le cunosc povestea şi ar putea să le ofere asistenţă, respectiv de o declaraţie din partea unei organizaţii non-guvernamentale care să ateste drama suferită.
„Puteai să imigrezi doar dacă aveai argumente"
Istoricul Marius Oprea explică de ce emigrarea era dificilă şi înainte de 1989 şi după. „Aveai nevoie de argumente beton ca să te primească ţările occidentale. Trebuia să dovedeşti că erai persecutat politic sau că cereai viză pentru reîntregirea familiei", susţine Marius Oprea. El a adăugat că un traseu comun al fugarilor era prin fosta Iugoslavie unde erau internaţi într-un lagăr de tranzit. De acolo, optau pentru una dintre ţările occidentale şi, în funcţie de dosar, erau primiţi sau nu de ţările respective.
Vize pentru victimele mineriadelor
„Înainte de 1989 plecau şi persoane care nu aveau nicio problemă din punct de vedere politic. Putea fi vorba de un infractor care ajungea pe filiera Iugoslavia - Austria - Consulatul american de la Viena. Americanii nu aveau cum să verifice dacă era sau nu vorba de un infractor pentru că atunci nu eram ţară NATO şi se bazau pe documentele pe care fugarul le avea la el", a declarat istoricul.
Marius Oprea mai spune că după 1989 a fost un moment în care emigrarea în SUA şi în ţările din vestul Europei s-a putut face mai uşor. „E vorba de perioada imediat următoare mineriadelor. Însă chiar şi atunci au primit viză numai victimele mineriadelor", a explicat Marius Oprea.
Scriitorul timişorean Daniel Vighi are mulţi prieteni care au început legal o nouă viaţă în America. „Înainte de 1989 erau două posibilităţi să pleci în multvisata Americă. Legal, puteai să-ţi ceri drepturile de liberă circulaţie. Spuneai că vrei întregirea familiei şi dacă aveai noroc ţi se aproba prin acte plecarea definitivă din ţară. Mai puteai să ceri dreptul la excursie în Europa. Odată ieşit din România, te urcai în primul avion şi, ajuns în SUA, cereai azil politic. În America se ştia că la noi se încălcau drepturile omului şi ţi se acorda viză. Varianta ilegală era să traversezi frontiera, dar riscai să ajungi împuşcat sau bătut", îşi aduce aminte Vighi.(Daniela Şerb)
Cum te stabileşti în SUA
Potrivit site-ului american de imigrare US Citizenship and Immigration Services , pot avea statut de refugiat în SUA persoanele persecutate sau care se tem că vor fi persecutate în ţara de origine din motive care ţin de rasă, religie, naţionalitate sau opinii politice. Prioritatea o constituie cazurile incluse în programul Înaltului Comisariat al Refugiaţilor, apoi grupurile considerate de SUA ca având o situaţie umanitară deteriorată. Pe locul trei sunt cazurile de reîntregire a familiei.
"Înainte de 1989 plecau şi persoane care nu aveau nicio problemă din punct de vedere politic."
Marius Oprea istoric
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu